Vingt Dieux (Sfinte Cascaval!) – Un debut cuceritor si relevant

Vingt Dieux! (Sfinte Cașcaval!) este un debut cuceritor. Te va impresiona încât vei aștepta noile filme ale regizoarei premiate la Cannes (Youth Prize) Louise Courvoisier.

Filmul impresionează prin flerul alegerii actorilor (inclusiv a celor amatori, din rândul localnicilor), dar și prin echilibrul demn de un regizor experimentat, care o face pe Louise Courvoisier să îmbine, cu mână sigură, mai multe intenţii într-un scenariu cu sens, astfel încât să vină la cinema și cei ce vor o comedie deșteaptă, ancorată în realitate, și cei ce preferă acel tip de film franţuzesc având un mesaj social, dar și cei ce apreciază filmele cu adolescenţi ale căror probleme, stângăcii și bravade ce ascund fragilitatea să fie prezentate într-un mod mai profund și mai plin de compasiune. Un bonus pentru cei dornici de a descoperi noile talente ale cinemaului francez: actorul Clement Faveau, distribuit în rolul principal, este o explozie de energie cu momente de tensiune adâncă, însoţite de schimbări ale mimicii și ale dispoziţiei ce îţi pot devia brusc așteptările cu privire la directia, mesajul și deznodământul filmului.

Poţi spune că filmul Vingt Dieux! (Sfinte Cașcaval!) are de toate pentru toţi, fără a-și pierde consistenţa încercând să mulţumescă pe toată lumea. Dimpotrivă, este un film de public destul de inteligent, oscilând, asemenea personajului masculin interpretat carismatic și autentic de actorul Clement Faveau, între lejeritate, hilar și problemele spinoase apărute la ieșirea din adolescenţă în vieţile celor din provincie, adesea ocoliţi de reformele trâmbiţate de politicieni.

Viaţa unui adolescent din zilele noastre

photo: Laurent Le Crabe/Independenta Film (press kit)

Vingt Dieux! (Sfinte Cașcaval!) prezintă viaţa unui adolescent din Munţii Jura (locul de unde vine și regizoarea). De fapt, ar putea fi viaţa oricărui adolescent din mediul rural prins între lupta pentru supravieţuire moștenită din tată-n fiu și ideile moderne de a pluti deasupra ameninţării unei pauperităţi ce stă mereu la pândă în mediul rural fragilizat de lipsa mijloacelor de adaptare la revoluţia tehnologică.

Adolescentul Totone este un personaj construit pentru a ţi se lipi de suflet. În ciuda unor excese de teribilist, unor gesturi și reacţii vecine cu tembelismul. Totone are drăgălășenie și nesăbuinţă. Fragilitate și acea energie molipsitoare care îl poate face să mute munţii, când își dă silinţa. El este sufletul petrecerii, se expune exhibitionist pentru a brava și afișează o dezinhibare histrionică prin care devine când măscărici, când mare fante ce pleacă alături de cea mai dorită fată, dupa o petrecere comunală. O mică vedetă locală, cu apucături găsite la mulţi adolescenţi cu taţi alcoolici și cu modele de masculinitate fragilizată mascată sub toxicitatea bravurii vecine cu violenţa.

Lipsa unui model

La începutul filmului îl vedem pe Totone făcând pe marele fustangiu. Bea excesiv pentru a-și masca vulnerabilitatea și o ţine din petrecere în petrecere, fără prea mari planuri de viaţă, nici măcar de găsire a unui loc de muncă. Vine acasă la ora la care tatăl său începe munca la micuţa lor fermă. Însă distracţia se termină brusc. După o încăierare cu unul dintre rivalii săi, Totone își găsește tatăl într-o mașină izbită fatal de un copac.

Accidentul spune multe și despre lipsa modelelor parentale. Tatăl moare după ce se urcase extrem de beat la volan. Ce te umple de stupefacţie este atitudinea pasivă a lui Totone care își văzuse tatăl urcându-se în mașină deși mai întâi l-a văzut mergând în patru labe, adică beat rangă, dupa ce se dăduse în spectacol și la petrecerea comunală. De parcă urcatul la volan în stare de ebrietate era o normalitate în lumea lor. Iar aceasta atitudine inconștientă nu o vezi numai în familia lui Totone.

Ignorarea regulilor este de fapt o regulă în localitate. Îţi dai seama de această realitate când angajatorul lui Totone îl lasă, fără nicio ezitare, să-i conducă un camion știind că adolescentul a învăţat să conducă de unul singur, fără a avea și un permis oficial.

Maturizare forţată

photo: Laurent Le Crabe/Independenta Film (press kit)

După moartea tatălui său, Totone, în vârstă de 19 ani, începe să aibă grijă de sora lui, de doar 7 ani. Își asumă acest rol cât poate el de responsabil. Oricat de mahmur ar fi după o noapte cu prietenii, Totone își duce sora la școală. Îi gătește și are grijă de ea. Se și angajează, la fabrica de brânzeturi unde lucrează și cel ce i-a furat iubita de-o noapte și căruia îi spărsese o sticlă în cap la petrecerea câmpenească. Totuși, salvarea vine tot din familia rivalului, mai bine zis de la sora acestuia, care se simte atrasă de Totone.

photo: Independenta Film (press kit)

Apariţia personajului feminin reflectă realitatea zonelor unde bărbaţii se simt deposedaţi de oportunităţi. În timp ce aceștia își îneacă teama de ratare și furia cauzată de inechitate în alcool și în violenţă, femeile preiau rolul de cap limpede, de stâlp al familiei. La rândul ei ieșită de curând din adolescenţă, Marie-Lise (Maiwene Barthelemy) are maturitatea unei antreprenoare și hotărârea unei amazoane devenite stăpâna unei ferme de vaci. Își întrece fraţii machiști și îl iniţiază erotic pe Totone cu delicateţea pentru stima de sine ce ascunde un simţ matern securizant, manifestat de fata matură psihologic faţă de băiatul ce se crede mascul feroce, însă are multe răni ascunse.

Intenţii ascunse

photo: Laurent Le Crabe/Independenta Film (press kit)

Iniţial, Totone profită de atracţia lui Marie-Lise. În timp ce el vizitează dormitorul acesteia, prietenii lui, alţi pierde-vară simpatici, fură laptele din cisternele lui Marie-Lise. Prin furtul celui mai bun lapte vor să se îmbogăţească. Totone visează să inventeze o brânză care să fie premiată. Însă nu are mijloacele financiare necesare. Nu își poate cumpăra propriile vaci, iar cele de la ferma lui Marie-Lise au devenit vestine în regiune. Ele dau cel mai bun lapte, care deja fuseste folosit în obţinerea unor brânzeturi premiate, cu gust de flori de câmp.

photo: Laurent Le Crabe/Independenta Film (press kit)

Relaţia lui Totone cu Marie-Lise transformă filmul despre adolescentul tălâmb și cel despre maturizarea emoţională într-un film mult mai alert, având o miză care să lege povestea personală de realitatea socială. De fapt, regizoarea știe cum să împletească filmul simpatic, umorul spumos cu drama sfâșietoare despre adolescenţii din zonele de provincie, uitaţi de autorităţi și confruntaţi de timpuriu cu greutăţile fermierilor, astfel încât să nu pară un film tezist, militant, ci mai degrabă o incursiune într-o lume pe care ajungi să o înţelegi, să o cunoști empatic, în timp ce înveţi să nu mai iei totul de-a gata în viaţă, mai ales când te duci la hypermarket.

Un film dinamic

photo: Laurent Le Crabe/Independenta Film (press kit)

Vingt Dieux este un film dinamic, nu are timpi morţi. Scenele sunt legate astfel încât să alterneze imprevizibilul cu momentele în care mai mult contează explorarea nuanţelor afective ale unui adolescent prins în iureșul unei tranziţii dureroase – care îţi lasă impresia că te-ai apropiat de o lume, că ieși din sala de cinema mult mai bogat prin cunoașterea unei alte comunităţi.

Descoperi de fapt comunitatea din Jura în care trăiește însăși regizoarea și pe care o vede cu priceperea unui antropolog plin de umor pe cât este de lucid. În timp ce își dezvăluie personajul la vârsta contradicţiilor efervescente – când bărbaţii sunt și adolescenţi teribiliști, și maturizaţi înainte de vreme, și plini de resurse, dar și debusolaţi în faţa unei noi etape – regizoarea aruncă un ochi necruţător și spre autorităţi, mai ales în scena în care entuziasmul lui Totone este strivit de birocraţia ce și-a format propriul alfabet, unul străin micului fermier ce are o relaţie nemijlocită cu natura, cu naturala ciclicitate a lumii.

Despre cei neascultaţi

photo: Laurent Le Crabe/Independenta Film (press kit)

Povestea lui Totone este redată dintr-o perspectivă cât de cât optimistă, în care prietenia, solidaritatea și anduranţa rezolvă multe. Însă regizoarea nu uită și de contextul actual. Cei ce urmăresc actualitatea văd și mesajul social. Drama și rezilienţa lui Totone reprezintă provocările unei generaţii. Niște provocări ce pot deveni inflamabile. Mai ales când generaţia simte că nu este ascultată. Că nu mai încape în agenda marilor decidenţi, fiind abandonată în lipsuri.

Totone poate fi excepţia fericită într-o lume unde adolescenţii o pot lua pe căi greșite. O lume sărăcită prin birocraţia inumană, ce își vede valorile aruncate la gunoi sau un malaxorul unei economii ce nu mai ţine cont de cultul efortului susţinut (atât de realist reprezentat în scenele în care ne sunt arătate metodele preparării brânzeturilor astfel încât să pară niște ritualuri sacre, la finalul cărora un băiat precum Totone iese mai călit și mai conștient de asumarea unei responsabilităţi). Dincolo de poveste, filmul pare și o explorare la graniţa cu antropologia a unei comunităţi definite prin reţete și priceperi vechi de secole, în care oamenii acestei comunităţi își găsesc sensul de a exista și de a merge mai departe.

Poţi vedea trailerul aici.

Te invit să citești despre un alt film despre adolescenţă prezentat la Cannes, Diamant brut (Wild Diamond), aici.

Diamant brut (Wild Diamond) – Delicatete in loc de prejudecata