
Casa patimii – Poezie in proza despre dorinta
Cunoscută cititorilor din România datorită romanului ce reinterpretează povestea Şeherezadei, Vocile deșertului, Nelida Pinon are o scriitură pe care o poţi asocia cu percepţia colectivă despre ţara ei, Brazilia: mustește de senzualitate incandescentă, poetică, luxuriantă. Când scrie, Nelida Pinon are exuberanţa unei o dansatoare intrată în ritmul transei, care nu își mai cenzurează nicio mișcare. Asemenea ţării natale a scriitoarei, romanul Casa patimii te vrăjeste năucitor.
Feminitatea exuberantă

Romanul Casa patimii preia tema eliberării feminine prin cunoașterea propriului erotism. Vei citi de fapt o descătușare a dorinţelor toride. Sunt dorinţele precum o magmă ale personajului feminin dornic să plonjeze în propriile fantezii, ca apoi să și le asume neînfrânat. Gesturile impetuoase ale tinerei din roman sunt îndreptate spre bărbaţii care o doresc. De fapt, ea însăși nu pare a exista în afara unei lumi împărţite între cei ce deţin forţa senzualităţii și cei ce tânjesc după favorurile celor înzestraţi cu ea.
Scriitura este un șuvoi de impresii și de fantezii devenit mai degrabă o poezie în proză. Naraţiunea este aproape anulată în favoarea unui torent de senzaţii purtătoare de voluptate. Această voluptate este omniprezentă în viaţa personajului feminin, dar acaparează până la obsesie și gândurile bărbaţilor din jur.
Dacă s-ar fi întâlnit Clarice Lispector și Anais Nin
Cei familiarizaţi cu literatura braziliană și cu scrierile unor autoare ce au făcut din erotism o formă de cunoaștere și de eliberare în raport cu lumea închistată își vor imagina că de fapt Casa patimii este romanul scris la patru mâini, în urma unei colaborări dintre Anais Nin și Clarice Lispector. Vei regăsi același șuvoi de stări devenite precum niște poezii în proză, specific lui Clarice Lispector, și aceeași analiză centrată pe explorarea sexualităţii, cum regăsești în paginile scrise de Anais Nin.
Casa patimii poate sta oricând alături de bijuteriile marii literaturi erotice. Asemenea unor scriitoare emblematice de talia lui Anais Nin, Nelida Pinon oferă o pledoarie incandescentă pentru erotismul ca formă de acces la profunzimile sinelui și la marea libertate.
Dincolo de un roman erotic
Mulţi ar fi tentaţi să interpreteze Casa patimii doar din perspectiva literaturii erotice. Într-adevăr, paginile sunt o succesiune de imagini toride, ce surprind descoperirea sexualităţii, însă Nelida Pinon alege mai degrabă calea metaforei, a poeziei în proză ce întreţine atmosfera oniric-febrilă. Ai impresia că de fapt erotimsul nu este decât un pretext pentru preaplinul poetic vecin cu transa. Că adevăratul subiect romanului este însăși feminitatea cu ale ei metamorfoze, de la inocenţă la abandonul în erupţia simţurilor ce scoate la suprafaţă arhetipuri, simboluri atemporale. De fapt, scriitoarea braziliană pare că vrea să-și conecteze personajul feminin descătușat la primordinal, la dorinţa ce reface continuitatea, ciclicitatea lumii. De aceea realitatea personajului feminin nu pare să existe decât în timpul acestei descătușări a dorinţei.
Erostimsul este folosit și pentru a reaminti de asocirea ancestrală a feminităţii cu vitalitatea naturii. Personajul feminin din roman evoluează în simbioză cu natura luxuriantă din jur. Folosește simbolurile vegetale într-o comuniune eliberatoare cu lumea, proiectându-și în același timp propriile stări. Natura îi este refugiu și tot în natură are loc un ritual al tergiversării aţâţătoare, prin care întreţine tensiunea personajului masculin.
Asemenea unui film languros
Urmărind acţiunile personajului feminin vei intra în atmosfera specifică unui vis. Erotismul devine în Casa patimii un labirint al gândurilor. O plonjare în propriile fantasme ce iau forma unui flux poetic dens. Astfel, Nelida Pinon dizolvă realitatea în magma din mintea propriului personaj. Așteaptă-te așadar la o lectură precum un film lent, cu obiecte și peisaje simbolice în prin plan, cu niște cadre ademenitoare și ritm languros, în care orice reper al realului și coerenţă narativă au fost absorbite de mintea celei ce simte ardoarea. Ritmul acestei ardori pune stăpânirea pe naraţiunea redusă la o succesiune de reflecţii legate de metamorfozele propriilor dorinţe.
Poţi comanda volumul de pe site-ul Editurii Vellant, de pe Cărturești sau Libris.
Te invit să citești despre o carte scrisă de Anais Nin, Spioană în casa dragostei, aici.
Sunt Adriana Gionea si va invit sa imi descoperiti lumea populata de carti, filme, expozitii de arta, calatorii si festivaluri. Despre acestea scriu pe site-ul meu, Carti, filme si alte pasiuni. Va invit sa-mi descoperiti biblioteca, explorarile cinefile si artistii preferati. Sper sa va inspire, sa invite la dialoguri sau la discutii relaxate alaturi de prietenii vostri adunati la cafeneaua boema sau la ceainaria inconjurata de gradina visata. De asemenea, mi-ar placea sa imi spuneti, prin comentariile privind articolele mele, care sunt artistii, cartile si filmele recomandate de voi.
Reverie du quinze-août – Intamplari din vietile grecilor
8 noiembrie 2025A unsprezecea zi din august – Prima tabara la mare
6 noiembrie 2025Platanii din Samothraki – Grecia mai putin explorata
4 noiembrie 2025
Leave a reply Anulează răspunsul
Recomandari
-
Expozitie de stampe japoneze si povestea celor 47 de ronin
6 noiembrie 2021 -
6 carti bune descoperite in toamna lui 2024
9 decembrie 2024 -
Exist, exist, exist – Corpul povestește
21 noiembrie 2023
Cautare in site
Informatii Contact
Puteti lasa un mesaj privat pe aceasta pagina de facebook dedicata
Cele mai vizualizate
-
10 motive care te pot face sa (re)citesti romanul “Ghepardul”
18 noiembrie 2021 -
17 de carti acaparante citite in vara lui 2024
6 septembrie 2024
Recenzii Aleatorii
-
27 de carti si alte surprize, recomandate pentru februarie 2023
17 februarie 2023 -
O scurta istorie a mitului – Calatorii de-a lungul civilizatiilor
28 februarie 2023 -
La nada cotidiana – O poveste din Havana
13 iunie 2023








