The Diamond Setter – Posibilitatea recuperarii unei lumi

The Diamond Setter este un roman de care te îndrăgostești. Va rămâne cu tine așa cum rămân de obicei poveștile în care personajele pline de tandreţe vor să recupereze o lume la al cărei apus au asistat bunicii lor. Era o lume unde conștientizarea iminenţei unei drame colective nu însemna amânarea înfruptării din ce aveau relaţiile umane mai frumos de oferit sau renunţarea la bucuria intensă de a trăi, în care se amestecau iubirile secrete, solidaritatea dincolo de apartenenţa etnică, senzualitatea ca formă de rezistenţă împotriva dezbinării.

Între culturi

Urmașul unei familii precum o punte între Siria, Egipt și Israel, Moshe Sakal te va arunca direct într-o atmosferă a freneziei și a nostalgiei mediteraneene răvășitoare datorită personajelor sale ce știu să îngemăneze intens bucuria de a trăi cu persistenţa unei memorii a pierderilor și a dezrădăcinărilor succesive. Acestea vor să readucă în prezent o lume de dinaintea unei destrămări prin războaie ce par să revină cu o ciclicitate înspăimântătoare într-o parte a lumii ce ar trebui să fie un paradis datorită multiplelor culturi intersectate precum străduţele unui cartier oriental, ce dau unele spre altele precum istoriile ce alcătuiesc romanul lui Moshe Sakal.

De fapt, această intersectare de povești este precum lucirile unui diamant. În fuctie de lumină, apar alte și alte faţete și nuanţe. Romanul The Diamond Setter poate fi citit în cheia unei iubiri interzise. A unor secrete ce leagă două familii – una de evrei sefarzi, cealaltă de palestinieni – ce au trăit între Damasc și Jaffa.

La fel de bine romanul poate fi un omagiu adus orașelor vechi învecinate cu modernizarea vibrantă, într-o convieţuire marcată de nostalgie și de euforia primelor experienţe amoroase profunde. Mai este și un roman despre forţa poveștilor de a le restitui celor prinși mereu sub vremuri o istorie furată de cei ce vor să-și impună voinţa peste o lume captivantă, mult mai nuanţată și în care numărul conexiunilor afective și culturale marcate de curiozitate îl depășesc pe cel al conflictelor și al dezbinărilor.

Suprapunerea unor amintiri

Asemenea biografiilor întortocheate ale personajelor sale – evrei ce au trăit cândva în Damasc, palestinieni din Jaffa și un scriitor cu menire de narator-anchetator, pe nume Tom, devenit, în orele în care nu scrie un roman inspirat dintr-o poveste reală, ucenic în arta bijuteriei învăţate de la unchiul ce mai încearcă să salveze unul dintre cele mai vechi ateliere de bijuterii din Tel Aviv – romanul este o suprapunere de povești și de epoci.

Îţi este greu să declari care este povestea principală. Să fie povestea unui diamant ce leagă două triunghiuri amoroase din epoci diferite? Să fie cea a unei cântăreţe rebele pe nume Gracia, din comunitatea evreilor din Damasc, adulată de arabii din înalta societate și blamată de vecinii săi cu mentalităţi retrograde, și a rivalităţilor iscate de prezenţa ei plină de șarm irezistibil? Să fie povestea iubirii înfiripate între un tânăr sirian intrat ilegal în Israel pentru a-i restitui unui bijutier evreu din Tel Aviv legendarul diamant indian pe care venerata cântareaţă a Damascului, Gracia, îl primise chiar de la sultanul otoman Abdul Hamid, ce asistase la ultimele pâlpâiri ale gloriei unei lumi hrănite din legenda unor cuceritori precum Suleiman Magnificul?

Roman labirintic

Indiferent de povestea pe care o alegi ca stradă principală în labirintul acestui roman de-o frumuseţe de care nu te mai saturi, descoperi un posibil fir ce leagă aceste povesti. Datorită acestui fir ajungi să consideri The Diamond Setter în primul rând un roman al recuperării. Recuperarea plină de nostalgie a unei lumi cu multe culturi, a unei epoci.

Mesajul precum o pledoarie pentru recuperarea unei lumi transpare chiar din cuvintele rostite de personajul-narator Tom – ce își scrie primul roman când nu lucrează în atelierul unchiului său, Menashe (nepotul preferat al cântăreţei Gracia): Prin intermediul diamantului, voi spune povestea a două familii care, pe de-o parte, aparţin unor popoare vrăjmase, pe de altă parte sunt legate prin legături de iubire și secrete din vremurile în care Orientul Mijlociu era îmbibat de dragoste, nu doar de sânge.

Diamantul dintre epoci

Există un interes intens al lui Tom, personajul ce leagă poveștile transgeneraţionale ale unor familii de evrei și de arabi ce s-au intersectat în Damasc și în Jaffa, pentru legăturile dintre oamenii despărţiţi de evenimentele istoriei nemiloase, însă uniţi de niște pasiuni mistuitoare, ce le-au schimbat existenţele. Şi nu numai lor, ci și pe ale copiilor și nepoţilor. Diamantul reintrat în posesia lui Menashe, unchiul lui Tom, ce este pe cale să fie evacuat din atelierul său devenit și magazin cu o clientelă fidelă de zeci de ani, pare să lege aceste familii. Însă diamantul nu reflectă decât istoriile senzuale ascunse, clandestine, unele blamate, între evreii și arabii din aceste familii.

Femeia care unea

La fel de importantă este povestea mătușii Gracia. O mătusă căreia i se atribuia faima de celebritate. Pentru cei din propria familie, Gracia era o libertină ce scandaliza prin zvonurile despre aventurile ei cu bogătașii Damascului. Pentru admiratori, era o divă a muzicii, adulată precum o regină. Fusese adorată de cei mai influenţi oameni ai Orientului, însă la fel de blamată de cei din comunitatea ei. Își asumase astfel o reputaţie de nesupusă care sfida prejudecăţi, fără să îi pese că pentru gurile rele nu era decât o curteazană devenită rușinea familiei.

Povestea Graciei, a iubitului ei arab, al diamantului indian și al urmașilor ei din Tel Avivul zilelor noastre devin un pretext pentru Moshe Sakal. Adevărata intenţie, dincolo de istoriile de viaţă intense, datorită cărora nu îi vei mai lăsa cartea din mână, este aceea de a le povesti cititorilor din generaţiile mai tinere și nefamiliarizate cu relatările evreilor din ţările asociate lumii arabe de niște legături culturale fascinante, despre care se pot scrie multe romane.

Pe urmele generaţiilor din trecut

Însuși Moshe Sakal face parte dintr-o familie de evrei ce au trăit în Siria și în Egipt. Iar cântăreţele evreice ajunse faimoase în ţările predominant arabe nu erau niște excepţii. Până și lumea filmului din Cairo a fost cucerită de Leila Mourad, ce venea dintr-o familie de evrei plecată din Siria pentru a se stabili în Egipt. La fel, numele de Gracia amintește de una dinre cele mai inteligente femei din Imperiul Otoman, implicit de relaţiile strânse dintre sultani și elitele comunităţii de evrei sefarzi, fugiţi din calea inchizitorilor.

Trimiterile spre legăturile străvechi dintre evrei și musulmani nu se opresc la Gracia. Chiar și numele occidental atribuit iniţial diamantului aminteste de francezul Tavernier. Acest francez ajunsese la curtea urmașilor faimosului conducător al Impeiului Mogul, Akbar. Împăratul Akbar fusese celebru și datorită protecţiei acordate cărturarilor, fiind la rândul lui posesorul unor cunoștinte vaste, enciclopedice. Preocuparea sa pentru cultură mersese mână-n mână cu toleranţa religioasă promovată în India mogulă ca politică esenţială. În vremurile în care evreii din Europa occidentală erau persecutaţi, suveranul mogul Akbar le oferea protecţie, încurajând construirea unor sinagogi.

O lume vibrantă a intersectărilor

Când nu își scufundă personajele în trecuturile ce abunda senzual de povești, le trezește simţurile într-un Tel Aviv al dorinţei. Frumuseţea romanului este dată de relaţia simbolică dintre personajele aflate în anii înfloririi afective prin asumarea identităţii sexuale și Tel Avivul subjugat de propria lor dorinţă. Între Jaffa străduţelor orientale, unde ajunge clandestin un tânăr sirian ce ascultă Radiohead și descoperă urmele familiei sale ce trăise într-una dintre casele aflate pe una dintre străzile acestui labirint vechi, și euforicul Tel Aviv al cluburilor gay, al arterelor vibrante precum Allenby, al elegantelor cladiri albe în stil Bauhaus, sau al străduţelor mai retrase, din altă lume, precum cea numită Plonit, unde se află atelierul bijutierului Menashe, orașul este străbătut cu setea de senzualitate a unor generaţii.

Setea de celălalt

În ciuda unei istorii ale cărei drame bântuie personajele, senzualitatea își impune regulile. Parcă ar fi personajul nevăzut ce vrea să le smulgă pe cele greu încercate din ispita resentimentelor. Mătușa Gracia este simbolul acestei dorinţe ce trece de orice graniţă. La fel sunt israelianul Tom și arabul Fareed, venit din Damasc în Jaffa. Sau Honi, soldatul-jurnalist care face reportaje despre protestele tinerilor din Israel și care se intersectează cu posibilitatea unei iubiri interzise chiar în timpul unui reportaj dedicat protestelor din 2011, când participanţii din comunităţi etnice diferite se uneau pentru a cere un oraș administrat de cei mai orientaţi spre echitatea socială.

Fiecare pagină a romanului este o curgere plină de compasiune și de sete de celălalt. Personajele își caută un refugiu în celălalt, din altă lume, din altă cultură. Şi nu e vorba despre o pledoarie tezistă despre o reconciliere pe care scepticii o consideră imposibilă, între evrei și arabi. Legăturile curg natural în romanul lui Moshe Sakal. Mai ales datorită unui talent șlefuit de a vedea evenimentele prin care trec personajele sale din perspectiva ambelor lumi. Iar explicaţia poate fi legată de moștenirea evreilor sefarzi, conștienţi de existenţa unei lumi ce lega Jaffa de Damasc, de Cairo, de Beirut sau chiar de Bagdad, orașele fabuloase în care trăiesc generaţiile din familiile menţionate în roman.

Redescoperirea unor legături

Dincolo de marile războaie din secolele XX ce au marcat destrămarea Imperiului Otoman și construirea statelor moderne din Orientul Mijlociu, încă mai există conștiinţa acelora ce au moștenit mărturiile unor bunici sau mătuși emancipate ce au cunoscut și o convieţuire marcată de schimburi de idei și de influenţe muzicale între comunităţi aparţinând unor culturi diferite. Iar sefarzii sunt ei înșiși păstrători ai acestor povești. Nu întâmplător ultimii ani au fost marcaţi și de vocile unor autori ce fac referire la conexiunile dintre evreii și arabii din Magreb sau din Levant.

Aceeași trecerea naturală a naraţiunii se face și între epoci sau între orașul vechi și cel modern. Jaffa apusurilor trandafirii-violet, în care Gracia își trăia idila clandestină cu șarmantul arab devenit o iubire târzie, și bulevardele moderne ale Tel Avivului, cu iconicele clădiri Bauhaus, cu ale lor forme geometrice devenite fluide, unde urmașul ei, Tom, dar și al iubitului ei, Fareed, se abandonează curajului de a-și exprima fără ocolișuri atracţiile, sunt unite de senzulitatea ce plutește în aer.

Dincolo de conflicte

În plină epocă tensionată, romanul lui Moshe Sakal este o pledoarie pentru dorinţa de celălalt, devenită o formă de salvare de la distrugere. De la tentaţia retrăirii vindicative a unui trecut. Iar motivele ce ar putea alimenta resentimentele nu lipsesc. Gracia a fost ţinta urii datorită admiraţiei trezite în rândulul arabilor ce veneau să îi asculte muzica. Bunicii lui Fareed au fost prinși în mijlocul unui conflict a cărui miză a fost crearea unui loc sigur pentru cei ce cunoscusera iadul in anii ’40, conflict în urma căruia a rămas o teamă de răzbunare și o suspiciune grea în relaţia dintre arabi și evrei.

Îţi rămâne în minte experienţa lui Fareed nimerit în inima protestelor tinerilor din Tel Aviv. Acesta avea impresia că protestul era de fapt despre apropiere. Un protest în care iniţiatorii doreau o societate mai dreaptă, mai bună. În care intindeau pașnic mâinile spre forţele de oridine. În inima acestei mulţimi primitoare din Tel Aviv, Fareed uitase de teama celui intrat ilegal. Se abandonase la rândul său mulţimii pe care o simţea ca pe un singur corp aflat în cautarea unei prezente care să schimbe teama de represalii cu o mare iubire. Paginile dedicate protestelor include mesajul lui Moshe Sakal legat de ideea unui Tel Aviv al aducerii împreună, al libertăţilor.

Firul micilor istorii

Simţi în stilul autorului priceperea unui bijutier ce știe să dozeze compomentele preţioase. Vechiul și actualitatea. Istoria enigmatică a iubirilor din familie cu prezentul nerăbdător. Moshe Sakal știe cum să insereze nepărtinitor evenimentele istorice, fără a intrerupe firul micilor istorii. Când să recurgă la aspectele social-politice ale ţării sale fără a pune pe fugă euforia primei mari iubiri ce își cere drepturile. De fapt, în această dozare a intensităţii constă marele său talent.

Reușește să-și scufunde personajele în dorinţele și în pulsaţiile vieţii de noapte fără alungarea profunzimii. La fel reușește să intercaleze trimiterile apăsătoare la istoria văzută diferit de fiecare comunitate din Orientul Mijlociu, fără a ţine cu o tabără sau cu alta, ci doar pentru a invita la compasiune, la empatie. Dozează cu sens pasajele senzuale. Dorinţa este fie magmatică, fie precum o reverie în apusurile din Jaffa văzute din apartemantul unei mătuși ce visează încă la un Damasc la care face referire folosind o denumire arabă. Când personajele își dau voie să se întoarcă spe sine, să își privească doar prin lentila voluptăţii și a exuberantei apropieri de Celălalt proria istorie afectivă, descoperi un roman ce mustește de voluptate tandră și de melancolie infuzată de dorinţă.

Tandra povestire a Marii Istorii

Dorinţa este importantă în romanul lui Moshe Sakal deoarece este legată de nevoia de refacere a unui paradis pierdut prin apropierea ce sfidează diferenţele și conflictele, dar mai este legată și de cel mai generos personaj: mătușa Gracia. Ea își atribuie menirea de a duce mai departe istoria familiei și legătura cu Damascul.

Tot o femeie, de data aceasta din familia sirianului Fareed, își asumă continuitatea istoriei transgeneraţionale ce ajunge să conecteze două lumi învecinate cândva în Jaffa. Femeilor li se atribuie rolul de păstratoare a memoriei. Dar e vorba despre o păstrare prin recuperarea amintirilor legate de iubirile pierdute. Sunt adevăratul lor patrimoniu. Iar Tom, care se apropie de amintirile lor, crede într-un drept la reîntoarcerea spre un loc al convieţuirii.

O reflecţiei asupra naraţiunilor

Cei pasionaţi de istorie vor mai descoperi un strat al romanului: al reflecţiei asupra naraţiunilor transgeneraţionale și asupra modului în care se coagulează într-un roman al recuperării unei lumi destrămate brutal. Personajul-narator Tom și iubitul său israelian Honi reflectă asupra interesului lor pentru poveștile despre secretele de familie. Tom se gândește la diferenţa și apoi la confuzia dintre ce este real și ce este ficţiune, când își scrie romanul inspirat de Fareed.

Honi ajunge anchetatorul ce vrea să descopere secretele familiei sale. Apoi, întrebarea surorii sale îl face să se intrebe unde se termină pasiunea lui pentru cercetarea unor secrete și unde incepe nevoia lui de a fugi de sine, de propriile naraţiuni, când își ţine mintea ocupată cu povestile altora, transformate de el în reportaje.

Interogare asupra literaturii

The Diamond Setter ar putea fi la fel de bine o mare interogare asupra literaturii ca formă de recuperare a memoriei. De redescoperire a unui trecut comun. Dar și asupra nevoii generaţiei actuale de scriitori israelieni care vor să descopere cum au trăit bunicii lor în perioada în care locuiau în ţările predominant musulmane sau în Europa de Est. Cititorii familiarizaţi cu acest spaţiu literar vor face o paralelă cu alt roman despre niște personaje pline de secrete, de data aceasta din rândul evreilor yemeniţi, a căror lume a fost redescoperită odată cu traducerea în mai multe limbi a romanului Cântece pentru cei cu inima frântă (Songs for the Broken Hearted), scris de Ayelet Tsabari, tradus în limba română de Anca Dumitru pentru Humanitas Fiction.

Poţi găsi cartea The Diamond Setter și pe site-ul librăriei online Libristo