Candido – Imprevizibilul delicat

Candido, succesiunea a douăzeci și patru de povestiri, marchează debutul unui autor de la care vei aștepta noi cărţi. Sunt povestiri despre cupluri și despre familii în care efectele unor secrete, amintiri sau gânduri nerostite se insinuează vaporos, dar uneori cu precizie devastatoare. Douăzeci și patru de povestiri despre autoamăgiri devenite uneori și farsele jucate celorlalţi.

Imprevizibilul ascuns în firesc

Doru Preda știe cum să capteze atenţia cititorului. Dar fără niște acrobaţii ale ficţiunii care să imite spectaculosul artificial. Dimpotrivă, lasă povestea să respire un firesc răbdător precum o amiază de vară, dar care nu exclude intervenţia care schimbă traiectorii existenţiale. De fapt, majoritatea personajelor par să plutească în timp, așa cum fac de obicei oamenii într-o zi de vară. Nu întâmplător cele mai reușite par tocmai povestirile a căror acţiune se petrece vara. Pe malul mării.

Vara din cartea lui Doru Preda este un anotimp al minciunilor, al secretelor, dar și al fabulosului ce extrage din prezent o familie venită să-și petreacă vacanţa în Creta, în apropierea unei foste fortăreţe veneţiene, pentru a o arunca într-un trecut ce năvălește peste prezent precum o armată feroce. Alte personaje au parte de niște evenimente ce sparg rutina unui decor urban. Iar această rutină poate fi întreruptă doar prin revenirea intempestivă sau languroasă a unor personaje din trecutul protagoniștilor. Ele vin să închidă sau să zgândăre niște răni, să încheie niște afaceri suspendate, să amintească despre niște visuri pierdute sau amânate.

Fără a forţa nota, Doru Preda își construiește naraţiunile astfel încât să îţi arate mici indicii. Să te facă să vezi acele detalii ce vor permite întorsatura de situaţie din final. Acea întorsătură ce face din proiectul unei povești o proză scurtă reușită în ochii cititorului. În unele povestiri poţi detecta farsa camuflată într-un detaliu aluziv sau, dimpotrivă, într-o discuţie sau eveniment aparent inofensive din prezentul personajului central. Şi tocmai această oscilaţie înșelătoare între imprevizibilul asociat prozei scurte și indiciile privind un posibil deznodământ revelat mai devreme sporește și farmecul acestor povestiri.

Echilibrarea contradicţiilor

Un alt aspect care impresionează la stilul lui Doru Preda este echilibrul dintre tensiuni. Între delicateţe și acceleraţia dramatică apăsată astfel încât să schimbe vieţile personajelor. Adesea, te aștepţi de la o proză scurtă să devieze brusc. Să fie, spre final, precum o furtună ce ia pe sus personajele. Şi care să provoace, fără milă, stupefacţia unui cititor.

Totuși, Doru Preda pare să-și păstreze compasiunea faţă de personaje. Iar această compasiune transformată într-o proză delicată nu dilueză tensiunile. Nu transformă posibilele turnuri spectaculoase într-o fâsâială frustrantă. Mai degrabă prelungește imprevizibilul din anticamera deznodământului într-o reflecţie asupra fragilităţii umane. Iar prin această reflecţie branșează vieţile personajelor la tot ce are un cititor mai ferit în el. Mai păzit de privirile intruzive ale celorlalţi. Își lasă astfel personajele să ia asupra lor tot ce nu poate recunoaște un cititor în relaţia cu sine. Sau în prezenţa celorlalţi.

Poţi comanda volumul de site-ul Editurii Nemira.