a.normal – Dupa dezintegrarea cuplului idealist

a.normal este un roman psihologic despre dinamica unui cuplu aflat în criză. Scriitorul Andrei Velea a legat dezintegrarea cuplului de cea a idealurilor ce l-au sudat la început. Sunt idealurile ce reflectă mișcările politice din ultimii zece ani, ce au sincronizat agenda noii generaţii din România cu agenda celei din Occident.

Confesiuni și perspective asupra despărţirii

Ca în orice relaţie de cuplu, există perspective diferite asupra motivelor ce au dus la conflicte. Iar prăpastia ce poate apărea între aceste perspective este cu atât mai mare cu cât divorţul a fost precedat de ostilităţi. Totuși, în acest roman pe mai multe voci nu o vom auzi și pe cea a soţiei. Ea rămane un mister. O vom auzi în schimb pe a celei devenite amantă, pe nume Daniela. Nimic vulgarizat în relaţia clandestină. Dimpotrivă, cea intrată în rolul amantei este o femeie la fel de profundă precum partenerii cândva plini de idealuri ai cuplului. La rândul ei prinsă într-o căsnicie din care nu a mai rămas decât aparenţa fericirii, ea decide să se elibereze din relaţia cu un soţ tot mai abulic și mai dezinteresat de realitatea emoţională a cuplului.

Relaţia cu transformarea urbană

Nimic din ce trăiesc personajele romanului nu este nou. Totuși, Andrei Velea reușește să capteze atenţia cititorului. Şi nu neapărat prin detaliile picante din relaţia clandestină. Ceea ce atrage (dar și angoasează) la acest roman este legătura dintre personaje și metamorfozele orașului. Raportată la realitatea actuală a fostelor orașe industriale ce sunt și porturi la Dunăre, metamorfoza este una în sens invers. Adică nu de la prosperitate la ruină și dezolare fără margini, ci de la abandon la revitalizare. Orașul de la Dunăre își revine spectaculos. Acest reviriment i se datoreaza mediului de afaceri bazat de creierele IT-știlor.

Deși imaginea orașului readus la viaţă pare una SF, cu taxiuri în care te urci și ești dus la destinaţie fără șofer, descrierile ajung să fie cât se poate de plauzibile. Ba chiar îţi vine să te întrebi cum de nu s-a gândit cineva până acum să folosească avantajele unui job facut de oriunde pentru a coagula vizionar o comunitate, astfel încât să repopuleze cu oameni având idei inovatoare acele orașe falite în anii ’90. Să transforme orașe istorice precum Brăila sau Galaţi într-un nou hub tehnologic, într-un nou Cluj al Sudului.

Orașul personajelor nu este neapărat unul desprins dintr-o utopie SF ce poate alunca în distopie când totul devine exces, cu preţul alienării. Este descris mai degrabă ca-n filmele psihologice despre singurătate și nevoia de reapropiere. Unele pasaje descriptive nocturne, cu Dunărea în timpul iernii, te fac să-ţi imaginezi cum ar fi fost ca pictorul Caspar David Friedrich să devină directorul de imagine al unui film cu un IT-ist aflat în plină criză existenţială și care vrea să schimbe macazul afectiv.

Perspectiva care animă romanul

Personajul masculin principal este un IT-ist ce tocmai a divorţat. Prima noapte de proaspăt burlac și-o petrece în barul preferat. Încurajat de cel mai bun prieten cu tendinţe anarhiste să își facă de cap, o sună pe fosta lui amantă. Vestea divorţului o va face pe aceasta să se gândească la posibilitatea propriului divorţ. Să își deruleze atât relaţia devenită o căsnicie îndelungată eșuată în apatie, cât și relaţia secretă. Confesiunea acestui personaj feminin venit din lumea artei dă vitalitate romanului. Salvează povestea de la alunecarea în sufocanta dezolare. Cel puţin în ochii cititorului dependent de o naraţiune alertă.

Perspectiva personajului masculin descrie agonia unei căsnicii devenite un calvar. O zbatere între iluzia salvării cuplului și reprosurile din ce în ce mai contondente. În schimb, perspectiva celeilalte femei este cronica unei regenerări. A conștientizării nevoilor emoţionale, dar și a fricii depășite de a o lua de la capăt. Tocmai această dublă rememorare a legăturii de cuplu (oficială și secretă) din perspectiva amantei devine sursa imprevizibilului ce alimentează tensiunile vitale pentru naraţiune.

La un moment dat, confesiunea Danielei (devenită și a doua voce narativă) implică un alt personaj masculin. Unul cu biografie demnă de scenariul unui film plin de suspans. Acesta este un regizor din trecutul ei profesional. Lui îi cere sfatul și tot lui i se confesează după ce fostul ei amant a sunat-o în miez de noapte. Anunţul divortului făcut în urma acestui apel îi dă și ei curaj și îi limpezește intenţiile. Totodată, o și bulversează. Bărbatul străin ales pentru a-i deveni ascultător are la rândul său o poveste încărcată.

Pe măsură ce urmărești intenţiile și traiectoria emoţională a personajelor, imaginea de ansamblu se schimbă. Din romanul unei relaţii eșuate, a normal devine unul al vieţilor visate. Iar aceste vieţi depindeau mai ales de reușita idealurilor, de coagularea lor în certitudini. Este mai degrabă un roman al relaţiei dintre fundalul social-urban și potenţialul visurilor personale, intersectate fie în imagini senzuale incandescente, fie în ultime întâlniri la finalul unor legături îndelungate devenite epuizante după confirmarea unei despărţiri iminente. În această oscilaţie dintre lumea personală și cea exterioară, purtată de exuberanţa noii prosperităţi futuriste, ţi se dezvăluie calitatea lui Andrei Velea de a capta schimbările unei generaţii și modul în care ajunge să le modeleze așteptările de la relaţiile interpersonale.

Poţi comanda romanul pe Litera, Libris sau Cărturești.

Te invit să descoperi și romanul Şapte virtuţi deșarte și o păcătoasă moarte.