Vocile desertului – Eterna Seherezada

Numele Şeherezadei devine un magnet. Ea este unul dintre cele mai iubite personaje care au existat vreodată. Așadar, îi tentează pe mulţi scriitori contemporani. Le cere, dincolo de timp, să o introducă (mai mult sau mai puţin deghizată alegoric) în romanele lor. Imaginea Şeherezadei devenit un simbol de sine stătător, îndepărtându-se de personajul iniţial din Orientul medieval, dătător de mari povestitori ce uimeau prin iscusinţa lor de a prinde în mreje și de a scăpa de mânia vreunui calif atotputernic ori de câte ori mai strecurau și câte o fantasmagorie subversivă. Cu acești mari povestitori (de cele mai multe ori anonimi) pare să se fi luat la întrecere scriitoarea braziliană Nelida Piñon când a publicat Vocile deșertului.

O desfătare

Romanul Vocile deșertului este o desfătare pentru cei ce vor să călătorească în timp. Sau în atemporalitatea acelui Orient imaginar al basmului înmiresmat, ce transformă paginile într-o ţesătură de senzaţii oferite de toate simţurile. Nelida Piñon li se adresează în primul rând celor ce vor o Şeherezadă dintr-o lume în care se picură meticulos voluptate prin cuvânt. I-a ieșit un basm concupiscent, fără a fi vulgar, în care poezia învăluie mătăsos erotismul explicit găsit din abundenţă în acest roman.

Nelida Piñon evită reţetele actuale de reinterpretare a poveștilor clasice. Scriitoarea nu transformă personajele din basmele faimoase în muritori care să pară vecinii noștri. Nu o suie pe Şeherezada într-o mașină a timpului care să o ducă din Bagdadul natal în vreo metropolă din zilele noastre. Nici nu o deghizează în ipostaze actualizate. Preferă să o lase în lumea ei și să ne transpună pe noi acolo.

Deși romanul Vocile deșertului este plin de pasaje precum un tablou oriental, nu pare o imitaţie facilă. Nu ai parte de acel exotism strident, contrafăcut, de artificiala butaforie. Dimpotrivă, se simte încercarea scriitoarei Nelida Piñon de a înţelege o lume. De a o explora la nivel estetic. Cartea ei oscilează între basmul oriental, romanul educaţiei sentimentale și un Bildungsroman cu mesaj feminist.

Emanciparea povestitoarei

Şeherezada este o tânără erudită, dibace, abia ieșită din adolescenţă. Ar fi vrut să cutreiere Bagdadul, mai ales bazarul, dar tatăl ei, Vizirul, i-a interzis. Acolo mișunau șarlatanii, hoţii și toţi marginalii. Ce să caute o fată respectabilă acolo? Așadar, nu i-a mai rămas decât imaginaţia. Prin această imaginaţie aduce Bagdadul extremelor și al exceselor chiar în dormitorul fastuos al Califului. Al acelui Calif devenit călăul fecioarelor.

Înșelat de Sultană cu un sclav irezistibil, Califul înnebunește. Ajunge să se răzbune pe tinerele nevinovate. Își petrece nopţile cu câte o altă fecioară. Când se ivesc zorille, el dă ordin ca ea să fie executată. O vede pe Sultana infidelă în toate femeile. Doar Şeherezada se încumetă să îl vindece de ură. Crede că doar poveștile pot ţine moartea la distanţă.

Pleacă din palatul Vizirului (tatăl ei) spre cel al Califului. Își ia și sora cu ea. În palat li se alătură o altă complice: sclava Jasmine, din neam de beduini. Sora îi alină Şeherezadei teama de moarte. Sclava Jasmine devine legătura cu lumea palatului având propriile reguli. Tot Jasmine, care a fost obligată să cunoască de timpuriu lumea celor umiliţi, a claselor de jos, o ajută să creeze personaje credibile. Ori de câte ori introduce un personaj plebeu, Şeherezada ţine cont de Jasmine. De amintirile sclavei despre viaţa din afara palatului, pe când era beduină.

Jocul psihologic

Nu numai Califul este atras de ţesătura de povești. Sclava Jasmine se visează și ea o mare povestitoare sau măcar un personaj. Sora Şeherezadei, Dinazarda, este cuprinsă, în schimb, de trăiri contradictorii. Este atașată de sora ei, dar simte și puţină invidie când vede că poveștile Şeherezadei sunt dovada unui talent mai mare. Şeherezada, în ciuda lipsei de cochetărie, acaparează tot. Îl impresionează (dar și copleșește) pe marele Calif, devenit crud, prin modestia ei.

Întâlnirile lor ajung să fie jocuri psihologice. Şeherezada și Califul depind unul de celălalt. Şeherezada vrea să își prelungească viaţa promiţând alte și alte povești fragmentate în episoade nocturne. Asemenea unui regizor de seriale ce dau dependenţă, ea își acaparează ascultătorul. Vin zorii, iar povestea nu s-a terminat. Califul va reveni în seara următoare. Așadar, în locul eșafodului, Şeherezadei îi este pregătită o baie parfumată. Semn că nu mânia, ci poveștile au pus stăpânire pe Calif.

Dacă Şeherezada vrea să mai prindă încă o zi, Califul pare să întreţină un joc subtil, în care teroarea și inventivitatea ei intră în simbioză. Nelida Piñon îţi schimbă derutant percepţia. Te face să afirmi că marele Calif ar fi de fapt conștient de supliciul nemărturisit al povestitoarei. Şi-ar fi dat seama că doar teroarea în faţa morţii o determină să născocească tot mai multe personaje aventuroase. Totuși, balanţa puterii se înclină, iar Califul devine prizonierul povestitoarei.

La rândul ei, Şeherezada întinde languros firul poveștilor. La fel face și autoarea braziliană. Folosește descrieri pline de voluptate pentru a dilata parcă timpul lecturii. Deși introduce elemente ce anunţă posibile tensiuni și înteţiri ale ritmului narativ – rivalitatea dintre surori, invidia, focul mâniei ce (încă) arde mocnit în Califul vrăjit și totodată circumspect, dorinţele ascunse ale sclavei Jasmine – povestea curge mai degrabă într-un ritm răbdator, proiectând sclipirile detaliilor incandescente.

Revizitatea unei lumi

Romanul Vocile deșertului a fost pus pe raftul literaturii erotice. Totuși, ajungi să te întrebi dacă nu cumva poate fi considerat o reverenţă în faţa unei bijuterii literare orientale. Paginile scrise de Nelida Piñon te trimit la raftul literaturii medievale de limbă persană și arabă. O literatură a cărei traducere a fost precum o mare descoperire arheologică pentru vestici. Din când în când este revizitată de un scriitor contemporan pentru a ne aminti de plăcerea unei povești cu tâlcuri bine șlefuite precum nestematele asamblate în monturi seducătoare, primite în dar de favoritele Sultanului.

Poţi găsi cartea pe site-ul Editurii Vellant.