Astfel de lucruri marunte – Curajul de a face un bine

Romanul Astfel de lucruri mărunte ne face să descoperim o nouă scriitoare talentată. Vom căuta și alte cărți scrise de Claire Keegan după ce vom citi acest roman ecranizat, prezentat la Berlinale, avându-l în rolul principal pe unul dintre cei mai iubiți actori, Cillian Murphy.

Claire Keegan are simțul miniaturistului. Face să încapă o întreagă lume – de la micro la colectiv, de la personal la transgenerațional – în doar 100 de pagini. Fără a-ți da impresia că a forțat ritmul, că a trecut prea repede peste evenimente. Cum i-a reușit? Secretul ar putea consta în abilitatea de a le da întâmplărilor o cursivitate de poveste atemporală, de citit noaptea, la gura sobei (de altfel acțiunea se petrece în plină iarnă, sub imperiul fricii de îngheț, de penurie a resurselor pentru încălzire), care dilată scenele și le deviază de la imediatul recognoscibil spre alegorie. Iar acest ritm – de naraţiune parcursă cu toată acea implicare emoţională cerută de poveștile din copilărie, cu orfani care pot câștiga bătălii, cu oameni ai binelui și ai maleficului ce mișună în lumea lor – este inteţit de trepidaţiile demne de un thriller cu tensiuni alimentate de poverile unui loc plin de secrete. Un loc devenit un personaj în sine.

Răul ignorat

Romanul începe cu povestea unui self-made-man pe nume Bill. A unui copil sărac intrat sub protecţia unei femei avute dintr-un oraș irlandez imaginar (descris însă fidel realităţii istorice). Bill ar fi putut sfârși uitat într-un orfelinat, iar mama lui ar fi devenit sclavă într-o instituţie dominată de oameni ce și-ar fi avut locul mai degrabă în lumea interlopă. Adică ar fi fost închisă într-una dintre spălătoriile magdalene, unde localnicele indecente lucrau doar în schimbul unei porţii infime de mâncare. Aici ajungeau adolescentele și tinerele acuzate de prostituţie sau care aveau copii în afara căsătoriei. Peste un secol de sclavie, de morţi suspecte, de cârdășie între capii Bisericii și autorităţile statului, pentru a obţine surse de muncă ieftină și pentru a controla prin teroare. Abia în 2013 statul irlandez a început să recunoască ororile, după numaroase presiuni.

Totuși, mama lui Bill întâlnise o femeie plină de compasiune. A primit adăpost în conacul unei văduve înstărite și inimoase. Datorită ei, Bill și-a continuat studiile. La maturitate, ajunge din angajat proprietarul unei firme ce furniza lemne și cărbuni. Bill livra cărbuni și pentru maicile ce operau o spălătorie cu tinere sclave. Cam toţi știau ce se petrecea acolo, dar nu doreau să se pună rău cu Biserica. Nu de alta, dar maicile devenite stăpâne de sclavi controlau totul în regiune. O vorbă rea pusă de ele unde trebuia și fetele din oraș nu mai erau primite la școala prestigioasă aflată gard în gard cu spălătoria unde erau aduse pentru a a fi educate fetele căzute în păcat.

Dincolo de teamă

Când Bill descoperă, întâmplător, o victimă căreia maicile îi luaseră și copilul din flori (se făceau mulţi bani din adopţii secrete), în timpul unei livrări, decide să nu întoarcă privirea. Este avertizat de proprietara unui local în legătură cu puterea maicilor diabolice. Fetele lui Bill, devenite elevele-model ale unei școli din regiune, ar putea suferi. Sau ar putea fi ele însele, în viitor, considerate niște păcătoase. Niște viitoare spălătorese închise cu scopul îndreptării caracterului. De asemenea, influenţa politică a călugăriţelor intrate în lumea afacerilor cu sclavi i-ar fi putut distruge tot ce reușise să construiască până atunci, din muncă onestă.

Bill era un om respectat în comunitate. Inimos, empatic, nu judeca, nu condamna. Îl interesa doar supravieţuirea familiei sale. Muncea din zori și până-n noapte, livrând el însuși lemnele și cărbunii. Se urca în camionetă și pleca zilnic la drum înaintea zorilor. El străbătea regiunea, fiind receptiv la mesajele spectacolului uman. Însă descoperirea femeilor vulnerabile îi clatină multe certitudini. Se vede în faţa unui pericol. Tocmai moralitatea poate face din el ţinta celor puternici și fără scrupule.

Ceea ce începea molcom precum o poveste cu turnură duioasă, prin salvarea celor vulnerabili, asemenea unui realism infuzat de intervenţia unui timp al basmului, devine un roman despre dilemele morale, despre convieţuirea greu de iertat cu maleficul, despre neputinţă și complicitate, despre lupta pe două fronturi. Cel al datoriei faţă de propria conștiinţă ca ultim bastion al umanităţii, și cel al luptei pentru salvarea familiei.

Portretul unei lumi

Scriitoarea Claire Keegan apasă puternic pedala emoţională a cititorului folosind contrastul. Prin Bill face portretul unei lumi. El conștientizează acest contrast dureros între morala religioasă afișată și imoralitate. Peste contrast se suprapune vechiul conflict dintre catolici și protestanţi. Dar cel mai dureros e cel dintre partenerii de cuplu. În timp ce Bill alege să-și pună întrebări despre ceea ce se întâmplă de fapt cu tinerele închise, partenera sa preferă calea pragmatismului. Ea se refugiază în hiperactivitate pentru a-și lua gândurile de la ceea ce ea crede că nu poate schimba. De ce să riște pentru o luptă deja pierdută?

Bill, dependent de muncă, începe să își găsească răgazul necesar înţelegerii lumii. Soţia lui vrea să-l abată de la aceste gânduri, spre binele lui. Fără a folosi dialoguri complicate, scriitoarea pune replicile unde trebuie. Folosindu-se de minimalismul naraţiunii și al dialogului concentrează mentalităţi. Depedenţa de muncă este moștenirea educaţiei inspirate de influenţa religioasă. Bill este omul harnic, lăudat de obicei în faţa altor enoriași. Hărnicia lui este văzută de unii clerici drept o formă de alungare a păcatului. Cine muncește nu are timp să cadă în păcatul contestării. Să se abată de la calea dreaptă. Dar nici să își pună întrebări despre ipocrizie. Să observe fisura dintre mesajul predicilor și fapte.

Orice formă de infiltrare a răgazului folosit pentru gândire și întrebări ameninţă conformismul. Implicit supunerea propovăduită de fanatici. Iar Bill tocmai asta face. Își dă, în sfârșit, timp lui însuși pentru a-și pune întrebări în legătură cu soarta celor acuzate de tot felul de păcate.

Propria luptă

Astfel de lucruri mărunte este un roman care poate naște strigăte de revoltă. Ia o turnură ce lovește în moalele capului. Mai ales dacă știi că mai există și în zilele noastre orori cunoscute de autorităţi, oriunde în lume, chiar și în ţările civilizate, dar împotriva cărora lupta devine inegală când s-au sudat deja complicităţi la nivel înalt. Bill devine astfel simbolul celor a căror lume personală a fost zguduită. Care s-au trezit în postura de a sta în calea unei furtuni. Ar putea alege fuga prin reîntoarcerea la disimularea ignoranţei. Nu am văzut, nu știam că se întâmpla chiar sub ochii mei. Vechea scuză personală (și colectivă). Sau ar putea să facă acea breșă în zidul ce desparte de noi victimele zăvorâte în lumea terorii. Bill va încerca să îndrepte lumea în felul său. Dar oare va reuși?

Poţi comanda volumul și de pe site-ul Editurii Pandora M, Libris, Cărturești.

Te invit să citești și despre un alt roman interesant, Femeia-urs, aici.

Femeia-urs – O poveste ascunsa in alta poveste