Playback – O capsula de nostalgie

Unde te poţi duce pentru a mai scăpa de prezentul dezlănţuit, de știrile angoasante, de grabă? Într-o sală de cinema unde se proiectează filmul Playback. Aproape 90 de minute de bunădispoziţie, muzică precum o capsulă de nostalgie, alături de una dintre cele mai simpatice și pline de viaţă persoane care au apărut într-un film românesc lansat în ultimii ani: DJ-ul Sorin Lupașcu.

Sorin Lupașcu a devenit vocea unei generaţii. A fost admirat de părinţii noștri datorită curajului și abilităţii de a strecura în România cenzurii discuri cu noile hituri ale formaţiilor occidentale, transformând Constineștiul, cu faimosul Ring, dar și alte discoteci din ţară, în veritabile oaze de libertate.

Un film cuceritor

image: Playback_filmul/Facebook page

Playback este genul de film care te va cuceri. Iulia Rugină știe cum să creeze acea chimie între cadrele filmate, imaginile de arhivă, muzică vibrantă și spectator. Indiferent de generaţia căreia îi aparţine spectatorul. De fapt, este genul de film precum o petrecere la care participă atât părinţii, cât și copiii lor mai rebeli, fără a se stingheri unii pe ceilalţi. Playback este și o punte între generatii. Mai ales că-n ultimii zece ani se observă un reviriment al beaturilor și elementelor estetice din anii ’60, ’70 , ’80 sau ‘90, într-o buclă a nostalgiei colorate, pe ritmuri disco, pop, dance sau funk reîmprospătate.

Părinţii vor suspina plini de nostalgie, amintindu-și de zilele și nopţile nebune din Costinești. Acel Costinești unde Ring era nu numai o discotecă. Devenise un adevărat templu, dedicat celor ce nu se mai opreau din dansat. Se dansa frenetic sau tandru, în funcţie de melodiile puse de zeul Ringului: Sorin Lupașcu. În schimb, copiii lor vor descoperi în acest film o sursă de inspiraţie. Indiferent de meseria la care visează, ei vor dori să rămână la fel de pasionaţi precum Sorin Lupașcu.

Cum să găsești un nou drum

Într-o lume în care mulţi se întreabă dacă să aleagă între un drum sigur și o pasiune mai puţin înţeleasă de părinţi, care va duce la un trai considerat neconvenţional, Sorin Lupașcu ar putea deveni un reper. Nu s-a temut când a ales un drum necunoscut, inovator. A fost autodidact și inventiv când nu avea bugetul și tehnologiile dorite. De asemenea, a deschis noi drumuri, îmbinând distracţia cu seriozitatea din culisele unde se pregăteau serile memorabile din vechile discoteci. De profesie inginer, își cheltuise chiar și două salarii pentru a face rost de niște discuri din străinătate. De la Beatles, Dire Straits și Queen la Boney M. Nimic nu-i scăpase.

Filmul este de fapt despre un om în care se regăsesc toţi cei ce au o pasiune. Ascultându-l cum povesteste cu umor și zâmbet de copil poznaș despre cum prindea posturi străine clandestin, pentru a înregistra noile hituri de dincolo de Cortina de Fier, spectatorii se simt precum interlocutorii unui om care privește cu lacrimi de bucurie când vede că petrecăreţii din generaţiile mai tinere sunt interesaţi de lumea lui.

Un excelent povestitor, și-a păstrat aceeași energie molipsitoare. Ne învaţă că un om ce își descoperă o pasiune este unul salvat. Acel gen de om pentru care trecutul, indiferent de capriciile istoriei, se încăpăţânează să rămână o sursă de amintiri plăcute. Ne mai arată că trecerea anilor nu înseamnă decât o creștere a voluptăţii nostalgiei transformate într-o mare petrecere, nicidecum învechire, inadaptare la vremurile actuale.

Mesajul pentru cei ce au o pasiune

Îţi dai seama că nu vezi doar un film despre un DJ cosmopolit din România socialistă. Te vei regăsi în protagonistul documentarului chiar și dacă nu ai fi dependent de muzică. Îţi vei spune că există un Sorin Lupașcu în orice om ce are o pasiune. Se regăsesc în el si cei ce le recomandă altora cărţi interesate. Capabili să mixeze influenţe literare, stiluri, povești, pentru a stârni și în alţii pasiunea lor. Sau cinefilii dornici de a-i atrage și pe alţii în lumea lor. DJ-ul simbolizează orice om căruia îi place să împărtașească molipsitor bucuria trezită de un anumit domeniu sau formă de artă. Al celui care se află într-o continuă explorare pentru a găsi noi surse de bucurie împărtășită.

Când îl filmează pe Sorin Lupașcu, devenit deja un simbol, Iulia Rugină șterge graniţele timpului. Te aruncă într-o lume în care muzica înseamnă mai mult decât voluptatea dansului. Însemna libertate, siguranţa unei comunităţi care vibra nu numai pe aceleași ritmuri, într-o sincronizare plină de euforia adolescenţei și a tinereţii, ci era animată de aceleași visuri.

O prezenţă tonică, inginerul Sorin Lupașcu a fost de fapt mai mult decat un DJ. Într-o epocă a informaţiilor cenzurate, inaccesibile sau controlate, devenise o bibliotecă. Nu se rezumase doar la a pune muzică. Se documenta pentru seri în care piesele unor albume ascultate cap-coadă erau însoţite de informaţii despre istoria trupei puse în contextul unei perioade.

Ascultându-l pe Sorin Lupașcu, ai altă perspectivă nu numai asupra evadării din socialismul gri. Ţi se mai deschide o perspectivă legată de relaţia cu trecutul. Sorin Lupașcu îţi demonstrează că poţi rămâne un nostalgic, fără a fi acuzat de naivitate. Privindu-și templul în ruine (discoteca Ring), are nostalgia distracţiilor de altădată, fără să fi fost contaminat de mitul epocii de aur socialiste.

Poţi vedea trailerul aici.