Isus si Iuda – Amoz Oz, un deschizator de minti

Cărţile lui Amos Oz sunt miere pentru mintea cititorilor dornici de a înţelege umanitatea. De a găsi punţi între oameni din mai multe culturi, având opinii diferite asupra religiei, devotamentului faţă de propria ţara și pacifism. Isus și Iuda reușește, în mai puţin de 60 de pagini, să cuprindă mii de ani de istorie, aruncând jerbe de revelaţii în conștiinţa cititorului, indiferent dacă este credincios sau ateu.

Revizitarea unui mare roman

Văzând titlul, cititorii fideli ai lui Amos Oz își vor aminti de capodopera sa, romanul Iuda. În acest roman, trei personaje având perspective opuse asupra vieţii ajung să convieţuiască. Își petrec iarna într-o casă veche de piatră, cu grădină, aflată la marginea Ierusalimului din anii ’50.

Casa îi aparţine unui bărbat erudit. Cu el locuieste soţia fiului său. Aceasta a rămas văduvă după ce soţul ei a murit în Războiul de Independenţă al Israelului. În casa lor vine un tânăr student cu mintea doldora de idei revoluţionare de stânga. Vrea să schimbe lumea, să o facă mai bună, mai dreaptă, la fel cum ar vrea un alt personaj al romanului, care se încăpăţânează să creadă în viitorul unor legături pașnice între israelieni și palestinieni, într-un viitor Regat Ceresc aflat pe pământ, unde oamenii convieţuiesc în iubire.

O perspectivă neabordată

Tânărul student lucrează la o teză dedicată unui alt idealist, dintr-o altă religie decât a sa. Lui Isus și, implicit, lui Iuda. Studentul ar vrea să demonstreze că de fapt Iuda i-a fost devotat lui Isus. Că dintre toţi cei ce l-au urmat, el l-a iubit cel mai mult. În viziunea lui, Iuda a fost considerat trădător pe nedrept, asemenea evreilor deveniţi, în memoria colectivă a creștinilor, niște dușmani șireţi și lacomi.

În Isus și Iuda, Amos Oz nu reamintește doar de ideile ce au stat la baza romanului său. Scriitorul merge înapoi, pe firul timpului, până la fratele bunicului. Pe numele său Joseph Klausner, acesta fusese un mare profesor universitar. Şi-a luat doctoratul la Universitatea din Heidelberg, în 1902. Când s-a mutat în Israel, a fondat, alături de alţi erudiţi, Universitatea Ebraică. De numele lui Joseph Klausner se leagă și două lucrări dedicate lui Isus. Prin aceste lucrări, Joseph Klausner a continuat tradiţia evreilor cosmopoliţi din Europa: aceea de a cerceta cultura spaţiului în care trăiesc, de a înţelege idei diferite de cele ale comunităţii din care fac parte, de a construi punţi prin învăţătură.

Amos Oz amintește de încercarea lui Joseph Klausner de a le reaminti evreilor că Isus a fost de fapt unul de-al lor. Că fusese un reformator îndrăzneţ, care nu trebuie blamat din cauza atitudinilor antisemite ale anumitor creștini. Lucrările sale i-au adus admiratori însetaţi de cunoaștere, dar și eticheta de trădător, de Iudă. Unii creștini îl considerau un evreu care promovează blasfemia, iar unii evrei îl blamau deoarece scria de bine despre Isus în numele căruia ei au fost supuși unor persecuţii și umilinţe de neimaginat, secole de-a rândul, fiind lipsiţi de niște drepturi fundamentale, mereu înghesuiţi la marginea societăţii.

Lecturile din adolescenţă

Ideile curajoase emise de fratele bunicului său l-au călăuzit pe Amoz Oz adolescentul. În bibloteca din kibbutz găsise Evangheliile. Înţelesese că fără a citi despre Isus și Creștinism nu i-ar fi putut înţelege pe clasicii est-europeni și nu ar fi pătruns mesajul unor compoziţii de muzică simfonică. L-a admirat pe Isus datorită mesajului pacifist, dar și curajului și fermităţii sale. La rândul său, l-a considerat un reformator vizionar. Un reprezentant de seamă al evreilor, nicidecum un dușman al lor și al credinţei lor.

Citind Evangheliile, Amoz Oz a găsit și mesaje în care nu se regăsea. Considerase că Iuda a fost judecat greșit. Că nu l-a vândut pe Isus. Fiind un om bogat, nu avusese nevoie de arginţi. Așadar, alte motive au stat în spatele comportamentului său. De asemenea, în Isus și Iuda analizează propagarea ideilor antisemite prin transformarea lui Iuda într-o tipologie malefică a evreului în memoria colectivă a creștinilor.

Paginile din Isus și Iuda amintesc de nevoie oamenilor de a găsi un scop al existenţei prin urmarea unui idealist și de nevoia evreilor educaţi de a înţelege lumea din care au fost izgoniţi. Amos Oz a trăit într-o comunitate de evrei care se gândeau cu nostalgie la Europa. Mulţi evrei alungaţi din Europa atât de iubită s-au refugiat în lumea ideilor. Au tot citit încercând să înţeleagă ce se află în spatele urii colective.

Cărţile au fost salvarea de la disperarea celor alungaţi din paradis. Aceștia au devenit, la începuturile statului modern Israel, niște neînţeleși. Fuseseră goniţi dintr-o Europă a lagărelor și erau priviţi cu neîncredere de evreii ce treceau prin traumele asociate încercării de a avea în sfârșit o ţară, în ale cărei graniţe să fie aparaţi, și care simţeau durerea amintilor despre ostracizare când auzeau numele celui mai iubit de către creștini sau când auzeau că unii încă mai credeau în relaţiile pașnice stabilite, în viitor, tocmai cu vecinii despre care nu credeau că-i vor accepta vreodată.

Exact ca personajele din romanul Iuda, ce își petreceau iarna bând cantităţi mari de ceai în timp ce discutau despre lume, înconjurate de cărţi, Amos Oz cutreieră istoria umanităţii, încercând să extragă esenţa din ideile fundamentale. Acele idei ce deschid minţi și care pot înlătura otrava unor prejudecăţi provenite din ignoranţă. Din acea interpretare greșită a mesajelor din scrierile considerate sfinte.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas.

Te invit să citești și despre o altă carte scrisă de Amos Oz – Aceeași mare.