Asasinul timid – Un labirint de influente si genuri literare

0

Am fost tânără într-o perioadă în care viitorul părea și el tânăr și nou și nu doar o simplă plelungire a anilor triști care abia se târau mirosind a praf și a stătut. Şi eu, și contemporanii meu eram convinși că viaţa noastră va fi mai bună, mai prosperă, mai liberă decât cea a părinţilor nostri, de care ne deziceam, de care ne rușinam, ca și cum ar fi fost vina lor că au crescut și au trăit într-o dictatură. Este destăinuirea ce promite un roman cu accente autobiografice năucitor de intense. Îl citești pe nerăsuflate datorită metamorfozelor surprinzătoare prin care trece personajul feminin, dar și unei scriituri aparte.

De fapt, Asasinul timid, romanul tradus de Mariana Sipoș la Editura Polirom, este un labirint de influenţe și genuri literare, aduse împreună într-un stil insolit, de Clara Uson, una dintre cele mai bune scriitoare catalane actuale.

Asasinul timid, incursiunea în lumea unei vedete misterioase

Când vezi Asasinul timid și chipul unei tinere ce unește seducţia, fragilitatea și misterul pe coperta ediţiei în limba română, te gândești automat la un thriller în care sevele suspansului au legătură cu atracţii aducătoare de pericole, cu plăcerile vinovate ale celor având o reputaţie impecabilă în sferele sociale înalte. Şi într-un fel, intuiţia ta are dreptate. Caracterul autobiografic al romanului se întrepătrunde cu misterul demn de un roman plin de suspans. Unul cu note de thriller politic, am putea spune. Acest mister este legat de moartea Sandrei Mozarovski.

Cine a fost Sandra Mozarovski? Una dintre actriţele abia ieșite din adolescenţă care au înfierbântat imaginaţia bărbaţilor spanioli (și nu numai). Fiica unui rus ce a trăit multă vreme în Tanger și a unei femei din Spania, Sandra Mozarovski a fost distribuită, în filme pline de erotism. Devenise astfel un obiect sexual în fanteziile unei Spanii aflate sub cenzură. A unei Spanii pe care Franco a vrut să o transforme într-un ţinut al puritanilor. Prezenţa Sandrei Mozarovski fusese concesia făcuta spaniolilor aflaţi sub dictatura dublată de ipocrizie.

Între Lolita cinematografiei incandescente și acea Marilyn Monroe a Spaniei

Datorită frumuseţii sale, exploatate în direcţia erotismului expus fără inhibiţii pe marele ecran, Sandra avea să devină pentru Spania ceea ce fusese Marilyn Monroe pentru Hollywood. Asemenea lui Marilyn Monroe, Sandra emană acel amestec irezistibil între dezlănţuirea erotică asumată și aerul calin, proaspăt. Şi tot asemenea lui Marilyn Monroe, ea ajunsese în cercurile înalte. Se zvonea că devenise amanta Regelui. Iar această relaţie interzisă o împinsese, până la urmă, spre o moarte suspectă. Genul de moarte considerată, oficial, o sinucidere, sau un accident.

Asasinul timid, un roman precum un film straniu

Aspecte din biografia enigmatică a Sandrei Mozarovski se îmbină înșelător cu descrierea exactă a unor scene din peliculele în care a fost distribuită, încât ai impresia că urmărești un film experimental, plin de colaje reinterpretate estetic, formare din cadrele filmelor cu potenţial de fetiș, privite de un admirator ce a dezvoltat o adevărată obsesie pentru o actriţă din trecut, pe care nu o va mai putea întâlni vreodată. Totuși, Clara Uson iese din pâcla misterelor ce învăluie biografia Sandrei în estetica unui film noir (însă revizitat postmodernist) cu femei fatale și legături politice inflamabile.  Clara Uson se folosește de amănunte din viaţa actriţei pentru a vorbi, de fapt, despre propria viaţă. Despre adolescenţă, despre anii studenţiei, despre dependenţe, autodistrugere, vindecare și devenire literară.

Devoratoarea de cărţi fascinată de actriţa misterioasă

Ce legătură există între o actriţă devenită un sex-symbol cu forme voluptuoase, amânând o siguranţă de sine răvășitoare, și o adolescentă devoratoare de cărţi, însă nesigură în privinţa propriei capacităţi de a seduce, de a fi considerată vreodată o femeie dezirabilă? Şi, mai ales, cum pot fi aduse împreună lumea filmelor submediocre, în care juca Sandra, și lumile de pe culmile spiritului, populate de Camus, Pavese ori Wittgenstein? Ei bine, Clara Uson accentuează încă o dată un mare adevăr despre psihic și memoria afectivă. Ambele permit niște asocieri nebănuite, atipice până la inexplicabil și incontrolabil, între idei, dorinţe (mai mult sau mai puţin asumate), temeri, simpatii, proiecţii și mai ales oglindiri ale părţilor neasumate în imaginile unor oameni aparent incomptabili).

Unii ar spune că ar fi fost șanse minime ca Sandra, devenită un obiect al fanteziilor într-o lume a filmelor superficiale, filozofii vizionari precum Wittgenstein și Camus ori scriitorul Cesare Pavese să se fi întâlnit vreodată, chiar dacă ar fi locuit în același cartier. Făceau parte din lumi despărţite de aparenta prăpastie dintre marii intelectuali și cei absorbiţi de plăcerile considerate vulgare. Însă Clara Uson pune cap la cap, nonconformist, niște capitole din biografiile fiecăruia. Le reinterpretează și își regizează propriul film, în care totul este posibil. În acest film, îi face să se intersecteze cu amănunte din propria autobiografie.

Asasinul timid, romanul atipic al unei metamorfoze feminine

Din promisiunea unui thriller, Asasinul timid se transformă într-un captivant (și atipic) Bildungsroman. Unul plin de irizaţii postmoderne. În loc să-și deruleze previzibil momentele de rătăcire și experienţele de frondă libertină, protagonista preferă arterele șerpuitoare ale unui labirint.

Asemenea multor adolescenţi devoratori de cărţi și pasionaţi de filozofie, Clara Uson dechide uși. Unele ce permit trecerea de la propriile experienţe către experienţele de viaţă ale artiștilor și filozofilor pe care îi admiră. Autobiografia ei include niște dialoguri ce sar peste legile timpului, cu marile minţi care au inspirat-o. Conversează (imaginar) cu Wittgenstein. Mai ales în timp ce așteptă să-i vină rândul, în faţa unei cabine dintr-un club, pentru a priza în voie doza lipsei de griji. Se gândește la Sisif al lui Camus, la cum ar trăi el disperarea unei vieţi fără sens, în zilele noastre. Uneori se mai gândește și la Pavese atunci când tendinţele autodistructive promit iluzia salvării.

Adolescenţa rebelilor profunzi

Îmbinând enigmele unui thriller, elementele unui roman al devenirii, eseul și datele precise ale unui roman istoric, Asasinul timid este mai mult decât un mozaic de influenţe puse cap la cap într-o imagine cu sens. Elementele nu se alătură pentru a forma imaginea de ansamblu cu mesaj predefinit. Mai degrabă se amestecă pentru a forma un tot imposibil de anticipat. Însă acest tot este plin de revelaţii, despre o eră din istoria Spaniei, despre adolescenţa celor profunzi.

Descoperi, citind Asasinul timid, că destăinuirea te captivează precum acele stranii călătorii ale artiștilor damnaţi. Asemenea unui poet decadent contemporan cu Verlaine, Rimbaud și Baudelaire, sau avangardiștilor din mansarda unui Paris interbelic, ipostaza adolescentină, apoi de tânără care dă de pământ cu toate convenţiile societăţii franchiste, a Clarei Uson,invită la călătorii între epoci. Între prezentul derutant și trecutul ilustru, dar mai ales între extazul unei posibile deveniri care să aducă împlinire prin inspiraţie, și acea disperare asociată coborârii în infernul personal, când pactul cu diavolul adicţiilor își cere dobânda exorbitantă pentru psihic și pentru libertate. Descoperi anumite pasaje, legate de călătoria în Mexicul pitoresc, al încercării de vindecare, de găsire a unui refugiu, care par mai degrabă o pendulare între un roman coșmăresc al lui Burroughs și unul poetic, al unui Kerouac despovarat de angoase într-o căbănuţă de lângă, așa cum îl regăsim în Big Sur.

Precizie camuflată în spontaneitatea asocierilor libere

Mulţi o vor invidia pe Clara Uson pentru modul dezinhibat și lejer în care a reușit să îmbine atâtea genuri. Şi nu numai datorită rezultatului care atrage prin insolit. În Asasinul timid, scriitoarea Clara Uson are o precizie camuflată de spontaneitatea asocierilor libere, involuntare, de naturaleţea scriiturii fluide. Reușește într-un roman ce abia depășește 200 de pagini ceea ce ar fi reușit alţi autori iconici în romane-cult postmoderne voluminoase. Totodată, precizia Clarei Uson în asamblarea influenţelor demne de thriller, de ancheta devenită autopsie emoţională, de roman al maturizării și autobiografie are un efect straniu asupra cititorului. Ai impresia că timpul lecturii se dilată. Că de fapt parcurgi o poveste întinsă pe mai multe epoci. Fiecărei epoci îi corespunde o altă metamorfoză a personajului-povestitor.

De la Spania la tranziţia din România

Pentru cititorii din România, Asasinul timid nu este doar un roman despre Spania. Nu vor fi puţini cei ce vor asemăna strigătul de libertate al Clarei Uson cu al studenţilor din anii ’90. Clara Uson amintește de euforia și pofta de experienţe dezinhibante ale tinerilor din Spania anilor ’80. Ei au fost pentru Spania ceea ce au fost tineri ce-și dădeau întâlnire în Piaţa Universităţii din România anilor ’90. Presa internaţională scria despre ei. Îi numea deschizători de drumuri. Erau cei ce forţaseră cu încredere și entuziasmul molipsitor ușa către democraţie. Asemenea celor din România, tinerii spanioli din generaţia Clarei Uson doreau să recupereze timpul pierdut de părinţii lor.

Poţi comanda volumul și de pe site-urile Polirom, Libris, Cărturești, Elefant.ro

Te invit să citești și despre un alt roman spaniol, Iubirea nu e un vers liber

Leave a reply