Un artist al foamei – Prozele de la final

Un artist al foamei este una dintre ultimele povestiri scrise de Franz Kafka. Alături de aceasta, în volumul cu același nume sunt incluse traducerile semnate de Lucian Pricop ale altor trei proze scurte scrise de Kafka în anii ’20.

Toate cele patru proze scurte din volumul Un artist al foamei confirmă preocuparea lui Kafka pentru legătura fiinţei umane cu o lume ce îi stimulează aplecarea spre absurd ca formă de supravieţuire în relaţia cu limitările și cu alienarea. Fiecare proză îţi dă impresia că vezi un film straniu, în care absurdul este atât de bine camuflat în real, încât nu le mai poţi despărţi. Cei pasionaţi de literatura universală pot detecta imediat influenţa lui Kafka asupra marilor inovatori ai secolului XX, printre care și Julio Cortazar.

Spectacole extreme

Prozele apar în acest volum în ordinea publicării lor în anii ’20, când au fost scrise. Întâia suferinţă este povestea unui trapezist însingurat și neînţeles. Tot imaginea rătăcitorului din spectacolele itinerante apare și în povestirea Un artist al foamei. Doar că de data aceasta, artistul recurge la un performance extrem. Rezistenţa în relaţie cu privarea de hrană devine parte a unui spectacol. Înfometarea asumată, deliberată, îl transformă pe artistul de circ dintr-o curiozitate într-o vedetă. Faima rezistă până când noile mode îl pun într-un con de umbră, după ce și-a epuizat forţa de atracţie exercitate asupra vânătorilor de spectacole grotești.

Absurdul și condiţia artiștilor

Absurdul contaminează și legăturile umane. În povestirea O femeie mică, personajul-narator încearcă să scape de interesul sufocant arătat de o femeie ce îi găsește defecte la care se raportează obsesiv. Prezenţa feminină mereu nemulţumită apare ca posibilă ameninţare, distorsionându-i legătura cu lumea.

Povestirea ce îi va stimula cel mai mult pe cititori în stabilirea unei corespondenţe mai clare între text și realitatea epocii lui Kafka este Poporul șoarecilor. Reflecţia, transformată în alegorie, asupra avangardei sau asupra legăturii unui artist și comunitatea ameninţată din rândul căreia provine ar putea fi cea mai la îndemână interpretare. Cântăreaţa excentrică (Josephine) din această povestire are o legătură duală cu semenii ei. Este admirată și neînţeleasă în același timp. Considerată o bizarerie, o impostoare, o vedetă supraestimată, prin succesul ei ajunge să fie contestată sau adulată în contextul istoriei acelei comunităţi respinse de-a lungul timpului. Poate fi astfel considerată o alegorie premonitorie a lui Kafka pentru ce avea să urmeze în secolul XX.

Povestirile incluse în acest volum impresionează prin misterul sensurilor multiplicate și prin actualitatea lor. Simplitatea stilului îi permite absurdului explorat de Kafka să se plieze cu problemele fiecărei epoci. Identifici imediat universalitatea lui Kafka. Capacitatea scriitorului de a înţelege că nicio epocă nu se poate sustrage absurdului. Nevoia sa de a masca realul prin nelumesc, astfel încât să fie și mai bine expuse cruzimile, alienările, angoasele.

Poţi comanda și online cartea Un artist al foamei de pe site-ul Editurii Cartex, de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro.