Razboi – Manuscrisul redescoperit

Am stat departe de cărţile scrise de Louis-Ferdinand Celine până acum. Deși aflasem că este considerat unul dintre cei mai buni scriitori ai secolului XX, romanele sale având o influenţă majoră asupra altor scriitori deveniţi la rândul lor emblematici, nu îi pot ierta antisemitismul. Consider inexplicabilă ura faţă de alte culturi, mai ales din partea unui om inteligent. În același timp, îmi dau seama că nu putem studia mecanismele sociale ce au dus la crimele în masă fără a studia și modul în care oameni din zona culturală și-au exprimat xenofobia.

În ciuda atitudinilor sale condamnabile, Louis-Ferdinand Celine a continuat să fie apreciat de generaţii întregi de cititori datorită stilului literar. Nu îi neagă nimeni talentul. Şi tocmai acest interes al cititorilor trebuie însoţit de multe dezbateri despre implicarea intelectualităţii în amplificarea atitudinilor antisemite.

Martorul unei bătălii cumplite

În lumea literară s-a propogat un nou entuziasm faţă de opera lui Celine odată cu descoperirea, în 2021, a unor manuscrise pe care mulţi le credeau pierdute. Unul dintre manuscrise include și romanul autobiografic Război.

Război include amintirile scriitorului din perioada în care fusese înrolat în armata franceză. Celine a fost martorul unei cumplite bătălii din Primului Război Mondial. În timpul acestei bătălii a fost folosit și gazul otrăvitor ce avea să fie perfecţionat pentru a fi utilizat în camerele de gazare naziste, conform informaţiilor incluse în altă carte esenţială pentru cine vrea să cunoască mai bine evenimentele din secolul XX – Când nu mai înţelegem lumea.

Un semnal de alarmă

Război a rămas o carte actuală. Mai ales datorită relatărilor despre front, despre dramele soldaţilor și despre degradarea psihologică. Fiind scrisă chiar de un fost soldat, într-un stil de un realism atroce, uneori cinic, dar plin de autenticitate, poate fi considerată un semnal de alarmă asupra pericolelor ce pândesc umanitatea în fiecare secol. Citindu-l pe Celine în contextul internaţional redevenit inflamabil, conștientizezi cu fiori pe șira spinării că omenirea pare să repete aceleași greșeli. Că oricât de avansaţi ne-am considera noi, cei din secolul XXI, tot ne paște câte o barbarie.

Celine a luptat într-un război al cărui final anunţa nu o maturizare colectivă printr-o lecţie dură, ci zorii altui război. Unul și mai înspăimântător. Situaţia economică precară lăsată în urmă de Primul Război Mondial, traumele ignorate ale celor întorși de pe front și pauperitatea dublată de o inechitate fără precedent, în ciuda freneziei din nebunii asociaţi unui jazz age sclipitor, au aţâţat vâlvătaia radicalizării și ideologiile extremiste. Așadar, te aștepţi să citești în Război și detalii despre cum Europa civilizată se ducea în galop spre prăpastia barbariei. Nu vei găsi aceste detalii ce anunţau nașterea extremismului de tip nazist. În schimb, descoperi un portret extrem de lucid, necenzurat, al degradării personale.

Istoria personală privită neîndurător

Război se concentrează mai degrabă asupra istoriei personale. O istorie marcată de o descompunere. Şi nu neapărat descompunerea trupului plin de răni este în prim plan. Chiar dacă primele pagini sunt niște mărturii demne de arta cinematografică despre situaţia fizică a răniţilor. Despre moartea care le dă târcoale celor ajunși la spitalul de pe front. Celine scrie mai mult despre degradarea psihologică. Devine martorul acestei degradări observând cum se transformă relaţia de cuplu a colegului de salon.

Cutreierând febril cu acesta prin centrul așezării pitorești aflate aproape de front, Celine asistă la efectele războiului asupra unei vieţi deja aflate în derivă. Colegul de salon, mult mai afectat de răni, îi povestește porcos viaţa de cuplu. I-o prezintă și pe soţia lui, care îi dă de înţeles că relaţia de cuplu nu este decât o prelungire a relaţiei avute înainte de a se căsători: cea dintre un proxenet și femeia exploatată. La un moment dat, naratorul se lasă implicat în planul tinerei de a-i escroca pe soldaţii ajunși în acea localitate.

Război nu este doar un portret al unei epoci. Este imaginea unor urmări în plan psihologic. O imagine realizată de un Celine devenit un caricaturist înarmat cu mult cinism și umor negru. Își privise camarazii cu un aer de superioritate, considerând umanitatea o adunătură de proști. Nu doar ceilalţi sunt victimele cinismului său. Celine avusese curajul de a se privi cu același cinism.

Tonul ce transpare din aceste pagini îţi provoacă dezgust. Totodată, îi citești romanul datorită unui mesaj adresat celor din prezent. Manuscrisele pierdute ale lui Celine au fost regăsite în anii revenirii unor idei extremiste. Lumea civilizată este curtată din nou de cei ce promovează aceleași idei din anii ’20 ai secolului trecut.

Poţi comanda volumul de pe site-ul Anansi, Libris, Cărturești.

Te invit să descoperi și filmul Atlantis.