Viata mea cu Goya – O indragostire

0

În Viaţa mea cu Goya se regăsesc nu numai cei atrași de lumea faimosului pictor spaniol. Cartea scrisă de Riri Sylvia Manor le reamintește celor îndrăgostiţi de artă despre fascinaţia (uneori vecină cu obsesia) care îi face să se lase absorbiţi de povestea de viaţă a pictorului preferat și de universul creat de acesta.

De ce ne atrag anumiţi artiști?

Pe măsură ce te adâncești în lectura cărţii Viaţa mea cu Goya – în care frânturi din biografia pictorului se revarsă într-o ficţiune seducătoare derulată în paralel cu povestea despre obsesia unei admiratoare din zilele noastre – începi să te gândești la atracţia pe care și tu ai simţit-o faţă de un anumit artist mai mult sau mai puţin neconvenţional. Îţi vei pune întrebări despre motivele conștientizate sau, dimpotivă, enigmatice, aflate la baza atracţiei pe care o simţi faţă de acel artist. Despre idealul de frumuseţe și despre îndrăzneala inovatoare pe care le transpune.

De ce proiectăm asupra unor artiști deveniţi faimoși în trecut anumite sentimente puternice? De ce ne simţim legaţi de ei ca de o persoană iubită, dar inaccesibilă, după care tânjim neîncetat? Ce anume spune despre noi această atracţie? Până unde lăsăm lumea lor sa interfereze cu a noastră? Oare până la a merge pe urmele lor, călătorind în ţinutul natal al acestor artiști? Sau până a-i lăsa, dincolo de timp, să ne acapareze existenţa, devorând toate cărţile importante dedicate lor? În Viaţa mea cu Goya sunt multe pagini care te vor îndruma spre posibile răspunsuri, dar și unele care te vor invita să renunţi tocmai la concluziile ferme, acceptând evazivul și abandonul în misterul precum o îmbăiere care potolește fierbinţeala dintr-o vară andaluză în Cadiz, orașul ce avea să-i schimbe viaţa lui Goya.

De la diagnostic la pasiune

Să iubești un om din alt secol, să simţi că este cu tine în fiecare zi poate părea o nebunie. Oricât de șarmant și de talentat ar fi acest om. Însă Riri Sylvia Manor scrie despre ceea ce o femeie poate conștientiza despre ea însăși atunci când ajunge să o fascineaze o mare personalitate masculină din alt secol. Nu numai la Goya se gândește, ci la ideile pe care le reprezintă Goya. La tot ce simbolizează, ce întruchipează prezenţa lui în mintea ei. El – Goya – te privea prin autoportretele sale direct în ochi, întrebător, cercetător și cu o oarecare doză de obrăznicie. Care nu îmi displăcea.

Medicul Riri Sylvia Manor se transformă în personajul unei cărţi despre pasiunea pe care o poate trezi Goya într-o femeie din zilele noastre. Ne reamintește des că a fost nu numai un pictor ce a uimit prin imaginarul debordant ce avea să anunţe suprarealismul și flirtul cu angoasele și umbrele din lumea avangardei secolului XX, ci și un mare seducător. Era adulat de cele mai frumoase femei ale aristocraţiei spaniole așa cum era admirat de regi. Iar forţa lui de seducţie sfidează timpul acaparând existenţa unei deschizătoare de drumuri în medicină, din Tel Avivul zilelor noastre.

Personajul celebru din lumea medicinei pleacă de la curiozitatea legată de boala lui Goya pentru a-și analiza propria îndrăgostire. Încercând să lege boala care i-a afectat auzul lui Goya de cele mai reușite picturi ale sale, puse pe seama nebuniei, a halucinaţiilor, începe să cerceteze de fapt propria lume afectivă stimulată de toate sentimentele trezite de Goya. Iar pentru a se înţelege pe sine, se duce tocmai în patria lui Goya. Își ia un bilet de avion Tel Aviv-Barcelona, apoi pleacă spre Zaragoza. Din Zaragoza speră să ajungă chiar în Fuendetodos, satul aragonez unde se născuse Goya.

În timpul călătoriei, doctoriţa îndrăgostită de Goya întâlnește un localnic devenit vecin de compartimemt. Urcat și el în trenul ce duce spre Zaragoza, bărbatul spaniol află despre marea ei pasiune. O va încuraja să-i povesteasca mai multe despre Goya. Astfel, în paralel cu viaţa din prezentul pictoriţei încep să se succeadă episoade din viaţa lui Goya.

Goya, un rebel vizionar

Episoadele din viaţa lui Goya sunt scrise cu multă poftă și entuziasm pătimaș. Simţi că Riri Sylvia Manor iubește Spania. Mai ales Andaluzia, unde cea mai frumoasă nobilă a epocii, Gayetana (Ducesa de Alba), își făcea de cap nestingherită cu faimosul pictor îndrăgit la Curtea Regală. În palatul din pitorescul Sanlucar (aflat în apropiere de Cadiz), devenit reședinţa de vară a ducesei emancipate, Goya zărește slujnice făcându-și siesta, scăldându-se în clipele de răgaz lângă luxurianta grădină a palatului. Le deseneaza febril. La fel de febril cum se aruncă în relatia care îl mistuie pe cât de mult îl și inspiră.

Viaţa lui Goya este decrisă cinematografic. Riri Sylvia Manor captează atmosfera și idealurile epocii. Este interesată mai ales de contrastul dintre Spania senzuală și cea încorsetată. Goya este prins între mediul artiștilor și al nobililor vizionari ce sorbeau însetaţi din operele iluminiștilor francezi și teroarea exercitată de Inchiziţie. Regăsești o Spanie care freamătă precum simţurile într-o zi toridă, dar și acea Spanie austeră, devenită ameninţătoare.

Căderea din prezentul nostru în cel al lui Goya, de la finalul secolului al XVIII-lea, este un bruscă. Te vei trezi în casa unor nobili din Cadiz, deveniţi protectorii lui Goya. În palatul lor primitor stă Goya până reușește să se dea din nou jos din pat. Dar ce l-a ţintuit la pat, făcându-l să simtă prezenţa unei boli misterioase? Boala este o inflamaţie ce poate afecta auzul și văzul. Totuși, Goya a fost mai norocos. Rămăsese fără auz, dar ochii nu-i fuseseră afectaţi.

Un nou Goya

Medic reputat în Israel (specializată în neuro-oftalmologie), Riri Sylvia Manor merge dincolo de interesul pentru diagnostic. Transformă în alegorii simptomele lui Goya, pierderea auzului în urma bolii de care acesta suferea.

Goya nu este un învins în cartea lui Riri Sylvia Manor. Deși pierderea auzului îl arunca pe Goya în hăul disperării, elevul său îl va ajuta. Cel mai bun student al vrea să-i arate cum văzul va pătrunde acolo unde sunetele nu mai pot.

De la pictorul de curte, dependent de faimă, Goya devine un inovator. Nu-l mai interesează doar portretele prin care să gâdile orgoliul nobililor. Nici traiul abundent nu-i mai este suficient. Goya vrea să se aventureze în lumea ideilor curajoase, provocatoare. Astfel iau naștere celebrele gravuri din seria Capricii. Acele gravuri pline de miez, de metafore, de mesaje subversive, care să enerveze închizitorii.

Pierderea auzului îl face pe Goya să vadă o lume onirică, plină de mesaje alegorice, gata să pună stăpânire pe realitate. Picturile sale nu mai seamănă cu nimic din ce se făcuse înainte. Unele devin coșmărești, halucinante. Provoacă teamă, stupefacţie, dar aţâţă și curiozitatea. Enervează la culme habotnicii. Totodată, impresionează oamenii care vor să scape de sub privirea inchizitorilor.

Spania metamorfozelor

În Viaţa mea cu Goya este pusă lupa mai ales pe legătura dintre artist și epoca sa. Goya a trecut nu numai dintr-un secol în altul. A fost martorul unei Spanii care se afla între Evul Mediu și Iluminismul francez. Cercurile în care se învârtea Goya erau pline de oameni dornici de a moderniza Spania. Îţi amintește de fapt de acel amestec irezistibil dintre hedonism și erudiţie, specific Franţei.

Descriind relaţia complicată a lui Goya cu el însuși, cu afecţiunile sale, cu femeile care i-au devenit muze capricioase ori salvatoare delicate, cu vremurile, cu metehnele clericilor și ale nobilimii duplicitare, Riri Sylvia Manor îţi dă impresia că este precum un regizor. Unul care știe cum să redea fluxul replicilor percutante, imagini picturale, să focalizeze asupra unor detalii încântătoare sau dimpotrivă, zguduitoare. Vei avea parte astfel de o lectură agreabilă precum un film de epocă. Iar Spania inundată de lumină, cu ale sale palate precum niște ţanţose doamne cochete, te îmbie, apoi îţi amintește că a fost mai mult decât o destinaţie de vacanţă.

Spania din Viaţa mea cu Goya este un spaţiu în preajma unei metamorfoze uimitoare. O metamorfoză ireversibilă, care va face din ea un rai al avangardei. Te intrebi dacă nu cumva Goya a simţit ce avea să urmeze în Spania lui Gaudi, a lui Picasso, a tablourilor de un onirism alegoric debordant, semnate de Remedios Varo sau de Oscar Dominguez.

Se poate spune despre Goya că a prevăzut noua direcţie spre care avea să se îndrepte arta. A fost un vizionar ce a presimţit nevoia artiștilor de a trece dincolo de realitate. Chiar și după ce deveneau cât se poate de conștienţi de apăsările realităţii. De tragendiile și de grotescul din timpul războaielor, de coșmarurile din memoria lor.

Goya a văzut constrastele. Frumuseţea și hidoșenia. Frenezia libertăţii și oroarea asociată fanatismului. De aceea putea trece de la scene în culori estivale, cu nobile în grădinile huzurului, la cele reprezentând o lume infernală, populată de monștri și de oameni gata să anihileze alţi oameni. Pe acest Goya îl iubește admiratoarea din Tel Aviv. Un Goya a cărui putere de atracţie este legată de curajul de a privi umanitatea în ochi. De a se minuna de frumuseţea ei și de a încerca să-i denunţe cathartic atrocităţile.

Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas.

Te invit să descoperi și romanul Pictures of Fidelman.

Leave a reply