Falcon Lake – Prima iubire si adancimile personajelor enigmatice
Amintindu-ne de filmele bune văzute în ultima vreme datorită festivalurilor, avem ce aprecia. Putem spune că ediţia din 2022 a Bucharest International Film Festival a fost una memorabilă. Pe lângă filmul unuia dintre cei mai buni și curajoși regizori actuali (Tchaikovsky’s Wife), ne-a adus, în premieră, două debuturi greu de trecut cu vederea. Şi-au făcut loc și în cinematografele din România intrând în topurile cinefililor din întreaga lume. Este vorba despre filmele a două regizoare promiţătoare. Ne-au impresionat prin perespectiva proaspătă asupra unor subiecte des întâlnite. Le-am apreciat modul sofisticat prin care au ales să redea metamorfozele adesea bulversante din preadolescenţă și adolescenţă, în drumul spre maturizarea emoţională. Au redat stările și capcanele unei vârste dincolo de clișee. Cu empatie, subtilitate și o privire adâncă asupra acestor stări bulversante, dar care mai degrabă sunt lăsate în amibiguitate decât să fie lămurite prin cuvinte. Aceste filme sunt Aftersun și Falcon Lake.
Aftersun ne impresionează printr-o perspectivă îmbăiată solar și generos în albastrul mediteranean ce primește cald și protector cea mai importantă vară a unei preadolescente alături de tatăl ei. În schimb, Falcon Lake ne face să descoperim o perspectivă cu umbre și adâncimi, precum apele înconjurate de munte. Este o perspectivă în care enigmele sunt exprimate simbolic. Sunt conţinute de un peisaj montan din Canada. Aceste imagini simbolice, îmbietoare pentru retină și stimulante pentru memoria afectivă a spectatorului, întâlnesc febrilitatea primelor experienţe cu tentă erotică de care au parte cele două personaje.
Un film seducător
Personajele filmului Falcon Lake se află în stadii diferite ale dezvoltării. Unul (Sebastien) este la începutul pubertăţii. Celălalt personaj, Chloe, este în plină adolescenţă, așadar mai experimentat. Totuși, ambii sunt la fel de nesiguri. Mai ales când se raportează la propria sexualitate în relaţie cu stima de sine, cu acceptarea în grupul social.
În ciuda peisajelor ce apasă metaforic pedale emoţionale diferite și a relaţiilor de care depinde maturizarea personajelor, ambele filme impresionează prin proiecţia vizuală a ceea ce rămâne mai degrabă în planul sugestiei, al misterului. Al resorturilor ce împing personajele în anumite direcţii, uneori nefaste pentru cei din jur, dar care insistă să ne amintească de faptul că mereu celălalt va rămâne o mare enigmă, că ni se refuză în totalitate când vrem să-i demascăm tocmai această parte necunoscută.
Falcon Lake este greu de povestit, dar extrem de seducător. Mai ales la nivel vizual. Este precum o fiinţă a apelor care ţi se scufundă în minte. Rămâne în tine la finalul proiecţiei. Te face să spui că este diferit de tot ce ai văzut în ultima vreme legat de adolescenţa explorată în filme. Este precum o prezenţă originală. Nedomesticită de clișee, în raport cu filmele devenite virale datorită reţetelor oferite de canalele de streaming. Genul de film în care și tu te scufunzi cu totul. Mai ales datorită unui peisaj care se transformă într-un personaj enigmatic.
Forţa tăcută a peisajului
În mijlocul unui peisaj idilic și misterios, atmosfera estivală aţâţă dorinţele personajelor aflate la pubertate sau în plină adolescenţă, chiar dacă fundalul montan ţine canicula departe. Se înoată mult și riscant, exact ca-ntr-un ritual de iniţiere, de impresionare a fetei dorite. Se moţăie la soare, pe ponton, sau în camerele unde se spun secrete și se testează limitele apropierilor.
Cele două personaje se lasă absorbite total de natură. Malul lacului le oferă mediul perfect pentru a fi așa cum simt dincolo de ceea ce vor să le arate adulţilor. Deși sunt înosţiţi de părinţii care aleg aceeași casă de vacanţă, Bastien (Joseph Engel) și Chloe (Clara Montpetit) par a fi singuri în propriul regat. Flirtează sfidând reguli vecine cu tabuurile. Nu ţin cont decât de propriile dorinţe (însoţite și de temeri). Par să se fi debarasat de toate convenţiile și de presiunea exercitată de obicei de părinţi. Sunt gata să facă din peisajul de pe malul lacului o lume doar a lor. Lumea în care natura sălbatică poate fi singura primitoare cu stările năvalnice.
Regizoarea Charlotte Le Bon captează atât de bine relaţia personajelor cu natura, încât nici un cadru nu pare de prisos. Camera surprinde suav acele detalii relevante pentru ceea ce personajelor le este greu să-și comunice. Ele preferă mai degrabă aluziile, deși sunt conștiente de un exces emoţional gata să se reverse intempestiv asupra celui devenit obiectul dorinţei, și care le-ar putea ostoi, pentru o vreme, acea foame de experienţe exuberante.
Totodată, acest interes pentru legătura simbolică dintre stările bulversante și peisaj nu duce la o forţare. Nu vezi un pictural exagerat până la artificial, ci mai degrabă o sincronizare echilibrată. Regizoarea știe exact în ce stadiu al evoluţiei emoţionale să-și expună personajele filmate în lumina din minutele ce despart noaptea de răsărit. Când să lase umbrele pădurii să le absoarbă derutant siluetele și când să le împingă înapoi în claritatea diurnă a unei amiezi de vară netulburată.
Dinamica relaţiei imprevizibile
Totul pare la început previzibil. Puștiul nesigur, aflat la primele semne ale tumultului hormonal, se simte atras de fata mai mare. De adolescenta care se arată sigură pe ea, conștientă de propriul farmec. Dorită și de băieţii mai mari ce dau târcoale casei de vacanţă.
Puștiul Bastien se simte măgulit de atenţia acordată de Chloe. Mai alea că de la un punct în colo nu mai este deloc atenţia acordată de cea care și-ar putea juca rolul de soră mai mare sau de verișoară protectoare. Odată cu această atenţie, ce își schimbă miza și crește în intensitate până la incandescenţă, misterul și ambiguitatea pun stăpânire pe ritualul exteriorizării sau al mascării atracţiei erotice. Începând din momentul în care adolescenta Chloe trece dincolo de o anumită limită (stabilită de convenţiile adulţilor) în relaţia cu puberul Bastien, filmul încetează a mai fi la fel de previzibil.
Cu toate că-n multe filme puștiul îndrăgostit de fata mai mare ajunge doar la stadiul de însoţitor, de căţeluș fidel devenit martor al escapadelor ei sau paravan pentru întâlnirile cu băieţii viitori masculi alfa, regizoarea Charlotte Le Bon preferă altă dinamică a relaţiei. Merge relaxat pe marginea cotroversei, dar pe care și-o asumă cu o nonșalanta ancorată nu în dorinţa de a face valuri, ci mai degrabă într-o preocupare pentru abisurile psihicului adolescentin.
Bastien nu este lăsat să tânjească. El este iniţiat în anumite jocuri erotice, dar care vor rămâne mai mult la nivel psihologic. Atracţia pare a fi reciprocă. Dezinvolta Chloe vrea să-i dea lui Bastien aceeași atenţie pe care le-o acordă studenţilor alături de care se strecoară la câte o petrecere pe malul lacului.
Relaţia dintre Chloe și Bastien stă sub semnul aceleiași liniști cu ape adânci inspirate de peisaj. De fapt, este precum o vară pe malul lacului într-un peisaj montan. Contrastul dintre ceea ce se vede în lumina zilei și adâncul pădurii este de fapt contrastul dintre ceea ce arată și ceea ce simt personajele. Iar acest contrast este vizibil mai ales la Chloe. Tipologia adolescentei irezistibile, fără inhibiţii, ea își dezvăluie totuși vulnerabilitatea. Bastien devine și un ascultător al gândurilor ei despre singurătare, despre problemele mascate. Inclusiv cele din relaţia cu fostul ei iubit.
Vulnerabilitatea ascunsă
Vulnerabilitatea lui Chloe, expusă cu aceeași dezinvoltură, nu face decât să-l prindă și mai mult pe Bastien în jocurile ei. În ochii lui Bastien, fragilitatea camuflată este încă un element al farmecului ei. Chloe devine un personaj ambiguu. Înșelător precum jocurile îndrăzneţe pe care le iniţiază.
Această coloratură afectivă a lui Chloe apropie cadrele nocturne de atmosfera unui ghost story. De fapt, personajele tot pomenesc de o dramă, de o tragedie petrecută recent, chiar în acel loc. Iar această referire este inteligent exploatată de regizoarea Charlotte Le Bon pentru a reda temerile. Mai ales temerile lui Chloe. În ciuda unei aparente frivolităţi, ea simte apăsător. Devine conștientă deja de graniţa subţire dintre euforie și pericol, dintre eros și distrugere. Că, paradoxal, preaplinul emoţiilor poate coexista și cu golul, cu o mare însingurare. Simte aceeași coabitare a contrariilor. Una care poate speria orice adolescent deoarece îi arată cât de rapid viaţa care plesnește euforic devine o pierdere, iar dezinvoltura o mare vinovăţie.
Pe lângă misterul ce îmbracă povestea într-un nelumesc seducător vizual cum doar în filmele de artă despre adolescenţi poate fi redat, Falcon Lake impresioneză și prin jocul actorilor. O interpretare cursivă, asumată, care te bântuie. Suficient de echilibrată și de matură pentru a nu disipa tocmai marea calitate a filmului: misterul.
Poţi vedea trailerul aici.
Te invit să descoperi și filmul Stop-Zemlia.
Sunt Adriana Gionea si va invit sa imi descoperiti lumea populata de carti, filme, expozitii de arta, calatorii si festivaluri. Despre acestea scriu pe site-ul meu, Carti, filme si alte pasiuni. Va invit sa-mi descoperiti biblioteca, explorarile cinefile si artistii preferati. Sper sa va inspire, sa invite la dialoguri sau la discutii relaxate alaturi de prietenii vostri adunati la cafeneaua boema sau la ceainaria inconjurata de gradina visata. De asemenea, mi-ar placea sa imi spuneti, prin comentariile privind articolele mele, care sunt artistii, cartile si filmele recomandate de voi.
UrbanEye Film Festival 2024
4 noiembrie 2024Anora – Farmecul invinge privirea libidinoasa
29 octombrie 2024Les Films de Cannes a Bucarest 2024
25 octombrie 2024
Leave a reply Anulează răspunsul
Recomandari
-
Malta Hanina – O insula cat o mare istorie
26 septembrie 2023 -
Mal di pietre – Sardinia femeii neintelese
7 august 2022 -
Oameni de treaba – Cum se rezolva anumite probleme
27 noiembrie 2022
Cautare in site
Informatii Contact
Puteti lasa un mesaj privat pe aceasta pagina de facebook dedicata
Cele mai vizualizate
Recenzii Aleatorii
-
La lunga strada di sabbia
18 noiembrie 2022 -
Furia – Secrete purtate din Londra pana-n Mykonos
21 martie 2024