Le quart – Amintirile unui marinar grec devenit scriitor

0

Cei ce ajung în Kefalonia (orașul Argostoli), descoperă statuia unuia dintre faimoșii fii ai insulei. Numele său era Nikos Kavvadias. Fusese un lup de mare uns cu toate alifiile. A scris poezii, atras fiind și de versurile poeţilor decadenţi ai Franţei, dar și proză. Toate inspirate din amintirile deopotrivă triste și incandescente. Amintiri adunate de prin porturile lumii, care bântuie, răscolesc, alină sau deschid conștiinţe.

Nikos Kavvadias a traversat mări, de la un continent la altul, și nu s-a sfiit să-și povestească aventurile într-un stil fără perdea. Lui îi datorăm o imagine a masculinităţii la graniţa dintre forţă și disperare, instinctual și melancolie, bravare și brusca mărturisire a fragilităţii. Cea mai importantă carte a sa – emblematică pentru literatura elenă a secolului XX – a fost tradusă în multe limbi, printre care franceza (Le quart) și engleza (The Shift). Francofonii din România pot găsi Le quart în ediţia de buzunar, la librăria Kyralina.

Dacă Hemingway și Henry Miller ar fi fost marinari

Stilul lui Nikos Kavvadias îi va face să se întrebe cum ar fi scris Henry Miller și Ernest Hemingway dacă ar fi fost doi greci rătăcitori ce s-ar fi inspirat unul pe celălalt. Găsești la marinarul devenit scriitor talentul lui Hemingway de a folosi un stil simplu și frust pentru a pătrunde în adâncimea psihicului masculin, al deznădăjduiţilor, așa cum demonstrează în prozele adunate în volumul Men Without Women. De asemenea, regăsești și acea lăcomie erotică din romanele lui Henry Miller. Acel carnal devenit până la urmă o chemare spre explorarea lumii.

Majoritatea paginilor iau forma unor amintiri. Aflaţi pe vas, între porturile Asiei și ale Africii, marinarii din Le quart își fac destăinuiri. Unele care pot stârni revolta cititoarelor, din cauza impresiilor despre femeile întâlnite în porturi. Marinarii lui Nikos Kavvadias nu sunt niște sfinţi. Nu le prea pasă de dramele femeilor ce le dăruiesc plăcerea. Unii dintre ei, abia scăpaţi din adolescenţă, asociază viaţa pe mare cu primele ieșiri în lume. Cu dorinţa de a intra în randul celorlalţi bărbaţi adevăraţi. Iar porturile din China, Japonia, Liban sau Magreb îi atrag cu promisiunile unor nopţi de neuitat.

Tabloul unei epoci

Nu numai aventurile portuare sunt relatate. Romanul este de fapt un tablou al unei epoci. Printre pasajele legate de explorările erotice se strecoară impresii despre societate, inechităţi.

Străbătând mările, personajul central (un alter ego al lui Nikos Kavvadias) pare să navigheze de fapt de-a lungul unui secol. Descrierile porturilor, ale personajelor din micile comunităţi de negustori greci (există cel putin un bar ţinut de un grec în fiecare mare port al lumii), al flirturilor și al obiceiurilor reflectă o lume ce trece prin multe schimbări, între arhaic și modern, între Orientul ce ar vrea să se scuture de influenţa colonialismului și Occidentul expansiv. Descrie totodată mercantilismul, exploatarea și dramele celor ce trăiesc într-o lume ce palpită năucită în pragul schimbării.

Romanul cu tenta autobiografică al lui Nikos Kavvadias este unul imersiv. Stilul direct, de o francheţe exuberantă dublată de licăriri melancolice, te face să te simţi la rândul tău ca făcând parte din echipaj. Parcă asiști la discuţiile marinarilor. Vezi nodurile rezistente ale solidarităţii cum doar între lupii de mare se pot crea. Totodată, descoperi și tabloul unei mari singuratăţi, amplificate de unele mentalităţi machiste. De fapt, Nikos Kavvadias face trimiteri și la societatea greacă, la metamorfozele ei.

Romanul destăinuirilor

Le quart este și un roman despre nevoia de Celălalt. Iar Celălalt trebuie să deţină calităţile unui ascultător plin de compasiune. Pentru a trece timpul mai ușor sau pentru a-și stinge angoasele, marinarii își povestesc trecutul. Ei se ascultă unii pe alţii. Se deschid, iar alteori își închid și mai bine amintirile dureroase.

Citind romanul Le quart vei avea atitudini contradictorii. Îi vei blama pe marinari pentru lipsa lor de empatie, de compasiune pentru cele mai sărace tinere ale orașelor unde acosteaza navele. Apoi ajungi să întrezărești și pâlpâiri de bunătate, oricât de neșlefuită ar părea ea. În lumea celor descriși de Nikos Kavvadias bunătatea și cinismul sunt vecini. Coexistă paradoxal, fără a produce remușcări îndelungate sau căinţă. Şi nici Nikos Kavvadias nu le caută scuze. Preferă să-și păstreze ipostaza celui ce schiţează portrete în proză. Imortalizeaza lumea pe care o vede așa cum i se dezvăluie. Cu mizerie, cu frumuseţea ce apare și dispare la fel de repede, între frici, rătăcire și efemer.

Datorită prozei pătrunzătoare, Nikos Kavvadias a deschis și drumuri. A inspirat și alţi greci dornici de a deveni scriitori. Unul dintre ei este și Yannis Makridakis. Romanul său, tradus în limba franceză cu titlul La premiere veine, este și un omagiu adus lui Nikos Kavvadias.

Leave a reply

Recomandari