Inventiile ocazionale – Gandurile impartasite de Elena Ferrante

Elena Ferrante stârnește curiozitatea și datorită contradicţiei între succesul avut și enigma din jurul său. Reușește să rămână în umbră într-o lume unde succesul atrage aproape automat și imposibilitatea de a te sustrage curiozităţii (uneori) intruzive a celor din jur.

Totodată, misterul bazat pe distanţa păstrată între public și ea însăși nu o împiedică să le dea cititorilor fideli (mai ales cititoarelor) impresia că le înţelege toate problemele, că a fost lângă ei când au simţit ceea ce au simţit și apoi le-a transpus dramele, bucuriile, speranţele și reacţiile tumultuoase în cărţile sale ajunse în mâinile oamenilor din culturi diferite. Şi tocmai această capacitate de a se apropia prin intermediul romanelor sale din oameni de pe mai multe continente a adus la propunerea de a pleca din lumea personajelor din Napoli pentru a scrie, timp de un an de zile, articole pentru o rubrică săptămânală a cotidianului The Guardian. Articolele au fost incluse în volumul Invenţiile ocazionale. Aceste articole sunt însoţite de simpaticele ilustraţii semnate de Andrea Ucini.

Subiecte relevante pentru întreaga lume

În articolele apărute, cititorii au regăsit-o pe aceeași Elena Ferrante preocupată de teme precum: feminitatea, identitatea, schimbările apărute odată cu trecerea de la o vârstă la alta, prietenie, rivalităţile feminine, pierderile, relaţiile de cuplu, relaţiile dintre generaţii. Doar că a scos aceste mari teme din contextul relaţiilor umane influenţate de cultura meridională și le-a adaptat la problemele globale de actualitate.

Cartea Invenţiile ocazionale îţi dă impresia că pășești brusc de pe străduţele înguste din labirinticul Napoli direct în orașul global, unde problemele au ecouri amplificate. Doar că Elena Ferrante nu se pierde în marele oraș. Nu își dilueză legătura stabilită cu acel cititor fidel pe care l-a adus în spaţiul ei. Pe care l-a convins rapid să-i exploreze orașul de suflet, Napoli. Să se mute (măcar emoţional), în timpul lecturii, în spaţiul meridional. În Invenţiile ocazionale se menţine aceea apropiere a Elenei Ferrante de lumea ta afectivă. Resimţi aceeași complicitate între ea și cititori atunci când scrie despre legăturile interumane.

Posibile răspunsuri

Între 22 ianuarie 2018 și 12 ianuarie 2019, Elena Ferrante a publicat articole despre literatura scrisă de femei, despre condiţia (și misiunea) scriitoarei, despre legătura cu ţara și cultura ţării sale, despre legătura dintre mame și fiice, despre iubiri destrămate, pierderi, gelozie, filmul preferat, ecranizarea propriilor cărţi, femei considerate odioase, frici și probleme ce lovesc mai multe ţări de pe mai multe continente. Iar acestea sunt doar câteva dintre temele abordate în aceste articole. Deși stilul este fluid, concis, departe de turnura întortocheată (și uneori ferită de interpretări clare) pe care aceste mari teme le iau în romanele sale, articolele pun în mișcare aceleași resorturi psihologice.

Asemenea romanelor sale, articolele își invită cititorii să se gândească la propriile amintiri. La ce au simţit ei când au trecut prin problemele amintite de subiectele abordate. Totuși, spre deosebire de romanele sale ce devin mai răscolitoare pe măsură ce se apropie ultimele pagini, articolele din The Guardian par să-i ofere cititorului o modalitate de a se detensiona atunci când înaintează cu lectura. Dacă subiectul putea răscoli, pe măsură ce rândurile curg, ai impresia că Elena Ferrante a găsit o soluţie. Iar dacă nu te poate ajuta să întrezărești rezolvarea problemei personale, măcar vrea să te asigure că poti convieţui detensionat cu tot ceea ce nu poţi schimba deocamdată. Anumite subiecte inconfortabile îţi aduc aminte că este nevoie de o schimbare colectivă, pe care nu o mai poţi controla.

Articolele devin confesiuni

Majoritatea articolelor devin confesiuni. Elena Ferrante pare să-și deschidă sufletul cu o naturaleţe de invidiat. Nu se teme de respingeri și dezaprobări. Își asumă impresiile și opiniile. Dezvăluie cu mult umor anumite limite considerate stânjenitoare sau insecurităţi dospite.

Unele dintre cele mai frumoase pagini, pe care îţi vine să le recitești cu voluptate, sunt cele despre scris. Despre istoria literaturii, cărţile și filmele preferate. Vei citi despre cum vede Elena Ferrante relaţia cu propriile romane alese pentru a fi ecranizate. Despre cât anume din carte dispare in scenariu. Sau dimpotrivă, apare sub o altă formă. Paginile despre legătura dintre ea și cărţile sale pot deschide multe discuţii despre scris. Despre menirea scriitoarelor și despre legătura celor devenite faimoase azi cu vizionarele din trecut.

Poţi comanda volumul de pe site-ul Anansi, Libris, Cărturești.

Te invit să descoperi și articolul 10 cărţi ale unor scriitoare italiene contemporane.