Intre vii – Tensiunea unui thriller intalneste straniul

0

Citești romanul Între vii cu plăcerea stârnită și întreținută până la final de izbucnirile imprevizibilului. Exact când ritmul se mai domolește, apare un eveniment sau un personaj ce accelerează suflul narațiunii, îmbinând thrillerul cu umbrele straniului camuflat în cotidian, exact ca-ntr-o nuvelă scrisă de Mircea Eliade.

Evenimentele care dau năvală

O zi de vară, ce marchează sfârșitul unui an școlar, se transformă, pentru profesorul-narator, Costin, într-o succesiune de evenimente ce dau năvală în existența lui (până atunci) previzibilă. De la mici detalii ce par inexplicabile rațional până la o glumă cu tentă obscenă ce îl transformă din victimă în acuzat nevinovat și care îi perturbă relația de cuplu stabilă ce urma să intre într-o altă etapă, toate elementele imprevizibile se acumulează într-o tensiune abil gradată.

Totuși, nu evenimentul umilitor care l-a aruncat într-un vârtej al neîncrederii și al nedreptății îi schimbă cu adevărat viața lui Costin. Iulian Popa îți dădea, ce-i drept, o pistă înșelătoare și o cheie falsă a lecturii.

Nu urmează un roman al căderii în hăul disperării. Acel gen de roman precum un film despre infernul ce-l înghite pe cel devenit victimă a unui cyber-bullying în urma căruia i se năruie atât reputația socială, cât și credibilitatea din relațiile personale. Dimpotrivă, Costin urmează un parcurs ce te va captiva așa cum o face orice roman ce include o călătorie inițiatică sub forma unei reînnodări a vechilor prietenii. Astfel, dintr-un București moleșit de caniculă și o vară precum un viitor inert, Costin ajunge sub soarele Greciei, apoi într-un tărâm cu viţă-de-vie, al cărui proprietar, pasionat de vinuri, are o poveste la graniţa cu legendele ce-ţi dau fiori.

Un roman-cameleon

Între vii este un roman-cameleon. Ia multe forme înșelătoare. Pare un roman despre crize suprapuse. Cea personală peste cea de cuplu. Un roman despre marele sentiment al abandonului resimțit de omul modern. Are pasaje despre condiția fragiliza(n)tă a profesorului într-o lume ce și-a pierdut vechea busolă.

Din pasajele apăsătoare plonjezi brusc în lumina celor despre marile prietenii. Peste toate aceste influențe plutește pala stranietăţii. O stranietate ce sparge cotidianul în irizatii precum o vrajă. Nu vor fi dezamăgiţi nici cei ce vor o poveste despre o călătorie iniţiatică. Despre o trecere tainică de la o etapă la alta.

Trecerea bine stăpânită de la aplatizanta realitate ce amenință toate perspectivele personajului la pâlpâirile de nelumesc este bine calculată. Nelumescul nu e intruziv. Este mai degrabă tacticos. Lucrează prin mici detalii. Nimic nou pentru cei ce l-au descoperit pe Iulian Popa datorită prozelor scurte din volumul prin care a debutat, Guadalajara.

Iulian Popa confirmă impresia dată la debut. Că scrierile sale au un farmec intraductibil. Acționează subtil. Îl simți precum o adiere printre pagini. Ştie cum să elibereze doza necesară de mister, de inexplicabil. Misterul șerpuiește printre evenimentele ce se succed sâcâitor la început, pentru a face posibilă supravieţuirea psihică a personanului central. Iar acest mister este în strânsă legătura cu oscilaţia între cotidian și supranatural, amintindu-ţi de cuplul sacru-profan dintr-o nuvelă fantastică.

Poţi comanda volumul și pe LibHumanitas.

Te invit să descoperi și alt roman, Neptun 83, citind recenzia aici.

Neptun 83 – Secretele vilei de pe malul marii

Leave a reply