Calul de lut – India artizanilor

Calul de lut este un roman care îţi oferă plăcerea de a descoperi altă cultură. Iar descoperirea înseamnă nu numai pătrunderea în lumea unor artizani ce duc mai departe un meștesug vechi de mii de ani, ci mai înseamnă scufundarea într-un timp al mitului, al realismului magic, al oniricului impregnat de metafore.

Istorie și mit

Ori de câte ori citești un roman având acţiunea în India artizanilor ce trăiesc la graniţa permeabilă dintre prezent și atemporalitate, aștepţi să dai peste mesajul alegoric al poveștii, care să unească prin tâlcuri istoria recentă cu legendele despre zei.

Într-adevăr, simbolul calului de teracotă este legat mitologie. De zeul Shiva. Acel zeu ambivalent, care simbolizează dansul frenetic, celebrarea vieţii, moartea prin distrugere și regenerarea, începerea unui alt ciclu de existenţe. Un zeu adulat, reprezentat în sculpturile râvnite de marii pasionaţi de antichităţi, dar extrem de capricios, așa cum pare a fi și istoria recentă a Indiei și a ţării vecine, Pakistanul. O istorie sub care sunt prinși îndrăgostiţii din romanul scris de Anuradha Roy.

De simbolul mitologic al calului de teracotă este legată și nevoia de afecţiune a personajelor. Calul ajunge să reprezinte nevoia unei oaze de frumuseţe neîntinată, de toleranţă. Acea evadare în fabulosul reprezentat prin aspiraţia către perfecţiune. De fapt, romanul este încărcat de tandreţea în care se retrag personajele. Totodată, este și un omagiu adus creatorilor gata să transforme lutul în artă. Unul dintre ei este și Elango. Face parte din casta olarilor hinduși, pe cale de dispariţie. A învăţat meștesugul de la bunicul său.

Chiar dacă părinţii l-au orientat spre studiile universitare, absolvite pentru a putea avea o existenţă mai ușoară, nu la limita pauperităţii, ca bunicul său, Elango nu devine funcţionar. Preferă să se reîntoarcă la arta bunicului. Să cutreiere albiile râurilor pentru a găsi pământul potrivit din care să plămădească alte și alte lumi. Face obiecte apreciate, rare, dar pentru care oamenii prezentului nu sunt pregătiţi să plătească adevăratul preţ.

O poveste de dragoste sfâșietoare

Viaţa lui Elango se schimbă când pe strada lui se mută o tânără musulmană, pe nume Zohra. Ea are grijă de bunicul ei orb, care fusese la rândul său un păstrător al unei arte vechi. Acesta se bucurase de gloria unui renumit caligraf. Odată cu povestea de iubire înfiripată între Elango și Zohra istoria recentă a Indiei își face loc în paginile romanului.

Calul de lut amintește de scindarea societăţii odată cu Partiţia. Cu desprinderea unei regiuni de India pentru a se forma o nouă ţară: Pakistanul. Independenţa Indiei a fost urmată de conflictele dintre musulmani și hinduși. Deși acestia au trăit în armonie timp de secole, datorită moștenirii lăsate de marele împărat al Imperiului Mogul, Akbar, un etalon al toleranţei religioase, al înţelepciunii și al iubirii pentru cultură, decăderea dinastiei mogule a dus la o prăpastie între locuitorii având religii diferite.

Musulmanii din India au plecat, în mare parte, în Pakistan. Un exod masiv, o dezrădăcinare. La rândul lor, hindușii au fost alungaţi din anumite orașe istorice, fondate de împăraţii moguli, devenite între timp ale Pakistanului, cum ar fi și faimosul Lahore.

Lutul și versurile toleranţei

Visând să creeze un cal de lut, care sa devină capodopera sa, olarul Elango devine un idealist. Nu vrea doar să fie recunoscut asemenea unui mare artist. Să treacă de la statutul de olar sărac la cel de de maestru, pentru a o cuceri de Zohra. El vrea să facă din calul de lut un simbol al convieţuirii dintre două culturi.

Asociat sărbatorilor hinduse, calul trebuia să poarte literele caligrafiate de bunicul Zohrei. Şi nu în orice limbă. Cuvintele ar fi urmat să formeze niște versuri scrise în urdu. Limba naţională a Pakistanului. Este și limba vorbită de musulmanii rămași în India. Totodată, este o limbă din familia din care provine și cea vorbită de foarte mulţi hinduși. Urdu era și limba marilor poeţi, o voluptate dincolo de graniţele etnice sau religioase. Limba care lega imperii, teritorii, culturi și splendori. Străbătuse veacuri, fusese cizelată în Persia, de marii poeţi. Bunicul Zohrei făcuse o religie din caligrafierea ei, simţind comorile Persiei revărsate în urdu. Iar aceste comori ale civilizaţiei ajungeau până într-un loc al decăderii. Puteau deveni astfel o salvare, un mesaj de împăcare.

Salvarea unei lumi

Datorită simbolului reprezentat de calul de lut, călătoresti între timp și atemporal. Între timpul unui prezent abuzat de lăcomie și un timp al miturilor. Totodată, călătorești între vârstele Indiei. Între gloria unei splendori apuse, al unei dezvoltări ce ar fi putut fi în spiritul toleranţei și un prezent ostil, ameninţat de influenţa fanaticilor. Calul de lut este și un simbol al nostalgiei. Al privirii către un timp al frumuseţii ruinate. Doar meșteșugul aproape pierdut al olarilor mai amintește, în acest roman, de India visată.

Nu regăsești India pitorescului în paginile cărţii. Anuradha Roy amintește de rănile unei ţări asaltate de oameni fără scrupule. Aceștia distrugeau orașe. Le urâţeau prin afacerile cu noi locuinţe. Rădeau satele olarilor de pe faţa pământului. Aplecau urechile la vorbele celor ce-i pizmuiau pe cei diferiţi. Când unii caligrafiau și plămădeau arta din noroi, alţii formau complicităţi primitive.

Degradarea unei lumi este reprezentată adânc, metaforic. Prin legături simbolice apăsătoare. Tatăl celei ce povestește despre iubirea dintre olarul hindus și tânăra musulmană este geolog. Explicaţiile sale despre formarea lutului, a Podișului Deccan, te ajută să faci niște conexiuni devenite un tunel al timpului.

Lui Anuradha Roy îi sunt suficiente câteva cuvinte pentru a te ajuta, asemenea înţelepţilor din India, să înţelegi relaţia dintre om și Marele Tot, dintre adevăr și vălul iluziei, dintre un real palpabil și un vis întins himeric peste realitate, dintre efemerul existenţei aflate într-o perpetuă schimbare și infinitul reprezentat de ciculul regenerării, dar fără a folosi artificii mistice ridicole. Anuradha Roy știe exact când să picure cuvintele potrivite pentru a te face să detectezi respiraţia marelui timp, considerat și al tuturor începuturilor, printre clipele efemerului.

O poveste mult mai complexă

Folonsidu-se de amintirile celei ce a fost eleva olarului, devenită studentă la o prestigioasă universitatea din Marea Britanie, Anuradha Roy asamblează o poveste mult mai complexă decât pare. Nu este simpla poveste despre diferenţele culturale transformate în iubirea imposibilă. Sau despre adaptarea studentei asiatice într-o ţară occidentală. Romanul este de fapt o invitaţie la o interpretare ce amintește de expediţia unui arheolog.

Sub straturile a ceea ce se vede în prezent găsești alte și alte epoci. Pasionaţii de istoria literaturii detectează în iubirea din roman ecoul unei epopei. Calul de lut și personajele superstiţioase, care îi pun gând rău olarului, simbolizează lupta dintre bine și rău.

Simţi si unele accente de melodramă, dar salvate de scriitura elegantă, poetică. Multe pasaje par sentimentale. Mai ales cele despre întâlnirea dintre olar și iubita lui, pe fundalul vegetaţiei abundente. Al sevelor parfumate, într-un loc ferit de voracitatea dezvoltării imobiliare. Totuși, pentru cei pasionaţi de artă, aceste pasaje pot fi și un omagiu adus miniaturiștilor din Imperiul Mogul. Pe o suprafaţă extrem de restrânsă, ei reprezentau un spectacol de culori. Cupluri înconjurate de grădini generoase precum un covor persan. Portrete minuţioase. Femei răpitoare în veșminte extravagante, cu ţesături precum niște picturi. Întâlniri clandestine în pavilioane dantelate, care păreau un baldachin uitat în mijlocul naturii. Acele miniaturi pentru care marii colectionari au pus la bătaie averi. Realizate, în trecut, pentru a desfăta sultani musulmani îndrăgostiţi de abundenţa narativă și decorativă a hindușilor.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas.