Vietile secrete ale culorilor – O poveste din lumea chimonourilor
Vieţile secrete ale culorilor este un roman în care se vor scufunda cei îndrăgostiţi de Japonia la fel cum se scufundă și personajul principal feminin în valurile materialelor mătăsoase, pe care familia ei le transformă, de generaţii, în chimonouri devenite adevărate opere de artă. De fapt, romanul scriitoarei italiene atașate de cultura niponă, Laura Imai Messina, este o reverenţă în faţa artizanilor din lumea chimonourilor.
Romanul îmbină pasiunea pentru arta japoneză tradiţională cu povestea de dragoste dintre urmașa unei familii de artizani vestiţi în toată Japonia datorită chimonourilor și un tânăr la fel de sensibil, nevoit să preia afacerea de pompe funebre a tatălui său, pe care o transformă din macabru într-o poetică meditaţie asupra vieţii și efemerului, cum poate doar un japonez impresionat de poveștile din straniile romane ale lui Yasunari Kawabata și Boris Vian. Asemenea japonezilor, scriitoarea Laura Imai Messina picură detaliile cu atenţia și răbdarea unui caligraf. Niciun cuvânt de prisos, nicio descriere doar de umplutură. Totul este încărcat de simboluri, de semnificaţii transmise de mii de ani.
Limba culorilor
Pentru cei ce visează la Japonia, Laura Imai Messina oferă multe detalii dintr-un atelier de chimonouri. Paginile abundă în trimiteri estetice și în detalii (cu substrat simbolic) legate de codul cromatic. Vei afla că de fapt fiecare culoare are o semnificaţie. Transmite un anumit mesaj despre cel ce poartă chimonoul. Despre locul atribuit, cândva, în societate. Se fac trimiteri la parada chimonourilor de la vechea curte imperială. Îţi este astfel reaminintită nevoia japonezului de a transforma cotidianul în ceremonial. De a ritualiza banalul, ridicându-l, sofisticat, la nivelul unui proces estetic. Până la urmă el a rafinat băutul ceaiului, transportându-te într-un univers artistic. Şi tot japonezul a făcut o graţioasă coregrafie din simpla îmbrăcare a unui veșmânt feminin.
Personajele centrale ale romanului sunt prinse între vechea și actuala Japonie. Regăsești în portretul lor acea stranietate asociată de obicei personajelor nipone. Mio este moștenitoarea unei familii de artiști ai chimonourilor. S-a născut cu darul de a percepe mult mai multe nuanţe decât oamenii obișnuiţi. Aoi, în schimb, vede mai degrabă negrul înmormântărilor. Dar nu și partea funestă a lor. Reușește să privească moartea cu dramul de compasiune dedicat familiilor ce apelează la serviciile firmei sale de pompe funebre.
O dragoste din altă lume
Asemenea marilor scriitori japonezi, Laura Imai Messina amestecă doze de neobișnuit în cotidianul personajelor sale. Ele nu se află doar între prezent și moștenirea trecutului. Povestea lor de iubire se află între imediat și nelumesc, un nelumesc atât de bine camuflat. Totul pare din altă lume când îţi sunt descrise gândurile și perspectiva lor asupra vieţii. Percep diferit culorile și detaliile realităţii devin expandate prin multiplicarea nuanţelor. De asemenea, își alocă mai mult răgaz pentru a reflecta asupra umanităţii. Văd tandreţe până și acolo unde nu se zărește decât orizontul acoperit de negrul doliului.
Cartea Vieţile secrete ale culorilor este și o revizitare a mitului despre sufletele-pereche. Despre acea sincronizare a sufletelor predestinate, care există și în vechile povești japoneze, dar nu rămâne uitată, undeva, în timpurile străvechi. Artiștii japonezi cred în continuitate. Nu despart vechiul de nou, nici simbolul de profan. Preferă să găsească acel flux prin care omul actual se reconectează la ancestral folosind simbolurile pentru niște revelaţii necesare în prezent, așa cum face și tatăl lui Mio când realizează cine este marea lui iubire văzând unul dintre filmele-cult ale cinematografiei nipone, Păpușile, regizat de Takeshi Kitano. Această referinţă cinefilă este impecabil explorată. Prin ea, scriitoarea te ajută să înţelegi alfabetul afectiv al personajelor. Modul în care definesc de fapt marea iubire.
Ce nu se vede la suprafaţă
Deși este un roman dedicat vizualului, cheia poveștii se află în tot ce este greu de văzut la suprafaţă. Exact ca-ntr-un roman sau film asiatic, descoperi o tatonare enigmatic-alegorică a nevăzutului. În umbra acestui nevăzut stau secretele părinţilor. Niște secrete ce pot schimba total deznodământul poveștii de iubire care începe să capete o langoare ce te face să ţi-l imaginezi pe Wong Kar-wai regizând un film în care scenele de apropiere a îndrăgostiţilor se desfășoară între peisajele diurne având ca fundal marea sau istoricul oraș Kamakura (o perlă rămasă din moștenirea Japoniei medievale) și strălucirea de neon a unui Tokio nocturn.
Intervenţia secretelor ce pot perturba evoluţia poveștii de iubire ţine tot de mit. Acel mit japonez al marii iubiri imposibil de împlinit în lumea pământenilor. Însă deznodământul devine greu de prezis. Pe măsură ce te vei apropia, te vei întreba cât de japonez rămâne până la urmă acest roman. Va echivala marea iubire și cu marea neîmplinire, în stilul poveștilor clasice? Sau Laura Imai Messina își va lăsa propria amprentă asupra clasicii povești?
Poţi comanda romanul de pe LibHumanitas.
Te invit să descoperi și poveștile din volumul Kanashibari, citind recenzia aici.
