L’evenement – O voce a emanciparii

Alegerea filmului L’evenement pentru decernarea Leului de Aur în cadrul ediţiei din 2021 a Festivalului de la Veneţia i-a facut pe mulţi cititori să o descopere pe scriitoarea Annie Ernaux. Romanul omonim, care a stat la baza filmului regizat de Audrey Diwan și având-o pe Anamaria Vartolomei într-un rol năucitor, îţi dezvăluie una dintre vocile emancipării feminine și o scriitură ce alternează ficţiunea cu autoanaliza de o francheţe necesară.

Annie Ernaux, martoră a mișcărilor de emancipare

Annie Ernaux face parte din generaţia celor ce au fost martorele mișcărilor de emancipare din Franţa. S-a format ca scriitoare în acei ani ai convulsiilor sociale, deloc ușori pentru femeile dornice de a-și câștiga dreptul de a-și controla propria viaţă. Iar o viaţă independentă, așa cum și-o doreau, era legată vital de propriul corp. Un corp asupra căruia exercitau un control despotic legile patriarhatului, în vigoare chiar și în acei ani ’60, ai descătușării.

L’evenement este amintirea unui episod traumatizant, de cotitură, din existenţa unei studente din anii ’60, care visa la o carieră de scriitoare. Iar acest episod leagă autobiografia de o dramă colectivă. Era drama femeilor din perioada în care avortul era ilegal în Franţa, iar procedurile improvizate făceau mii de victime. Dacă nu provocau tragedii, de cele mai multe ori erau urmate de ostracizări. De pe masa de operaţie din încăperile clandestine, unele femei ajungeau direct în celula închisorii.

L’evenement – o carte necesară

Cititorii din Est vor considera această carte frapantă. Nu le va veni să creadă că până si-n Occidentul civilizat femeile au avut atât de mult de luptat și de agonizat până și-au câștigat drepturile și până s-au făcut auzite prin vocea reprezentantelor curajoase ajunse în sfârșit și în cercul închis al celor ce luau decizii ajunse legi. În anii ’60, în Franţa se petreceau tragediile ce aveau să marcheze și ultimii ani ai comunismului din România.

Protagonista cărţii L’evenement a fost mai norocoasă. Femeia care i-a făcut avortul clandestin a reușit să-i salveze și viaţa. Studenta de atunci și-a putut continua visurile. Erau niște visuri firești, dar greu de atins de cele provenind mai ales din familii simple. Peste ani, amintirea avortului se va suprapune peste rememorarea prăpastiei sociale din Franţa, care a dus la protestele masive cunoscute sub denumirea de Mai ’68.

Experienţele tinerei de condiţie modestă

Annie Ernaux amintește în cărţile autobiografice despre experienţele tinerei de condiţie modestă, venită din afara Parisului. Reușește astfel să creeze portretul unei generaţii care și-a dorit să înlăture barierele dintre clasa de mijloc și cei din cartierele muncitorești. Iar aceste bariere fuseseră bine consolidate de lipsa unor șanse de a urma studiile.

Scriitoarea Annie Ernaux a fost adolescentă în perioada în care păreau să existe două tabere în societatea franceză: burghezii și cei fără privilegii, din cartierele sărace. Aceștia din urmă erau împiedicaţi să evolueze și de mentalitatea fatalistă ce spunea că pauperitatea se moștenește de la o generaţie la alta.

Fetele erau de mici pregătite să facă faţă lipsurilor. A visa la cursurile universitare era ca și cum și-ar fi dorit să ajungă pe Lună. Orașele universitare erau doar pentru privilegiaţi. În acest context este pusă drama tinerelor care doreau să avorteze, iar contextul este amintit și în filmul în care Anamaria Vartolomei s-a impus printr-un rol memorabil.

Perspectiva supravieţuitoarei, a femeii mature

Ce te uimește la această carte este modul în care este revizitată perioada traumatizantă. Amintindu-și de saptămânile în care a fost nevoită să ascundă sarcina, să se concentreze asupra examenelor în timp ce încerca să găsească o femeie care să se priceapă la avort, protagonista pare să-și păstreze o stăpânire de sine incredibilă. Pare detașată. Cel puţin așa reiese din scriitură. Nu-i simţi trepidaţiile disperării, ale fricii de moarte și de ratare. Totuși, pe măsură ce te vei apropia de finalul cărţii, îţi vei da seama că sunt două ipostaze ale protagonistei. Una este cea din trecut. Cealaltă este femeia matură, stăpână pe viaţa ei, care își reaminstește din postura scriitoarei.

Ajunsă în ipostaza femeii mature, protagonista își dă voie să exploreze temerile din trecut. Să le dea glas. Însă ne reaminește că își doreste să redea extrem de fidel nu impresiile de acum, ci de atunci. Vrea să descrie exact ce a simţit cu decenii în urmă, când era la început de drum. Când tocmai ieșise din adolescenţă. Ipostaza din trecut o blocase. Îi interzisese ferm să se lase în voia torentului de emoţii. Era prea copleșită de căutarea plină de riscuri a unei soluţii, iar căutarea se făcea de cele mai multe ori pe cont propriu.

Relaţia dintre memorie și literatură

Deși este o carte despre un subiect extrem de apăsător, care te face să urli de revoltă gândindu-te la nedreptatea suferită de generaţii întregi de femei, stilul este unul acaparant. Nu vei mai lăsa cartea din mână. O mare calitate a lui Annie Ernaux este aceea de insera pasaje introspective de o claritatea plină de revelaţii. Sunt revelaţii legate de natura umană, de feminitate, nu numai de o anumită epocă. De asemenea, transformă rememorarea unui episod greu în reflecţii asupra modului în care trecerea de la experienţa dură la expunerea ei în paginile unei cărţi schimbă raportarea la propriul trecut.

L’evenement este și o carte despre relaţia dintre memorie și literatură. Despre cum experienţa de viaţă coagulată în paginile unei cărţi unește ipostazele din trecut și cele din prezent. Descoperi în această carte și o interogaţie asupra necesităţii de a reda trauma recurgând fidel la vocea tinerei din trecut sau de a o înlocui cu vocea femeii adulte care a scăpat din infern și care și-a permis în sfârșit accesul în lumea securizantă a femeilor ce și-au câștigat drepturile prin cunoaștere, inteligenţă și mai ales prin accesul la informare.

Poţi găsi cartea vizitând Librăria Kyralina.

Pentru alte lecturi, te poţi inspira și din aceast articol.

Te invit să descoperi și romanul Asasinul timid.