Blaga’s Lessons – Inca un film precum un verdict greu de ignorat

Prezentat, în premieră, în România, la deschiderea Festivalului Filmului European 2024, Blaga’s Lessons este un amestec trepidant de realism est-european, suspans demn de filmele cu gansteri și povești cu personaje feminine ce depășesc limitele propriilor frici în situaţii-limită.

Un personaj-simbol

image: https://ffe.ro/2024/filme-program/lectiile-blagai-bulgaria/

Filmul este și un exemplu de reușită bazată pe alegerea unei actriţe care, prin cuvinte puţine, dar printr-o mimică pătrunzătoare, reușește să exprime ceea ce simt est-europenii, de trei decenii încoace: acea suprapunere sufocantă de neputinţă, resemnare, nedreptate acută, abandon în propria singurătate dublată de lupta inegală cu acele instituţii ce ar trebui să-i ajute, dar care i-au abandonat în faţa jafului atroce prin care au înţeles unii semeni lacomi să se apropie de bunăstarea capitalist după cădrea Cortinei de Fier.

Mimica actriţei bulgare Elie Skorcheva compensează un scenariu minimalist, dar deloc plictisitor (dimpotrivă, regizorul bulgar Stephan Komandarev stăpânește echilibrul între dinamism și acumularea lentă a tensiunii, fără scene inutile, introducând neprevăzutul și suspansul printre elementele de realism feroce exprimat nu prin violenţa explicită, ostentativă, ci mai mult prin dinamica psihologică a nedreptăţii dintr-o societate din ce în ce mai neprietenoasă cu oamenii deveniţi vulnerabili în urma unei pierderi).

De fapt, expresiile chipului și gesturile actriţei ce o interpretează pe Blaga – o profesoară de limba și literatura bulgară jefuită în urma unei escrocherii telefonice, asemenea celor înflorite peste tot prin Europa – articulează perfect intenţiile din spatele scenariului ce amintește de filmele noului val românesc. Așadar, această apropiere stilistică nu va îi plictisi pe cei ce vor un film dinamic.

Poveste tipică, dar și imprevizibilă

image: https://ffe.ro/2024/filme-program/lectiile-blagai-bulgaria/

Blaga’s Lessons captează atenţia tocmai datorită flerului prin care Stephan Komandarev pompează doza de suspans la momentul potrivit, deviind orice predicţie a spectatorului cu privire la deznodământ. Filmul începe cu eforturile Blagăi, o profesoară pensionată, de a duce la bun sfârșit construirea unui monument funerar pentru soţul ei, fost poliţist. Discuţia avută cu angajatul de la firma de pompe funebre amintește de umorul negru. De hazul de necaz al esticului, ce este dublat de critica mercantilismului extrem. Blaga trebuie să aducă suma necesară cât mai repede. Nu de alta, dar locul de veci este râvnit și de oameni avuţi. Inclusiv de ștabi locali, datorită amplasamentului. Ai spune că negociază cumpărarea unui apartament, nu a unui loc de veci.

Blaga are deja banii ceruţi. Sunt economiile ei de-o viaţă. Mai ales că-i mai dă și lecţii particulare de bulgară unei tinere ce vrea cetăţenia ţării din care fiul Blagăi – șofer în America – a vrut să scape. Bulgaria ce nu-i oferă Blagăi siguranţa visată devine promisiunea unui nou început. Un refugiu al păcii pentru o tânără ce a fost traumatizată de conflictele armate dintr-o regiune aflată și mai la Est. Totuși, economiile Blagăi nu-i mai ajung pentru a cumpăra mormântul soţului ei. În urma unui apel telefonic, niște escroci abili, care se dau drept poliţiști, îi fură banii.

Omul abandonat

Începând din momentul în care devine victima escrocilor, Blaga se trezește abandonată. De fiul care îi reproșează naivitatea, de foștii colegi, temători în faţa unei posibile probleme psihice a Blagăi (că doar un om senil ar fi putut cădea în plasa hoţilor), dar mai ales de poliţie și de alte instituţii ce nu pot face decât să o care pe la întruniri cetăţenești, pentru a o convinge să le vorbească altora despre drama ei, cu scopul prevenţiei. Blaga apare astfel în presă. Este luată peste picior la bancă, spunându-i-se că este prea bătrână pentru a mai îndrăzni să ceară un împrumut. Micul ei apartament este privit cu ochi depreciativi de reprezentantul unei firme ce le acorda împrumuturi (prea) rapide celor disperaţi, care nu sunt eligibili pentru cele bancare.

Totuși, în ciuda piedicilor, Blaga ajunge la o soluţie pentru a face rost de bani rapid. Nu-I mai pasă că poate fi și imorală. Mai ales când află că poate pierde oricand locul de veci rezervat pentru soţul ei. Îl vor unii mai cu dare de mână și chiar cu funcţii importante. Cel puţin așa susţine mieros, dar și rapace, reprezentantul firmei de pompe funebre. Soluţia găsită de Blaga: folosirea mașinii soţului ei pentru a deveni livratorul unor interlopi. Aceștia nu par să fie străini de jaful căreia Blaga i-a căzut victimă.

Blaga, chipul Europei de Est

Când vezi primele scene din Blaga’s Lessons, ai impresia că ai un deja-vu. Aceleași imagini ale unui oraș tern, cu al său cenușiu plouat, decrepit, de timp ramas în loc. Orașul est-european de unde oamenii pleacă. Sursă de emigrare în masă. O hemoragie de visuri făcute praf de tranziţie. Același apartament de bloc socialist – dar ultimul refugiu după o viaţă de muncă – și aceeași dinamică a relaţiilor umane ce par să fi împrumutat ceva din birocraţia inumană, de intimidare a omului în vechiul regim, de anulare a oricărei autonomii și demnităţi în relaţia cu Statul.

Totuși, imaginea orașului inert nu se prelungește în scene plictisitoare. Dimpotrivă, filmul capătă dinamism odată cu alegerile, dincolo de limitele compromisului, ale personajului cinstit aruncat în jungla celor ce nu par să fi fost nici măcar o secundă în viaţa lor decenţi în relaţia cu aproapele. Iar aceste alegeri declașează situaţii de risc, pline de suspans. Injectarea cu adrenalina suspansului a dramei sociale aminteste de recentele filme regizate de Cristian Mungiu.

De fapt, pe măsură ce urmărești parcursul Blagăi, nici nu ști dacă este vorba despre alegeri sau despre abandonul în resemnare a unui personaj obosit de lupte, la cei șaptezeci de ani. Blaga pare să se lăsa în voia cascadei de evenimente. Evenimente ce fac din ea complicele interlopilor, după ce fusese iniţial în ipostaza victimei naive. Se lasă precum cel neputincios târât de curenţi, temându-se că dacă încearcă să înoate împotriva lor va fi doborât de forţe superioare, epuizat de propriile apăsări.

Inspirata dozare a ritmului

Blaga’s Lessons poate fi comparat cu genul acela de film autohton, care, în ciuda succesiunii de elemente – narative, estetice – supărătoare pentru cei ce au respins mereu noul val românesc, reușește să te împiedice să ieși din sală. Vei aprecia mai ales talentul regizorului bulgar Stephan Komandarev de a doza ritmul. Unghiurile de filmare, focusarea pe chipul Blagăi, surprinderea siluetei ei pe fundalul sculpturilor și a unei arhitecturi de inspiraţie brutalistă (foarte bine alese cadrele citadine pentru a reda metaforic atmosfera și violenţa socială), confluenţa dintre zonele cu vegetaţie, ce inspiră poetic instrospecţia unor plimbări solitare, și strivitoarea înalţime a betoanelor din orașul socialist, trecerea de la cadrele diurne, de iarnă inertă, aproape fără zăpadă, la cele nocturne, în care plutește ameninţarea gata să înhaţe, lasă neprevăzutul să se desfășoare nestingherit, deși bine calculat, la cronometru, de regizor.

Eficienţa în a te branșa la universul personajului se bazează pe sincronizarea dintre talentul actriţei și dinamica filmului. Regizorul dă dovadă de o foarte bună stapanirea a timpului. Ştie cât să prelungească o scenă apatică, dar și când să introducă brusc elementul-surpriză. Trepidaţiile ameninţărilor năvălesc la momentul potrivit. Mai ales în etapa deznodământului.

De asemenea, regizorul știe și cum să gestioneze dialogurile intime ale personajelor pentru a cartografia o realitate colectivă. Pe măsură ce te vei aproia de final vei reflecta la relaţia individual-social. Filmul este mai ales despre neputinţa moștenită transgeneraţional de estici. Sau mai degrabă despre abandonul luptei cauzate de lașitate? De această reflecţie depinde și atitudinea schimbătoare cu privire la personajul Blaga.

Interpretare derutantă

Interpretarea actriţei Elie Skorcheva începe să devină derutantă. O poţi privi cu toată compasiunea acordată celor nedreptăţiţi. Înghenuncheaţi de viaţă, umiliţi de sistem, de autorităţi. Unii îi vor critica obsesia pentru un loc de veci mult prea costisitor. Această dorinţă de a investi ecnomiile de-o viaţă în moarte, nu în propria supravieţuire.

Ultimele scene te fac să te întrebi dacă nu cumva Blaga preţuieste mai mult moartea decât viaţa. Unii s-ar putea gândi să asocieze finalitatea acţiunilor ei cu primitivismul esticilor dominaţi de supersiţiile asociate religiozităţii. Alţii vor descoperi, în această interpretare actoricească prin care ternul devine de-o expresivitate relevantă cât un verdict dat societăţii, o alegorie a refugiului în propria obsesie pentru ritualurile înmormântării ca ultimă formă de a promite păstrararea integrităţii. Mai ales dacă în timpul vieţii omul Estului a fost îngenuncheat, deposedat de bruma de respect și demnitate care l-ar fi făcut să se simtă OM (cât fusese încă în viaţă) în faţa celorlalţi.

O lume care te bântuie

Blaga’s Lessons este de un minimalism ce prezintă, de fapt exhaustiv, o lume care te bântuie. Mai ales dacă ești din Est. Prin sentimentul dezolant al rătăcirii fără ţintă și viitor într-un no man’s land de un gri infinit, în care pare să se fi tranformat fostul bloc socialist. Simţi, în film, nu numai disoluţia statului, ci mai ales disoluţia compasiunii. Toate maladiile sociale, tot ce te apasă în societate apar și pe chipul Blagăi. Personajul poate exprima atât frica, disperarea, cât și tăria, duritatea celui rănit cu ferocitate și care, nemaiavând ce pierde, acţionează dincolo de limitele morale autoimpuse cândva.

Trailerul poate fi văzut aici.