Queer – Un Burroughs sentimental

Queer este cartea pierdută și redescoperită a lui William Burroughs, cel mai stupefiant și mai dezinhibat dintre cei asociați generației Beat, strămoșii mai aventurosi ai hipsterilor zilelor noastre. Și tocmai această redescoperire, în anii ’50, i-a dat cărții un statut privilegiat, deși atracția exercitată în rândul cititorilor este legată mai degrabă de aerul melancolic al cărții. Poate chiar sentimental, de iubire târzie și iluzorie precum o vară indiană…dacă îţi vine să crezi că William Burroughs putea recurge și la scriitura cu tentă sensibilă, după romane abrazive, precum Naked Lunch și Junky.

A doua viaţă a cărţii

Începând cu anul 2025, această carte își trăiește a doua viață. Are parte de o a doua descoperire, care i se datorează unui cineast ce pare venit dintr-o lume opusă lui Burroughs, unde mizeria ce amenința boemii ce frecventau marginalii nu-și avea locul. Luca Guadagnino, cu a sa aplecare spre frumusețea apropiată de splendoarea italiană, va schimba modul în care noile generații se vor apropia de lumea lui Burroughs dacă prima carte scrisă de el, pe care o citesc, este Queer.

Deși nu regăsești langoarea ce transformă nopțile mexicane ale expaţilor gringo din anii ’50 într-o voluptate neîngrădită, ca-n filmul lui Guadagnino, romanul lui Burroughs are un magnetism aparte. Mai are umor, observații (auto)ironice și indispensabila alunecare spre insolitul cu tentă halucinantă (personajul central străbate America de Sud, până ajunge în jungla amazoniană, în căutarea unei plante cu puteri magice).

Scriitorul și orașul

Burroughs a scris o carte despre dorință și escapism. Dorința ca ultimă zvâcnire a vieții într-o lume unde viciul filtrează nonșalant cu moartea și cu torpoarea ținuturilor calde. Escapismul devine o declarație de iubire cu năbădăi pentru Ciudad de Mexico. În anii ’50, capitala mexicană devenise locul unde fugeau nord-americanii dependenţi de adrenalină și de orice alte libertăți nepermise acasă. Un loc al păcătoșilor ce se puteau expune în plină zi. Însuși Burroughs amintea de viața ieftină, de cartierele vibrante.

În acest Ciudad de Mexico al noilor posibilităţi lubrice se naște atracţia incandescentă din roman. O atracţie ce influenţează ritmul scriiturii irezistibile, ce face din Queer un clasic mereu actual. Poate orașul așa cum îl cunoscuse de Burroughs nu mai există. Şi nici lumea boemilor nu mai este la fel. Însă rămâi cu impresia eternei reîntoarceri a scriitorului ce își caută locul îndepărtat, unde atracţia și deziluzia coexistă dezinvolt.