O vara italiana – Cuceritorul Positano

Poţi miza și pe romanul O vară italiană dacă plănuiești să vizitezi Coasta Amalfi sau dacă ai fost deja acolo și vrei să simţi voluptatea unei nostalgii estivale. Titlul romanului scris de Rebecca Serle nu este deloc înșelător. Paginile sale redau peisajele din visul oricărui cititor îndrăgostit de Italia, mai ales de pitorescul Sud, fremătător și plin de culoare.

Un roman revigorant

O vară italiană este un roman de vacanţă cuceritor, simpatic și revigorant. Mai bine zis, genul acela de roman care hrănește entuziasmul celor ce suspină după plimbări nesfârșite pe străduţele șerpuitoare din orașelele meridionale, unde timpul pare că mai degrabă picotește alunecând spre o dulce siestă. Se vor lăsa vrăjiţi, pagină cu pagină, mai ales cei ce nu au fost până acum în ademenitorul Positano. Asemenea lui Katy, protagonista romanului, vor simţi cum este să vezi pentru prima oară apusurile sudului italian, ce-și schimbă nuanţele de la un minut la altul, sau priveliștile ce-ţi taie răsuflarea și îţi dau impresia că ai nimerit pe tărâmul zeilor.

Rebecca Serle are priceperea de a scrie un roman de vacanţă în care să nu vezi doar imagini spectaculoase. Citind-o, nu rămâi doar un spectator. Ajungi să simţi ceea ce simte și personajul călător. Ai impresia că îţi devine un tovarăș de călătorie având calităţile unui ghid generos.

O sursă preţioasă de recomandări

O vară italiană este nu numai un ghid vizual, ci și unul culinar. Nici nu se putea astfel. Priveliștile din Positano se admiră cel mai bine alături de un vin bun, de cinele încărcate de aromele meridionale și de mirosul mării văzute de pe terasele ce par asemenea unor grădini suspendate deasupra unuia dintre cele mai frumoase golfuri din lume. De aceea vei considera acest roman și o sursă de recomandari legate de hoteluri, terase, cafenele, restaurante de familie, cu mâncăruri autentice și ingrediente locale înmiresmate. De asemenea, afli pe ce străduţe să mergi pentru a avea parte de cele mai spectaculoase priveliști.

Noi începuturi

Katy, personanul central, are parte de vacanţă la care mulţi visează. O vacanţă din care nu se vine doar cu amintirea unor imagini și răsfăţuri gurmande cum doar Italia poate oferi, ci și cu amintiri legate de noi începuturi, de noi iubiri ce promit regenerarea afectivă. Iar Katy are nevoie de o astfel de regenerare, mai ales după moartea mamei sale, de care se simţise foarte apropiată. Era genul de mamă călăuzitoare, deschisă la minte, tonică, plină de energie, de un optimism inepuizabil. Iubea viaţa din plin, asemenea italienilor de pe Coasta Amalfi. La rândul ei, Carol, mama lui Katty, petrecuse o vară de neuitat în Positano.

Positano, un loc vindecător

Vacanţa lui Katy începe cu o mare tristeţe. Ea nu s-a putut bucura de paradisul din Positano așa cum și-ar fi dorit. Ar fi trebuit să fie o călătorie făcută alături de mama ei. O călătorie în care mama să revadă locurile de care se îndrăgostise. Suspinase zeci de ani gândindu-se la vacanţa ei din Positano.

Carol, mama lui Katy, îi tot povestise fiicei despre Positano, despre verile italiene. Din păcate, o boală incurabilă nu i-a mai permis revizitarea locului drag. Şi cum dispariţia mamei sale a fost însoţită și de hotărârea lui Katy de a divorţa, călătoria la Positano poate fi considerată una de redescoperire.

Personaje secundare încântătoare

Este imposibil să te lasi copleșit de tristeţe într-un paradis precum Positano. Asta par să exprime atitudinile celor de pe Coasta Amalfi. Katy este întâmpinată de niste localnici ospitalieri, exuberanţi. Genul acela de meridionali care îţi dau impresia că ești de-al locului. Unii își deschid sufletul în faţa lui Katy, cum ar fi cei din familia care deţine unul dintre cele mai frumoase hoteluri din zona și care se simt presaţi să îl vândă bărbatului șarmant care vrea să intre și în graţiile protagonistei.

Datorită personajelor primitoare întâlnite la tot pasul, ai impresia că ai nimerit chiar și tu pe Coasta Amalfi. Că te afli alături de Katy într-o vacanţă de neuitat. Cutreieri străzile ce se deschid spre niște priveliști uluitoare de parcă ai fi alături de cea mai bună prietenă.

Iluzia verii eterne

În ciuda unui personaj care încă mai simte durerea unei pierderi, acest roman te imbie cu fiecare paragraf. Rebecca Serle știe cum să descrie acel ritual de plonjare cu toate simţurile în atmosfera unui loc asociat cu vara eternă. De la primele impresii legate de priveliști la descoperirea unor locuri știute doar de localnici, cititorul se simte el însuși un oaspete în Positano.

Aparent, subiectul pare unui previzibil. O femeie cu viaţă personală făcută ţăndări odată cu trauma unei piederi învaţă să aprecieze iar viaţa odată ajunsă într-un loc primitor, unde o așteptă și promisiunea unei noi iubiri. Totuși, viaţa lui Katy nu se schimbă după ce-l întâlnește pe șarmantul american venit în Italia pentru a cumpăra hotelul unde era cazată și aceasta. Marea întâlnire plină de revelaţii este cea dintre Katy și o altă călătoare ajunsă-n Positano. Aceasta semănă foarte mult cu mama pierdută.

Regăsirea mamei pierdute

Necunoscuta care ajunge să se apropie de Katy are aceeași vârstă pe care o avea mama acesteia când vizitase Positano. Există extrem de multe asemănări între istoria de viaţă a mamei lui Katy și necunoscuta din Positano. Au aceeași profesie, același nume, aceleași pasiuni și au copilărit în acelasi oraș. Mintea lui Katy schimbă coordonatele temporale. Îi dă astfel iluzia că poate da timpul înapoi. Că poate petrece vacanţa alături de ipostaza de la treizeci de ani a mamei sale.

În paralel cu apropierea de șarmantul american întâlnit pe Coasta Amalfi, Katy se bucură de apropierea de femeia care seamănă izbitor cu mama ei. Însă este versiunea mult mai spontană a mamei sale. O versiune care îi este străină lui Katy. La un moment dat are impresia că petrecând timpul alături de aceasta poate descoperi secrete din trecutul mamei. Ca și cum mama ei s-ar fi reîntors pentru a o trage pe Katy din prezent într-un alt prezent, unul trăit de ea cu treizeci de ani în urmă, când a vizitat la rândul său Positano. O fi doar o festă jucată de mintea lui Katy în urma traumei suferite? Sau străina întâlnită are vreo legătură cu mama ei?

Fluxul și refluxul întrebărilor

Aparent, romanul O vară italiană promite o lectură de vară, lejeră, pe fundalul unui loc de vis. Totuși, pe măsură ce avansezi cu lectura, îţi dai seama că atinge subiecte profunde. Ce-i drept, este o profunzime livrată printre planuri de vacanţă, printre detalii estivale. În locul unor concluzii grave, sufocante, venite adesea odată cu întrebările despre sensul vieţii și despre autenticitatea scenariilor existenţiale după o traumă, apar despovărările sufletești în lumina Sudului pitoresc.

În strălucitorul Positano, Katy se întreabă despre sinceritatea manifestată faţă de ea însăși când a făcut marile alegeri. Când și-a făcut acel plan de viaţă pe care-l crezuse infailibil. De asemenea, reflectează asupra căsniciei sale, dar și asupra influnţei unui model matern puternic.

O vară italiană nu este doar un roman despre vindecarea printr-o nouă iubire. Este și unul despre legătura fuzională dintre mamă și fiică, despre un cordon ombilical prelungit și tăiat brusc în timpul doliului. Așadar, devine genul de lectură de plajă care te lasă cu nevoia de a rămâne un timp doar cu tine, privind marea odată cu noile întrebări puse în preajma unui apus cum doar verile pot oferi.

Poţi comanda romanul de pe Nemira, Libris, Cărturești, Elefant.ro.

Te invit să descoperi și cartea Viaţa de apoi a poetului.