Indragostitii de Franz K. – Justitiarii literaturii
Romanul Îndrăgostiţii de Franz K. îţi amintește de vorba înţeleaptă ce spunea că esenţele tari se ţin în sticluţe mici. În mai puţin de 150 de pagini, Burhan Sonmez reușește să te acapareze așa cum o fac de obicei scriitorii capabili să dea romane ample, dense, care zguduie conștiinţe, apelând adesea la hibridizarea unor vechi reţete literare.
Copilul Războiului
În micul roman s-au suprapus, bine porţionate, ingredientele unui thriller politic având trimiteri la reţele de spioni din Berlinul anilor ’60 și la revoltele Parisului din acea decadă, observaţiile despre societatea turcă văzută prin ochii tinerilor cosmopoliţi din Istanbul, ale unui roman despre arta romanului privită din perspectiva idealiștilor ce amintesc de personajele unui clasic roman rus, peste care se adaugă nostalgia unei iubiri pierdute și regăsite pe malul Bosforului. Totodată, Burhan Sonmez transformă romanul într-o dureroasă observaţie asupra istoriei secolului XX, cu toate urmele și traumele ce s-au întins de-a lungul mai multor generaţii.
Astfel de traume l-au marcat și pe Ferdy Kaplan, anchetat pentru crima în numele artei. Fiul unei nemţoaice și al unui turc, ambii simpatizanţi ai nazismului, Ferdy ajunsese orfan în timpul Războiului, după ce părinţii lui au murit sub dărâmăturile rămase după un bombardament. Ferdy fusese crescut de bunicul matern, ce nu împărtășise ideile malefice ale fiicei sale, apoi de blânzii bunici paterni din Istanbul. În Istanbul o cunoaște pe Amalya, vecina de cartier, în a cărei istorie de familie se amestecau armenii și kurzii.
Răzbunarea lui Kafka
Ferdy ar fi putut rămâne un tânăr ce își depășise traumele și al cărui scop să fi fost regăsirea marii iubiri din adolescenţa istanbuleză. Însă alege alt scenariu de viaţă. Unul ce îl duce direct în sala de tribunal din Berlinul de Vest. Acuzaţia: uciderea unui student german ce avusese ghinionul de a se afla în calea glonţului tras de Ferdy în direcţia lui Max Brod, nimeni altul decât cel mai bun prieten al lui Kafka.
De ce îl ura Ferdy pe Max Brod? Explicaţia este legată de refuzul lui Max Brod legat de ultima dorinţă a lui Kafka. Brod a refuzat să distrugă manuscrisele prietenului său Franz Kafka. Le-a publicat în schimb. Au ajuns în tipografie inclusiv scrisorile lui Kafka. Pentru justiţiarii cu tendinţe radicale din cercurile pasionaţilor de literatură această nerespectare a dorinţei trebuia sancţionată. Sentinţa: pedeapsa capitală.
Procesul
Nimerit în anii marilor spioni din Berlin și din alte mari orașe europene, Ferdy este bănuit că face parte dintr-un grup de radicali. Dintr-o mare organizaţie internaţională ce uneltește împotriva ordinii. Așadar, procesul său are o miză de magnitudinea unei conspiraţii. De aceea s-a și desfășurat în secret.
Umbrele Războiului și ale atrocităţilor se vor suprapune peste bănuielile anchetatorului și peste amintirile din copilărie și adolescenţă ale lui Ferdy. Iar peste amintirile lui Ferdy se vor așeza cele ale unui francez ce își trăise copilăria într-un sat distrus de naziști.
Ancheta și marea literatură
Imprevizibilul ce apare în fiecare declaraţie și dialog amintesc de acele piese de teatru în decor minimalist, în timpul căruia îţi ţii răsuflarea. Schimbul de replici dintre Ferdy și anchetatorul din Berlin este un joc abil. Al tergiversărilor și al ideilor despre artă, liber arbitru, pedeapsă, legitimitate justiţiară, traumele unui oraș divizat de un zid și ale unui copil nevoit să poarte vina parinţilor toată viaţa.
Fără a recurge la parada ostentativă de idei teziste și fără patima unor declaraţii cu aer monumental despre umanitate și artă, Burhan Sonmez reușește să te facă să îţi pui întrebări. Despre istorie, arta ca formă de cunoaștere sau ca ultimă formă de libertate dusă la extrem când ajunge să se ciocnească fatal cu alte idei despre această libertate.
Nu numai patima rostirii unor adevăruri în mod patetic este fentată inteligent de Burhan Sonmez. Acesta reușește să evite și cauzalitatea simplistă dintre problemele și traumele suferite de Ferdy în copilăria dezrădăcinată și replantată într-un Istanbul marcat în anii ’50 de o răzbunare colectivă împotriva străinilor și dorinţa lui de a-l lichida pe Max Brod. Nu că nu ar fi cauze plauzibile de indentificat în anii pierderilor timpurii. Doar că Burhan Sonmez preferă o abordare mai complicată. O călătorie mai sinuoasă prin istoriile personale afectate de Marea Istorie. Totodată, preferă și o amânare a verdictelor privind rolul artei și al traumelor în formularea unui crez personal cu privire la înfăptuirea dreptăţii.
Despre un prezent al nostru
Deși acţiunea se petrece în anii ’60, având ramificaţii în amintirile din anii ’40 și ’50 ale personajelor, Îndrăgostiţii de Franz K. este extrem de relevant pentru prezentul nostru, atât de marcat de înflăcăratele discuţii despre artă și moralitate, arta ca formă de exprimare a ideologiilor și datoriei morale faţă de victimele conflictelor sângeroase, despre legitimitatea unui boicot sau, dimpotrivă, despre lupta împotriva oricărui boicot în artă ca formă a libertăţii totale de explorare a creaţiilor.
Ferdy face din artă o formă de existenţă. Iar actul justiţiar devenit extrem repune o veche întrebare: unde se termină receptarea artei ca expresie a gândirii și a conţinuturilor psihice inaccesibile și unde începe acţiunea ce pune în aplicare ideile personale despre dreptate și moralitate. Şi când aceste idei se coagulează în ideologii?
Până la urmă Ferdy fusese un om al epocii sale. Una marcată de revolte care, la fel ca-n zilele noastre, cereau reanalizarea sau chiar distrugerea din temelii a ideilor precedente ce defineau relaţia cu puterea, cu autoritatea, cu propria conștiinţă, cu arta ca formă de libertate personală și/sau politică. și, asemenea multor tineri din generaţia sa, Ferdy alesese înlăturarea graniţei dintre gând și acţiune, așa cum o cereau mulţi revoluţionari.
Poţi găsi cartea pe site-ul Editurii Trei, pe Libris, Cărturești.
Te invit să citești și despre filmul Franz, despre Kafka, aici.
