La rivale – Maria Callas prin lentila invidiei

0

Eric-Emmanuel Schmitt este considerat unul dintre cei mai plini de șarm și empatici povestitori ai frământărilor feminine. Aceste calităţi i-au făcut pe cititorii fideli să mizeze și pe noul său roman, La rivale. Este un roman despre invidia stârnită de o mare divă, despre teama de eclipsarea considerată o prăbușire în dizgraţie, o pierdere a paradisului, și mai ales despre ancestrala teamă a femeii adulate de a fi uitată când nu (mai) poate lupta împotriva timpului ce-i ameninţă gloria.

Deși pe coperta romanului apare Maria Callas în toată eleganţa sa, La rivale nu o are pe La Divina în centru. Povestea din roman este a celei ce a învinuit-o pe Maria Callas de pierderea celebrităţii sale. Personajul central este Carlotta Berlumi, o stea în ascensiune a muzicii lirice. Venita dintr-un mediu precar, ajunsese să fie aplaudată chiar și de exigenţii ce frecventau La Scala din Milano – Olimpul zeilor Operei. Dar pe măsură ce anii trec, se vede ameninţată de o noua speranţă a Operei.

Apariţia Mariei Callas

Apariţia Mariei Callas nu a speriat-o pe seducătoarea Carlotta la început. Grecoaica nu avea nimic impresionant. Era incompatibilă cu statutul de viitoare divă. Callas era timidă, lipsită de șarm. Îi lipsea graţia și părea mai degrabă o școlăriţă complexată din cauza miopiei și a lentilelor mari. Şi nici nu stăpânea italiana, limba marilor opere. Însa anii au trecut, iar Carlotta observase uimită că pe ușa marii opere din Milano intra o Maria Callas transformată. Mioapa fără sare și piper devenise elegantă și graţioasă precum Audrey Hepburn. Stăpânea italiana la perfecţie, iar Luchino Visconti părea să o prefere pe ea când era invitat să monteze spectacolele de la Scala.

De când urcase pe scenă Maria Callas, pătimașa Carlotta Berlumi nu mai avusese liniște. De atunci o tot învinuiește pe Callas pentru nefericirea ei. Din cauza Mariei Callas ajunge ea să fie mai puţin distribuită în marile spectacole. Şi tot Maria Callas este de vină pentru eșecurile amoroase ale Carlottei.

Obsesia fără leac

Pentru Carlotta, Maria Callas este răul absolut. O impostoare lipsită de talent, cu voce mediocră, dar care știe să se vândă, să folosească noile arme ale publicităţii în favoarea sa. Mizează mai mult pe imaginea unei femei ce dă bine în articolele din presa vremii decât pe calităţile vocale. Cel puţin așa susţine Carlotta, revoltată și plină de venin ori de câte ori este ascultată.

Aflăm povestea Carlottei, această celebritate uitată, în timpul unei destăinuiri făcute peste decenii de la ascensiunea Mariei Callas. Povestea Carlottei este ascultată de tânărul Enzo, îndrăgostit de Operă. El o ascultă pe Carlotta devenită o femeie plină de regrete și otrăvită de pierderea faimei.

O mincinoasă (?)

În ciuda afirmaţiilor conform cărora ea fusese o mare vedetă la Scala, nimeni nu pare să-și amintească de Carlotta Berlumi. Numele său nu apare în nici o carte dedicată istoriei Operei sau marilor voci ale muzicii lirice. Nu o fi ea însăși o impostoare, o mitomană histrionică? Îţi vine să-ţi pui această întrebare pe măsură ce dai paginile dacă ai descoperit deja talentul lui Eric-Emmanuel Schmitt de a crea personaje feminine a căror putere de seducţie este dublată de o ţesătură de minciuni, de autoiluzionare și de abilitatea de a se juca în favoarea lor cu mintea bărbatului care ajunge să le asculte poveștile. Așadar, este Carlotta sinceră cu Enzo când o acuză pe Maria Callas? Sau când îi spune că a fost ea însăși o mare stea a muzicii lirice? Imprevizibilul poveștii de viaţă a Carlottei îţi va schimba percepţia asupra ei.

De la voce la imagine

La rivale nu reflectă doar pasiunea lui Eric-Emmanuel Schmitt pentru muzica clasică. Romanul amintește de capacitatea sa de a înţelege și contextul epocii în care își plasează personajele. Carlotta și rivala ei s-au intersectat într-o perioadă în care industria filmului cunoscuse o înflorire spectaculoasă. La fel și cea a ziarelor dedicate știrilor mondene. Prin urmare, o divă a Operei din Milano putea deveni și un star datorită înfăţișării. Imaginea era mai importantă în ochii maselor. De asemenea, oamenii erau atrași de Operă și datorită poveștii și punerii în scenă.

O mare divă trebuia să fie și o mare actriţă. Nu întâmplător Carlotta o critică pe Maria Callas din cauza gesturilor dramatice prin care își colora personajele. Era un sacrilegiu în ochii Carlottei să transformi opera în teatru. Importantă era doar vocea, nu și dramatimsul. Maria Callas transformă opera în teatru, în melodramă, în spectacol de film. Mai ales odată cu venirea lui Visconti pentru a pune în scenă spectacolele.

Maria Callas a marcat și începutul unei ere. Imaginea sa a reușit să atragă atenţia asupra Operei și a celor ce evitau această lume, considerând-o inaccesibilă, doar a elitelor. De asemenea, prin colaborarea sa cu marele Pasolini, Callas a făcut legătura între lumea Operei și cea a filmului, noua artă ce putea ispiti masele pentru a le îndepărta de teatru și muzica de calitate, seducându-i până și pe elitiștii ce strâmbau din nas când auzeau de sălile de cinema. Astfel, Maria Callas demonstra că marile voci ale Operei pot deveni la fel de importante pentru mase precum starurile de la Hollywood, impunând noi criterii de evaluare și de promovare.

Carlotta nu ezita să afirme că Maria Callas a vulgarizat Opera, coborând-o la nivelul inferior al cinemaului. Mai ales că venirea lui Visconti la Scala din Milano îi dăduse celui ce montează spectacolul o mult mai mare influenţă și putere de decizie în alegerea celei ce urma să fie distribuită într-un anumit spectacol.

Dincolo de strălucirea Divei

Romanul La rivale a fost lansat într-o perioadă în care se vorbește din nou intens despre viaţa privată a Mariei Callas și în afara cercurilor interesate de Operă. De asemenea, amintește că nu puţini i-au contestat vocea, deși imaginea Divei i-a sedus. Fără a miza pe elitism, Eric-Emmanuel Schmitt reușește să ofere o nouă lectură ce naște întrebări despre celebritate, mecanismele de legitimitate a unui succes, importanţa promovării în expunerea unui talent și mai ales despre avantajele și dezavantajele apropierii vechilor forme de artă de cele apărute în secolul modernizării, compatibile și cu nevoile unui public mai puţin familiarizat cu marii clasici, interesat mai degrabă de artă ca formă de evadare prin spectaculos decât de esenţe și de revelaţii filozofice.

Poţi comanda romanul La rivale de la librăria franceză Kyralina.

Leave a reply