Li – Sensibilitate de marinar

Lup de mare devenit un om al literelor, Nikos Kavvadias este apreciat de cei pentru care un scriitor trebuie să fi trecut prin multe la viaţa lui, să fi străbătut continente, înfruntând furtunile vieţii ca apoi să își dezvăluie experienţele tumultuoase prin intermediul prozelor sale. Având el însuși o existenţă de roman, le-a oferit celor ce visează la o viaţă aventuroasă romanul-cult Le quart, în care înșiră necenzurat peripeţiile unui marinar ce a cunoscut marile porturi ale lumii. În povestirea Li, inspirată din zilele petrecute în Hong Kong, Nikos Kavvadias recurge la aceeași abordare frustă a vieţii de marinar nestatornic și care nu își refuză nimic din ce au de oferit marile porturi exotice, doar că îi adaugă o sensibilitate nebănuită. Volumul mai include și cele două povestiri De la guerre și A mon cheval. Ambele ce reflectă evenimente petrecute pe frontul albanez, în Al Doilea Război Mondial.

Născut în Manciuria, din părinţi proveniţi de pe malurile insulei Kefalonia, ajuns apoi în Grecia, în perioada interbelică, alături de familia stabilită în Pireu, Nikos Kavvadias a mers pe mare de nevoie. Şi-ar fi dorit să fie medic, dar moartea tatălui său a însemnat preluarea de către el a responsabilităţii de a întreţine familia. Renunţă așadar la studii și se îmbarcă pe marile nave. Ajunge astfel în porturi îndepărtate. Într-un astfel de port își găsește inspiraţia pentru Li, una dintre cele mai sensibile povestiri scrise vreodată despre compasiune.

Sensibilitatea într-o lume tristă

Lumea mateloţilor este considerată machistă. Marinarii atrag prin poveștile pe care le pot spune, însă adesea au fost asociaţi cu încurajarea prostituţiei, cu exploatarea specifică unui colonizator. Mai ales când ajung în porturile din ţările ce fascinează prin culori, privelisti unice și prin natura luxuriantă, dar în care sărăcia face ravagii. Lor le sunt oferite femeile (și adesea minorele) vulnerabile, din cele mai sărace locuri ale lumii.

Pe nava marinarului din povestirea Li, vânzătoarele de plăceri mai făceau și menajul. Înlocuiau astfel soţiile și iubitele absente, chiar dacă nu se bucurau și de respectul acordat lor. Erau prezenţe fermecătoare, dar efemere. În Hong Kong existau chiar ambarcaţiuni plutitoare, numite sampan, de unde cele mai frumoase (dar extrem de sărace) fete plecau spre marile nave unde le așteptau marinarii. Unele sampan erau și baruri plutitoare, unde se asculta jazz.

De pe un sampan vine și micuţa Li. Ţinându-și fratele de câteva luni legat de ea printr-o bucată de material, aceasta urcă pe nava personajului-narator. Vrea să își ofere (doar) serviciile de menaj. Ştie să deretice prin cabinele echipajului. Marinarul-narator se atașează de ea ca de un copil oropsit. El o protejează pe Li și îi oferă mici cadouri. Află și povestea acesteia și cu greu se abţine lupul de mare să nu plângă.

O prietenie

Li ar fi putut avea altă viaţă. Este isteaţă, descurcăreaţă și dornică de a învăţa. Conform legii din Hong Kong, Li nu are voie să părăsească ambarcatiunea devenită casa familiei ei. A rămas așadar alături de mama, de frăţiorul și de bunicii materni pe sampan. Doar cei vânduţi pot părăsi ambarcaţiunea.

Toţi fraţii și surorile mai mari ai lui Li au fost vânduţi, ajungând să facă diverse munci prin Hong Kong. Când marinarul pentru care face menaj o ia cu el într-o excursie de-o zi pe faimoasa insulă, ea profită de ocazie pentru a-și reîntâlni fraţii, dar și tatăl.

În timpul zilei petrecute alături de Li străbătând cartierele din Hong Kong, marinarul află despre o lume crudă. O lume în care devenise o normalitate să fie vânduţi copiii, iar cumpărătorii să provină chiar din ţările considerate mai civilizate.

Marinarul încearcă să o facă pe Li să mai uite puţin de viaţa injustă. Îi cumpără haine noi. O duce într-o ceainărie rafinată unde Li își reîntâlnește sora, apoi îi oferă un prânz copios în cel mai scump restaurant, frecventat de ambasadori și de occidentalii bogaţi din Hong Kong. Li îl impresionează prin manierele și prin graţia gesturilor. Aceasta știe să citească, beneficiind și de ajutorul unui profesor care venea pe ambarcaţiunea familiei sale pentru a-i preda.

Vechiul Hong Kong

Povestirea Li seamănă cu scenariul unui film emoţionant despre apropierea umană. Genul de film în care în decursul unei zile, două personaje din culturi diferite străbat un oraș în continuă transformare, ce impresionează prin măreţia și istoria sa, dar sperie prin decalajul imens între cei înstăriţi și cei din clasele de jos. Nikos Kavvadias descrie o lume și un oraș care-l fascinează: Hong Kong, cu a lui îmbinare năucitoare între arhaicul oriental și influenţa occidentală.

Alte întâlniri

Li este urmată de alte două proze scurte. Ambele proze sunt inspirate din anii în care scriitorul grec a fost soldat. Una dintre povestiri are la bază tot o întâlnire cu alteritatea. Este o întâlnire a unui soldat grec epuizat cu un albanez aflat la finalul vieţii. Se pare că soldatul grec îl întâlnise cândva pe fiul albanezului. Acest fiu ajunse brutar tocmai în Argentina, trecând prin Buenos Aires dar și prin îndepărtatele și asprele pampas.

Umbra lui Hemingway

Povestirea De la guerre este încă o fereastră spre o lume: cea a grecilor și albanezilor ajunși până și în America Latină pentru a scăpa de ameninţarea foametei. Folosind concizia și personaje masculine taciturne dar capabile de replici care, deși scurte, pot cuprinde o întreaga existenţă umană cu tumultul și dramele ei, așa cum făcea Hemingway, mai ales în prozele cu personaje trecute prin războaie, Nikos Kavvadias reușește să redea sensibilitatea unei lumi aspre. Asemenea lui Hemingway, poate scoate la suprafaţă note de candoare acolo unde puţini le vedeau. Atât proza De la guerre, cât și A mon cheval te invită să privești spre lumea afectivă a unor tipologii masculine influenţate de acel tip de societate care a încercat să le extermine tocmai partea sentimentală sub pretextul călirii marilor bărbaţi.

La fel ca proza lui Hemingway, despre masculinitatea înăsprită și despre experienţele celor marcaţi de sărăcie și de războaie, cea scrisă de Nikos Kavvadias capătă noi luciri. Unele cu sens de revelaţie în contextul prezentului nostru, în care se vorbește din ce în ce mai mult de conflictul dintre arhaic și modern în educaţia bărbaţilor și despre o reprezentare mai mult sau mai puţin justă a unor tipologii masculine modelate în vremuri tulburi.

Scriitorul unei lumi

În acest context al chestionării vechilor modele, Nikos Kavvadias este apreciat nu numai datorită unui talent literar. Acesta devine un simbol al celor ce au curajul de a scoate la suprafaţă un subiect adesea tabu: vulnerabilitatea masculină și preaplinul unei sensibilităţi adesea reprimate sub presiunea socială. Nu întâmplător, în celebrul său roman Le quart descrie viaţa de marinar astfel încât să cuprindă atât duritatea și nepăsarea în relaţia cu femeile vulnerabile ale porturilor, cât și licărul de compasiune a câte unui matelot în relaţia cu femeia fără prea multe drepturi.

Poţi găsi cartea pe rafturile librăriei Kyralina sau pe site-ul librăriei franceze.