Congo Jazz Band – Cicatricile memoriei colective
Este posibil ca mulţi să nu fi auzit de Mohamed Kacimi până la traducerea în mai multe limbi a piesei de teatru Congo Jazz Band. Cu o prefaţă semnată de Matei Vișniec, alături de care dramaturgul algerian a purtat dialoguri despre libertare, revoluţii și deziluzii, ediţia tradusă de Liviu-Marcel Ungurean la Editura Junimea va fi și o lecţie de istorie șocantă.
Fără a fi tezist, Mohamed Kacimi, considerat unul dintre cei mai importanţi oameni de litere din Magreb, leagă tragedia provocată de colonialism de urmările încă vizibile în prezent. Folosind umorul negru, dezvăluie de fapt istoria statului Congo.
Obsesia regelui
Râvnit de Lopold al II-lea, monarhul ce i-a dat Belgiei o colonie, încurajând acte de cruzime greu de imaginat, Congo a trebuit să devină (în viziunea crudă a regelui) primul stat african independent condus de albi. Această ţară, binecuvantată de zei, jefuită de demoni, a devenit de fapt un simbol al sărăciei provocate de colonialism.
Jefuirea Africii a scos la suprafaţă tot ce are fiinţa umană mai urât. Congo a fost cea mai mare plantaţie de sclavi. Nemilosul Leopold al II-lea a vrut să prospere obligând fiecare congolez, între 1885 și 1908, să dea o anumită cantitate de cauciuc natural. Dacă nu putea sau se împotrivea, era fie omorât, fie mutilat.
Cititorii vor face paralele în mintea lor. Unii au aflat despre atrocităţile petrecute în Congo datorită lui Mario Vargas Llosa (Visul celtului) sau lui Eric Vuillard (Congo). Romanul Visul celtului este chiar despre cel ce a denunţat atrocităţile. Irlandezul Roger Casement a fost printre primii ce au descoperit crimele colonialismului în Congo. Acesta crime au început imediat după ce faimosul explorator Stanley s-a întors în Europa. Stanley reușise să afle ce resurse preţioase existau de-a lungul fluviului Congo. Mulţi il consideră de fapt un mercenar al unui rege lacom, fără scrupule.
Efectele marii lăcomii
Piesa de teatru nu se rezumă doar la perioada lui Leopold al II-lea. Din secolul al XIX-lea ajungi într-un Congo din prezent. Deși nu mai este o colonie, înca suferă din cauza urmărilor ce i-au impiedicat dezvoltarea. Acea dezvoltare demnă de adevăratul potenţial.
Colonialismul a impiedicat dezvoltarea unor elite locale. Din această cauză lupta pentru independenţă nu a fost urmată de progress. După eliberarea din sclavie a urmat afundarea în sărăcie. În locul unor lideri democratici, la putere a venit un dictator. Acesta a fost sprijinit tocmai de cei ce doreau să continue exploatarea ţării. Pe măsură ce industria se dezvolta, mulţi au considerat Congo un mare depozit. În subsol se afla resurse folosite în domeniul tehnologiei avansate. Așadar, Leopold al II-lea a fost înlocuit de oameni de afaceri ce și-au mascat intenţiile prin campanii abile de spălare a imaginii.
Congo Jazz Band este precum o derulare terifiantă a tot ceea ce a însemnat exploatarea omului de către om. Datorită umorului negru și descrierii caricaturale a regelui, ce amintesc de figurile suveranilor ironizaţi în romanele lui Dario Fo, vei putea continua lectura, în ciuda atrocităţilor dezvăluite. La final nu vei dori decât să vezi această piesa pusă-n scenă. Îţi vei imagina un spectacol hibrid, ce îmbină jazz-ul cu un performance năucitor. Piesa lui Mohamed Kacimi merită să cadă în mâinile unui regizor neconvenţional.
Poţi cumpăra cartea de pe Cărturești.
Te invit să citești aici despre romanul Coeur tambour.
