Holy Spider – Un nou personaj feminin preferat

După ce a impresionat (și frapat, în același timp) cu filmul Border – un mix original de crime thriller cu mesaj social și un realism magic inspirat din mitologia scandinavă, regizorul Ali Abbasi a setat la un nivel extrem de înalt așteptările cinefililor. Așadar, aceștia se așteaptă ca Holy Spider – noul success de la Cannes 2022 – să fie la fel de memorabil și viral în rândul celor dornici de a vedea altceva, de a ieși, la nivel estetic, din zona de confort.

Un thriller precum un manifest

Deși nu are originalitatea filmului Border, nici devierea spre mit – dimpotrivă, în anumite scene este de un realism apăsător, feroce – Holy Spider este un film care promite (și livrează) o experienţă intensă. Îl vizionezi cu sufletul la gură, de la prima la ultima scenă. Lipsesc timpii morţi, Ali Abbasi având simţul necesar menţinerii acelui ritm care să nu dilueze deloc suspansul.

Afișul acroșant al filmului confirmă așteptările tale. Vei vedea un film-manifest împotriva habotnicilor și a dictaturii instaurate asupra corpului feminin. Un film care denunţă ipocrizia colectivă transformată în crimă sub dictaturi și un regim ce se pretinde sfânt și care ne reaminstește de arhaica teamă a machiștilor tocmai  faţă de femeile pe care pretind că le pot controla, minimaliza, lua în derizoriu până la umilire.

Rezilienţa femeilor iraniene

Intrat în sălile de cinema în zilele în care lumea civilizată a fost zguduită de știrile despre abuzurile autorităţilor iraniene împotriva femeilor ce refuză să se conformeze regulilor impuse de un regim condus de fanatici, Holy Spider, noul film al lui Ali Abbasi,poate fi considerat atât un semnal de alarmă în numele femeilor iraniene, cât și un omagiu adus acestora. Vei urmări filmul cu sufletul la gură nu numai datorită deghizării mesajului social în suspansul unui crime thriller – este urmărit un prădător ce vrea să cureţe orașul de femeile considerate păcătoase – ci mai ales datorită personajului feminin intrat în rolul jurnalistei de investigaţii înzestrate cu o determinare și o rezilienţă ieșite din comun. 

Interpretată cu mult farmec și naturaleţe de actriţa premiată la Cannes în 2022 Zahra Amir Ebrahimi, jurnalista Rahimi este tot ceea ce fanaticii din ţara ei urăsc: o femeie inteligentă, curajoasă, tenace și perseverentă. Rahimi le încurcă toate planurile prin refuzul ei de a se lăsa intimidată…de judecător, de anchetatori, de toată acea alianţă patriarhală dintre cler și instituţiile ce ar trebui să fie garantul echităţii sociale și a demnităţii în relaţia cetăţeanului cu Statul. Întregul film urmărește încercările imprevizibile ale lui Rahimi de a găsi criminalul în serie. Mai ales când responsabilii nu dau semne că ar dori să ducă ancheta la bun sfârșit. Nici măcar după ce știrile despre crimele în serie au început să sperie populaţia din ce în ce mai nesigură.

Alte surse ale suspansului

Holy Spider este un thriller ce funcţionează după o altă reţetă. Regulile se schimbă. Şi nu numai datorită plasării unui personaj feminin în rolul anchetatorului dintr-o societate ostilă ei, astfel încât atitudinile misogine colective să sporească tensiunea prin considerarea protagonistei ca fiind inadecvată. Ceea ce surprinde la acest thriller este amplificarea suspansului în ciuda unei dezvăluiri timpurii – chiar la începutul filmului – a identităţii ucigașului. Miza nu este ancheta, bâjbâirea printre indiciile înșelătoare pentru depistarea lui. Ali Abbasi își concentrează atenţia asupra personajului feminin. Suspansul este întreţinut de fapt de încercările protagonistei de a se infiltra în lumea bărbaţilor. De a se face ascultată și luată în serios.

Vei sta cu sufletul la gură nu datorită încercărilor de a-l prinde pe criminal, ci datorită simpatiei stârnite de personajul feminin. Vei urmări traiectoria acesteia în păienjenișul neputinţei, ţesut de bărbaţii ce se cred în poziţie de putere atunci când interacţionează cu ea. Imprevizibilul este legat mai ales de modul în care Rahimi le ţine piept. Le sfidează inteligent autoritatea, prin profesionalismul și flerul sau. Oricât ar încerca un șef sau un poliţist cu influenţă să o reducă la un obiect al plăcerii, ea își păstrează atitudinea intimidantă.

Personajul de care te atașezi

Personajul Rahimi are toate șansele să devină, în memoria cinefililor, un simbol. Simbolul femeilor iraniene care nu vor să se supună. Pentru care fiecare zi este o luptă împotriva privirilor pline de ură, care măsoară câţi milimetri din podoaba capilară ispititoare scapă de sub vălul întunecat. Obligată să își acopere părul, jurnalista Rahimi îi răspunde sfidător proprietarului de la hotelul unde se cazează. Îi spune că nu este treaba lui. Şi nici de ce se cazează în calitate de femeie singură, adică fără bărbat pe post de soţ.

Descoperi acel ceva nu doar șarmant, cald, simpatic, în interpretarea oferită de actriţa Zahra Amir Ebrahimi. Ea face mult mai mult. Induce acea stare de siguranţă dătătoare de speranţă. Văzându-i curajul și consecvenţa, dar și forţa arătată și atunci când exprimă frica în momentele de maximă acumulare a pericolului, îţi recapeţi încrederea în umanitate.

Deși nu a mai recurs la elemte fantastice, mitice, prin personajul sau Ali Abbasi scoate din tine o nevoie veche de când lumea. Aceea de a te hrăni cu povești pline de personaje având un curaj ieșit din comun. Personaje care prin acest curaj readuc lumea pe făgașul normal. Rahimi ar fi putut fi echivalentul contemporan al lui Artemis. La fel ca legendara și temuta Artemis, Rahimi devine protectoarea femeilor. Ea vânează (deși ar fi putut deveni ea însăși prada). Orașul nocturn, unde mustesc și se vând plăcerile dincolo de ochii vigilenţi ai fanaticilor, înlocuiește hăţișurile pădurii din mitologie. Sunt hăţișurile unei solidarităţi misogine instituţionalizate.

Holy Spider este un film al puterii feminine. Chiar și atunci când personajele femine devin niște victime. Captate mai ales pe fundalul nocturn al celui considerat orașul sfânt al Iranului, devenit un tărâm demonic, gata să înhaţe fiinţele vulnerabilizate de sistem, personajele feminine sunt singurele ce își păstrează umanitatea. Cele masculine rămân la statutul de fiinţă simplificată. Condusă de impuls, de fanatism, incapabilă de evoluţie, de gândire cu propria minte.

Personajele masculine reprezintă de fapt tot ce este rudimentar în societăţile patriarhale. Ali Abbasi este nemilos cu ele. Nu le arată nici o portiţă de scăpare din propria mărginire. Mai mult, ele îţi dau de înţeles că vor continua să aplice drastic legile patriarhatului scelerat. De aici și mesajul sufocant de pesimist al filmului ce ne arată o lume a femeilor mereu pe cont propriu. Indiferent de statut, în regimurile precum cel de la Teheran, sunt la fel de fragilizate de sistem.

Lumi diferite, aceleași pericole

Ai spune că între victimele ucigașului în serie și jurnalista plecată pe urmele lui este o prăpastie. Că ele vin din lumea celor marginalizaţi, fără drept la reabilitare, în timp ce jurnalista are alte șanse. Ea a avut acces la educaţie. Trăiește într-un mediu mai sigur, iar atitudinea demnă și curajul afișat o apără. Cu toate că are toate calităţile unei femei independente din Occident, Rahimi este la fel de expusă. Presiunea machistă asupra femeii nu dispare nici în cazul ei. Reputaţia distrusă de un șef ale cărui avansuri au fost refuzate poate stârni curiozitatea feroce a altor misogini. Ei sunt gata să-i dea tarcoale, să o transforme pe Rahimi într-o pradă.

Riscurile asumate de Rahmi dau și mesajul amar, cutremurător, al filmului. Este mesajul care ajunge să fie receptat dincolo de graniţele culturale. Holy Spider ne reamintește că deși există unele categorii sociale ce par mai ferite de pericolul marginalizării, al tratamentului degradant, Răul din societatea acaparată de misoginism nu distinge între femeile educate, respectabile și cele etichetate ca nefrecventabile. Ambele sunt la fel de vulnerabile. Trăiesc poate în cartiere diferite și frecventează locuri asociate cu viciile sau cu decenţa. Dar pe harta prădătorilor nu mai există graniţele de netrecut dintre ele. Se întâlnesc în același labirint al hăituirii. E suficient un singur zvon, o singură bârfă, pentru ca reputaţia mânjită să le arunce pe cele ferite direct în infernul marginalizatelor, unde li se poate întâmpla orice, agresorului fiindu-i mereu scuzate intenţiile și chiar faptele incompatibile cu apartenenţa la umanitate.

Poţi vedea trailerul aici.

Te invit să descoperi un alt film iranian foarte bun – Chess of the Wind.