Mirea si amarul – Durere ascunsa

Romanul Mierea și amarul este precum titlul. Găsești între pagini tandreţe, nostalgie sentimentală, dar și tristeţea sfâșietoare a celor ce simt că nu mai pot recupera timpul fericirii după o mare pierdere.

Așa cum face în mai toate romanele ce l-au transformat într-un reper pentru cei dornici de a cunoaște profund și nuanţat o lume irezistibilă pentru călătorii visători, laureatul Premiului Goncourt, Tahar Ben Jelloun, își transformă în personaj Marocul iubit. De fapt, ne dă aceeași impresia că scrie pentru a ne ajuta să înţelegem complexitatea unei ţări prinse între mentalitatea ce distruge visuri și o modernizare accelerată, ce te face să găsești oameni de-o înţelepciune sclipitoare pe străduţele întortochetare ale unor orașe istorice precum Tangerul.

Adolescenta îndrăgostită de literatură

O minte sclipitoare (și precoce) avea și adolescenta Samia. Datorită cărţilor aduse în cămăruţa ei, Samia călătorea din Tanger prin toata lumea. Îi plăcea poezia, ea însăși exprimându-și mirările, contradicţiile și opiniile în versuri. Citea atât literatură arabă din secolele trecute, cât și paginile subversive ale artiștilor francezi. Îi admira pe Rimbaud, Baudelaire sau Victor Hugo. Frecventa librăriile franţuzești și era captivată de ideile descoperite în scrierile lui Simone de Beauvoir.

Samia cunoscuse o societate bulversantă, din Maghrebul anilor ’90 și 2000. O societate unde era permisă emanciparea în mediile cosmopolite, însă unde mai pândea ameninţarea machismului. Ar fi putut deveni ea însăși o femme de lettre dacă un abuz sexual nu i-ar fi întrerupt viaţa și nu ar fi aruncat-o în hăul celor ce suferă în tăcere din cauza blamului căzut asupra victimelor despre care se spune că aduc dezonoarea în casa familiei. Ea se temea de iremediabila distrugere a unei reputaţii colective.

În loc sa denunte abuzul, Samia l-a ascuns. Ecoul traumei a devenit copleșitor. Doar în jurnalul său l-a mărturisit, jurnal ce a fost descoperit de tatăl ei când a fost prea târziu pentru a o mai asculta și apăra cineva.

Roman polifonic

Mărturisile, versurile și gândurile din jurnalul Samiei alternează cu ale părinţilor săi, cu ale fraţilor înstrăinaţi. Li se alătură și observaţiile unui personaj de-o umanitate precum o oază de tandreţe într-un deșert al disperării. Acest personaj este un imigrant clandestin din Mauritania, care se prezintă cu porecla Viad. El își dorea să ajungă în Europa, deoarece originile senegaleze îl transformaseră în victima rasismului sistemic greu de eradicat, ce-i viza pe locuitorii din ţările subsahariene ce ajungeau în Maghreb. Un alt motiv era legat de iubirea pentru o franţuzoaică pe care o cunoscuse în Mauritania.

Personajul din Mauritania nu este ales întâmplător de Tahar Ben Jelloun. Şi nici structura de roman polifonic. Intersecţia vocilor narative reflectă de fapt societatea marocană. Îţi amintește de problemele expuse în alte romane ale sale, inclusiv în Căsătorie de plăcere, prin care denunţa rasismul transgeneraţional suprapus peste ipocrizia patriarhatului. De asemenea, îţi mai amintește despre ecoul pe care îl au mentalităţile dure precum niște chingi asupra legăturilor interpersonale.

Cuplul nefericit

Viaţa de cuplu al lui Mourad și a Malikăi – părinţii Samiei – ar fi putut fi una împlinită dacă nu ar fi existat prăpastia adâncită de conflictul dintre mentalităţile opuse. Malika fusese crescută în spiritul patriarhatului, în timp ce tatăl Samiei, Mourad, era îndrăgostit de valorile moderne. Mourad asculta jazz, frecventa cafenelele și petrecea ore întregi citind. Nu își agresa partenera cum făceau mulţi bărbaţi ce urmau regulile tradiţionale. Tot el o încurajase pe Samia să descopere lumea. Să viseze, să se bucure de libertatea femeii moderne.

În primele pagini ale romanului îi descoperim pe cei doi parteneri deja în ipostaza părinţilor doborâţi de pierderea fiicei. Se învinovăţesc zgomotos unul pe celălalt. Își fac viaţa un calvar. Parcă s-ar afla în timpul unei permanente vânători a greșelilor. Nu mai este loc de tandreţe, ci doar de reproșuri. De amintiri urâte dezgropate pentru a îngropa de fapt conștientizarea fricii de a vorbi deschis despre propriile răni și despre durerea mută a Samiei, pe care mentalitatea retrogradă a mamei a descurajat-o să le povestească despre abuzul suferit.

Roman al amintirilor și al destăinuirilor

Vei avea tendinţa de a o blama doar pe Malika, mama Samiei. O vei considera singura cauza a înapoierii din familie. Însă pe măsură ce îi asculţi tristeţea, începi să o privești cu mai multă compasiune. Îi vei descoperi raze de bunătate după ce îl salvează pe Viad, cel plecat din Mauritania și pierdut în Tanger. Viad se refugiase chiar în cimitirul unde fusese îngropată Samia. El se afla în căutarea unei vieţi în care să i se poată permite să muncească după ce absolvise niște studii universitare ce nu îi erau luate în considerare în ţara natală, deoarece pielea mai închisă a locuitorilor din Africa subsahariană era un motiv al segregării, chiar și pe continentul traumatizat de vânătorii de sclavi.

Gândurile amare ale Malikăi sunt înseninate de prezenţa lui Viad. Acesta îi devine asemenea unui fiu. În schimb, gândurile sotului ei, Mourad, devin o rememorare a trecutului ca succesiune a transformărilor personale și de mentalităţi. Istoria sa, a iubirilor pierdute, se va suprapune peste istoria Tangerului. Amintirile lui Mourad sunt deviate în direcţia reproșurilor la adresa funcţionarilor corupţi, din tagma cărora ajunge să facă parte și la adresa celor ce perpetuează niște mentalităţi demne de Evul Mediu. Aceleași mentalităţi ce i-au distrus viaţa fiicei sale.

Roman cu subiect ramificat

Aparent, Mierea și amarul este un roman despre victimele patriarhatului și despre pierderea ce transformă în agonie viaţa părintilor ce nu se pot uni pentru a duce mai ușor doliul. Un roman despre nevoia de afecţiune ce nu apropie partenerii, ci îi desparte când aceștia nu stiu cum să se asculte și sa se aline reciproc, tranformând înstrăinarea, regretele după viaţa netrăită, certurile și ura în mecanisme de evitare a intimităţii emoţionale care le-ar cere să își destăinuie mai întâi trăirile ascunse, greșelile reciproce, neputinţele.

Malika îl considera pe Mourad un soţ egoist, infidel, ce își neglijează partenera. La rândul său, Mourad o consideră pe Malika sursa nefericirii lui. Ea întruchipează lăcomia, arhaismul troglodiţilor. Însă problemele lor nu sunt expuse aplatizat. Alternanţa vocilor, a destăinuirilor, te invită mai degrabă la compasiune decât la emiterea unor sentinţe nemiloase. Nu îi critici. Le simţi mai degrabă târârea prin deșertul unui atașament reciproc secat. Le vezi chinul specific partenerilor ce nu se pot distanţa, deși emoţional s-au separat de multă vreme.

Compasiunea pentru oamenii Marocului

Dincolo de chinul în doi, romanul te face să întrevezi compasiunea scriitorului când își revizitează ţara. Simţi iubirea pentru Maroc în fiecare pagină a lui Tahar Ben Jelloun, dar și indignarea faţă de cei ce îi ţin pe mulţi marocani în pauperitate, ce nu îmbunătăţesc traiul femeilor și încurajează nedreptatea. Fiecare voce din acest roman al perspectivelor multiple devine un manifest. Un strigăt al celui ce ar vrea să poată salva o lume pe care o iubește.

Această iubire pentru Maroc îl face pe autor să aducă pâlpâiri duioase de compasiune în romanul său. Viad este o astfel de pâlpâire. I se alătură Samiei, fratelui ei mai mic și celei devenită iubirea târzie (și platonică) a lui Mourad.

Datorită apariţiei unor personaje însetate de afecţiune, tristeţea sfâșitoare este atenuată de briza nostalgiei peste un Tanger al contrastelor dureroase. Iar această revizitare nostalgică a unui trecut personal suprapus peste un Tanger al schimbărilor face lectura mai suportabilă, chiar dacă în paginile romanului vei citi una dintre cele mai sfâșietoare descrieri ale ravagiilor făcute de un abuzator asupra stimei de sine și conștiinţei unei adolescente ce se simte asemenea unei străine într-un mediu ce nu este pregătit pentru pofta ei de a cunoaște lumea, de a fi l fel de liberă ca Simone de Beauvoir.

Poţi găsi cartea Mierea și amarul pe site-ul Editurii Nemira și pe site-urile unor librării cum ar fi Libris sau Cărturești.