Gene dominante – Povestile mai multor generatii de femei

Când scrie proză scurtă, Ştefania Mihalache știe cum să te împiedice să-i lași cartea din mână. Încă de la primele rânduri, cititorii vor avea impresia că locuiesc ei înșiși în lumea personajelor din Gene dominante.

Cele douăsprezece povestiri din Gene dominante ar putea fi considerate și capitolele unui roman despre viaţa personajului feminin central, Ileana. Ea își revizitează adolescenţa, cu prima (și ultima iubire), zilele petrecute în casa veche a bunicii, unde locuiau de fapt mai multe generaţii, relaţia de cuplu, adesea comparată cu a părinţilor, și vacanţele de vară devenite veritabile revelaţii despre legăturile din familie și despre influenţa avută de contextul social asupra acestor legături.

Povestiri intense

Prozele scurte din acest volum sunt intense, cu turnură imprevizibilă. Ultimele fraze sunt alese în așa fel încât să te facă să reflectezi asupra propriilor amintiri. Adâncindu-și personajul Ileana în propria memorie, Ştefania Mihalache are talentul de a scoate la suprafaţă amintirile cititorilor. Revin flashback-uri sau relatări despre evenimentele trăite de rude, prieteni, cunoscuţi. Datorită acestei legături emoţionale stabilite între Ileana și cititori, fiecare povestire se citește oscilând între tendinţa de a devora paginile, datorită intensităţii crescute prin activarea anumitor amintiri, și nevoia de a încetini ritmul lecturii, pentru a mai rămâne puţin în capsula unei anumite amintiri ce a revenit atât de puternic, încât îţi dă impresia că tocmai ai trecut din nou prin evenimentele ce au lăsat urme asupra ta.

Citind povestirile, ai impresia că treci prin mai multe registre, dar și dintr-o epocă în alta. Unele povestiri au stranietatea din care ai impresia că poate răsări suspansul unui thriller (cum este și prima povestire). Altele seamănă cu niște filme din categoria slow cinema despre cuplurile aflate la un pas de a se destrăma. Camera zăbovește asupra anumitor detalii sau peisaje care să umple tăcerile asurzitoare dintre parteneri, astfel încât să nu fie nevoiţi să recurgă la replici prin care ar simplifica până la vulgarizare ceea ce trăiește fiecare înăuntrul lui.

Casa mai multor generaţii de femei

Cele mai sensibile povestiri sunt cele dedicate zilelor petrecute de Ileana în casa bunicii ei. Genul acela de casă unde mai multe generaţii de femei se întâlnesc. În această casă veche se întâmplă atât evenimente cu tentă comică, absurdă, cât și unele menite să accelereze maturizarea, prin bruștele revelaţii sau treceri spre gândurile și dorinţele specifice următoarei vârste.

Dacă primele rânduri din volumul Gene dominante reflectă un prezent urban recongnoscibil, paginile din povestirile ce au ca fundal vechea locuinţă transgeneraţională par flashback-uri pulverizate, volatile, pline de ambiguitatea risipită în multe interpretări, precum mărgelele de pe o aţă ruptă. Aceste povestiri amintesc de estetica unui film de epocă având acţiunea în orașul ce moţăie în ritmul verii. Așadar, ai impresia că aducerea mai multor generaţii sub același acoperiș ar putea inspira scenariul unui film insolit datorită alăturării (în aceeași scenă sau cadru) unor elemente din epoci considerate adesea incompatibile.

Fiecare povestire din Gene dominante îţi reamintește de ce simţim nevoia de a ne reîntoarce la poveștile în miniatură. Ştefania Mihalache păstrează în cartea sa marea calitate a prozei scurte. Aceea de a înlănţui exact acele fraze a căror profunzime se află de fapt sub ceea ce se vede succinct, banal ori simplificat la suprafaţă. În simplitatea ce ascunde adevăratele sensuri (adesea mușcătoare) ale replicilor evazive. Sau ale unei exteriorizări emoţionale catalogate drept impulsivă.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas.

Te invit să descoperi un alt volum de proză scurtă, August.