Escroaca onesta – Nu e ceea ce pare

Unele dintre cele mai palpitante romane și filme au ca subiect infiltrarea ingenioasă a unui escroc în lumea unor oameni cu viaţă liniștită și mai prosperă decât a lui, pentru a-i răvăși. Este simbolul intrusului (adesea fermecător și maestru în arta manipulării) ce sperie și captivează totodată printr-o serie de abilităţi sociale ce-l fac un irezistibil (și imprevizibil) obiect de studiu. Nimic din imaginea clasică a unui astfel de om în personalitatea lui Katri, personajul central din Escroaca onestă. De fapt, scriitoarea finlandeză Tove Jansson a creat unul dintre cele mai ambigui și atipice personaje ce se infiltrează în viaţa cuiva pentru a o schimba pentru totdeauna.

Numele scriitoarei și artistei plastice Tove Jansson este asociat mai degrabă cu poveștile pentru copii. Cariera ei literară include proză scurtă și romane pentru oameni mari. Escroaca onestă este genul de roman care te va face să o pui pe Tove Jannson pe lista celor mai bune povestitoare. Tove Jannson știe cum să te introducă în atmosfera unui sat scandinav de pe malul mării, cum să te facă să descoperi treptat acele trăsături de personalitate nebănuite ale personajului său și mai ales cum să introducă tacticos elementele care te vor surprinde astfel încât să ţi se schimbe de la o pagină la alta perspectiva asupra faptelor și asupra unui posibil deznodământ.

Personajul surprinzător

Katri este personajul ideal pentru un roman care să te surprindă. Are mister și o isteţime dublată de maturizarea precoce. De fapt, misterul o înconjoară pe tot parcursul romanului. Va rămâne o mare necunoscută atât pentru cititori, cât și pentru celelalte personaje. Unele îi vor incredinţa secretele sau administrarea propriilor decizii, în momente de cumpănă. Altele vor continua să o privească de la distanţă, cu suspiciune, ca pe o fiinţă parșivă. Nu vor lipsi nici vecinii pentru care aceasta este precum o vrăjitoare. Înzestrată cu anumite abilităţi privite ca fiind nelumești.

Rămasă orfană de timpuriu, Katri și-a crescut singură fratele despre care se spune că este mai încet la minte, însă care dovedește un talent înăscut de a construi bărci. Visul lui este de a-și crea propria barcă. Iar acest vis o motivează și mai mult pe Katri pentru a căuta o nouă cale de a ieși din sărăcie. De a face rost de mulţi bani, care să îi asigure stabilitatea.

Apropierea de moștenitoarea singuratică

Când află că Anna Aemelin, o faimoasă ilustatoare cu foarte mulţi admiratori în rândul copiilor, are nevoie de o persoană care să îi livreze produsele de la băcănie, Katri preia această activitate de la una dintre vecine. Mai ales că lucrează ea însăși pentru cel ce o aprovizionează pe Anna, celebritatea boagată din regiune, care trăiește în casa moștenită de la părinţi, aflată mai departe de sat și mai aproape de pădure.

Katri ajunge să locuiască provizoriu în casa Annei. Până atunci tot visase la propria ei casă. Una primitoare pentru fratele său. Katri nu avusese o locuinţă a ei. Trăise până atunci în mansarda clădirii unde servise mama ei și care avea la parter un bar ce ţinea loc și de prăvălie.

Deși par din lumi diferite, pe Katri și pe Anna le unește distanţa faţă de localnici. Anna este moștenitoarea avută, care trăiește în propria lume. Mai aproape de pădure decât de sat, pierdută printre cărţi, singurele ce îi populează casa veche. Katri păstrează distanţa celei adesea considerate o ciudată, o mică vrăjitoare.

Descurcăreaţa atipică

Pe lângă bârfele care le stârnea Katri deoarece era considerată diferită (de-a lungul romanului ţi se dau mai multe indicaţii cu privire la motive), aceasta avea și reputaţia de bună contabilă. Autodidactă în domeniul contabilităţii primare, Katri se dovedește a fi si un bun consilier financiar. Vecinii apelau la ea înainte de a lua o decizie. Această abilitate de a consilia o ajuta să îi câștige încrederea și lui Anne. De la menajera acesteia devine o adminstratoră pricepută a finanţelor. O sfătuiește pe Anne să negocieze mai bine contractele și drepturile altora de a se folosi de ilustraţiile ei.

Spre deosebire de mulţi descurcăreţi consideraţi escroci, Katri nu are șarm. Nu manipulează și nici nu își pune masca atribuită unui om care se face plăcut. Ea este mai degrabă antipatică. Directă. Ai spune că este lipsită de abilităţi de socializare. Însă Anne o place așa cum este. Relaţia lor devine din ce in ce mai imprevizibilă. Doar că imprevizibilul se insinuează tacticos. Lui Tove Jansson îi place să introducă răbdător elementele ce surprind. Lasă emoţiile să ardă la foc mic. Exact cum vezi mai degrabă în filmele de artă scandinave.

Rolul peisajelor

În dozarea imprevizibilului, descrierile peisajelor și ale unei atmosfere hibernale devin indispensabile. Tove Jansson se lasă inspirată de natură, de peisaje. De timpul ce pare să fi îngheţat și el în iarna de pe ţărmurile nordice. De aceea își începe romanul prin a-ţi descrie atmosfera unui sat în care ninsoarea pare să nu se mai oprească. Exact ca-n poveștile de iarnă, zăpada ajunge să facă parte din textura stranietăţii. A nelumescului ce permite o decuplare de a cotidian, pentru a întâmpina un personaj ascuns.

Tenacea Katri pare un astfel de personaj ascuns. De-al locului și totodată străin. Iar Tove Jansson ţi-o prezintă în stilul povestitorului abil. Adica face din Katrin personajul derutant ce sporește curiozitatea. Sunt multe goluri în biografia ei. Şi multe ambiguităţi în spatele intenţiilor sale. Parcă ai impresia că îţi pregătește ceva. Dar și Annei. Că în ciuda preferinţei pentru o comunicare fără ocolișuri se ascunde o strategie necesară acaparării a tot ce are Anna mai de preţ. Însă totul rămane sub semnul ambiguităţii care te face să îţi pui la îndoială propriile certitudini legate de intenţiile lui Katri. Când pare că vrea să o ajute pe Anne, când pare să îţi confirme bănuielile cu privire la intenţiile hrăpăreţe ascunse de o pretinsă incapacitate de a disimula, de a spune verde în faţă.