9 carti descoperite la inceputul verii lui 2025

Între vipie și furtuni, cărţile de la începutul verii lui 2025 m-au făcut să descoper scriitoare și povești stranii. M-am plimbat prin Brazilia unei imaginaţii incandescente, prin Ghana văzută de un medic plin de curiozitate, prin Montevideo, printr-un New York al îndrăgostiţilor care se visează la Napoli și pe malul Bosforului, unde se înfiripă o relaţie clandestină. Vă recomand aceste 9 cărţi descoperite la începutul verii lui 2025.

Cărţile unor autori care dau dependenţă

Room on the Sea de Andre Aciman

Room on the Sea, noul roman al lui Andre Aciman, este la fel de seducător pentru cei ce l-au descoperit pe scriitor datorită modului în care picură nostalgia precum o vrajă peste amintirile ce îi hrănesc personajele. De fapt, marele talent al lui Andre Aciman este localizarea paradisului în acea parte a memoriei ce transformă amintirile într-o capsulă de splendoare. Capsula de splendoare a personajelor este o cameră din Napoli, de unde pot vedea o imagine picturală a orașului dintre mare și Vezuviu.

Personajele din romanul său – un avocat și o psihiatră – nu se întâlnesc în Napoli. Ambii au vizitat orașul, însă nu împreună, ci alături de partenerii lor. Fiecare este căsătorit de zeci de ani și nici unul nu credea într-o dragoste târzie. Când se întâlnesc în ziua în care sunt chemaţi pentru a fi selectaţi ca juraţi într-un proces, ei încep să poarte o conversaţie ce îi va face să își dorească să se revadă. Se revăd mereu la aceeași oră. Iau prânzul în același restaurant ţinut de un napolitan mutat în New York (unde cei doi locuiesc) și își promit mereu să se vadă și a doua zi.

Vei redescoperi în Room on the Sea plăcerea conversaţiei. Personajele își povestesc despre filmele și cărţile preferate, dar și despre casniciile avute. Modul rafinat și totodată natural în care se derulează aceste conversaţii, precum și modul în care aceștia își găsesc propria oază în orașul aglomerat amintesc de cinefilul Andre Aciman, îndrăgostit de filmele lui Rohmer, cu ale sale personaje ce adoră dialogurile sub a căror nonșalanţă se ascund marile teme ale existenţei umane. Poţi citi recenzia aici.

De la A către X de John Berger

John Berger este genul de scriitor care ia poveștile de iubire și le transformă într-o lectură profundă, care te pune pe gânduri. Imaginea pe care o ai despre marile iubiri nu mai este aceeași după ce îi citești romanele. Unul dintre cele mai bune romane ale sale este unul epistolar. Protagoniștii A’ida și Xavier folosesc scrisul când nu se mai pot întâlni fizic.

De la A către X reflectă o iubire marcată de traiul sub dictatură. A’ida este o farmacistă curajoasă al cărei iubit, Xavier, a fost fost condamnat la închisoare pe viaţă. Motivul: apartenenţa la o grupare ce folosea violenţa în lupta politică. Nu vei ști cât de justă este sentinţa. Poţi bănui că a fost vorba de acuzaţia prin care tiranii justifică eliminarea opozanţilor. Cunoști în schimb trăirile iubitei sale, A’ida. Scrisorile ei sunt despre schimbările din societate. Despre dor și tânjire și despre cum te schimbă absenţa celuilalt și neputinţa.

Rândurile lui Xavier sunt despre chemarea la revoltă, despre nedreptate. A’ida scrie cu melancolie și tandreţe. Xavier scrie pentru a-și transforma revolta în reflecţii despre umanitate și despre setea de putere. În ciuda încarcerării, romanul este precum o poezie în proză, în care tristeţea și focul răzvrătirii iau forma unor schimburi de cuvinte delicate.

Îţi va rămâne multă vreme în minte povestea din romanul De la A către X tocmai datorită folosirii unui apel la tandreţea ce salvează lumea fără a prezenta nerealist dramele personajelor. John Berger a reușit astfel să apropie mitul sufletelor-pereche de realitatea inflamabilă a zielor noastre. Chiar dacă John Berger și-a scris romanul cu aproape două decenii în urmă, gândurile personajului Xavier par a fi premonitorii. Un avertisment sumbru, atenuat de speranţa pe care iubita lui, A’ida, ţi-o salvează prin rezistenţa candorii ei. Poţi citi recenzia aici.

De la umor la stranietate

Un atac de panică de Ionuţ Şendroiu

Dacă îţi plac romanele cu personaje ce ajung peste mări și ţări, poţi miza pe Un atac de panică. Este debutul promiţător în proză al medicului Ionuţ Şendroiu, care ne-a oferit și cartea Navetist la Tropice, inspirată din experienţele sale ca salvator pe marile ambarcaţiuni.

Un atac de panică te face martor la peripeţiile unor lucrători de pe platformele de exploatare a zăcămintelor de petrol din largul mărilor. Un grup din care fac parte români și colegii lor din Extremul Orient, Croaţia, Sicilia și din Egipt străbate Ghana pentru a căuta petrol într-una dintre cele mai bogate zone din Africa în resurse naturale.

Relatările despre aventurile fiecăruia, teama exacerbată a unuia dintre ei, replicile ilare, ciondănelile și întâlnirile cu artiștii anonimi ce oferă unele dintre cele mai interesante obiecte de artizanat te fac să citești romanul cu multă poftă. Descoperi o lume plină de culoare descrisă prin ochii unor străini ce au văzut multe la viaţa lor. Poţi citi recenzia aici.

Ochiul negru al fluviului de Jeanette Winterson

Jeanette Winterson poate fi considerată una dintre cele mai bune povestitoare actuale. Impresionează prin turnura neobișnuită pe care o iau istoriile de viaţă ale personajelor sale. Aceasta se pricepe să ia un subiect comun pe care să-l transforme într-o poveste când stranie, cand amuzantă, sentimentală sau alegorică. Nu se sfiește să apeleze la bizar, la personaje excentrice. Astfel de personaje pot fi descoperite și în volumul de povestiri Ochiul negru al fluviului. De data aceasta, Winterson s-a lăsat inspirată de poveștile cu fantome.

Povestirile din Ochiul negru al fluviului îţi mai amintesc și de talentul lui Jeanette Winterson de a revizita năstrușnic operele clasicilor. Noile sale povestiri sunt un omagiu adus autorilor de povești gotice. Reia temele poveștilor cu fantome din secolul XIX și le actualizează în stilul propriu. Îmbină astfel tradiţia cu obsesiile omului modern. Dincolo de a ne ţine cu sufletul la gură, scriitoarea vrea să ne invite la reflecţie. Ne face să explorăm și mecanismele psihologice din spatele nevoii de a citi, măcar din când în când, povești cu personaje sumbre în decoruri pline de conace bântuite. Poţi citi recenzia aici.

Tapetul galben de Charlotte Perkins Gilman

Tapetul galben poate fi considerată una dintre bijuteriile redescoperite ale literaturii. Scriitoarea Charlotte Perkins Gilman adaptează reţeta poveștilor cu elegante conace bântuite la mesajele primelor mișcări de emancipare feminine. Povestirea Tapetul galben este o alegorie a nevoii de eliberare.

Personajul central este o femeie din înalta societate, soţie de medic, închisă într-un conac. Sub pretextul unei vacanţe în doi, departe de lumea ce i-ar putea provoca niște căderi nervoase, soţul femeii o izolează de lumea din jur. Așa crede el că tratamentul prescris își va face mai bine efectul. Din femeia considerată labilă, controlată de soţ, protagonista se transformă într-o curajoasă dornică de a începe propria anchetă pentru a descoperi secretele casei. Aceste secrete sunt legate de alte locatare, din trecut. Secretele ies la iveală odată cu descoperirea unor elemente decorative ciudate. Elementele bizare apar la o privire mai răbdătoare a tapetului. Tapetul pare să ascundă niște mesaje ce-ţi pot da fiori. Poţi citi recenzia aici.

Pentru cei fascinaţi de literatura braziliană

Casa patimii de Nelida Pinon

Nelida Pinon este considerată una dintre marile scriitoare ale Braziliei. Mulţi au descoperit-o datorită romanului inspirat din povestea Şeherezadei, Vocile deșertului. În romanul scurt Casa patimii găsești o poezie erotică în proză. Erotismul incandescent este legat de emanciparea personajului feminin. De marile descoperiri despre sine. Modul în care leagă acest erotism de libertatea feminină amintește de scrierile lui Anais Nin. Cei familiarizaţi cu literatura braziliană își vor aminti și de jocul cu ambiguitatea, cu aluziile, al scriitoarei Clarice Lispector. Poţi citi recenzia aici.

Ceea ce nu mai există de Krishna Monteiro

Același joc al dezvăluirilor cu evazivul se regăsește și în prozele scurte ale scriitorului Krishna Monteiro. Prozele din volumul Ceea ce nu mai există au ca sursă amintirile din copilărie. Nu lispesc nici trimiterile alegorice. Dacă îţi place stilul poetic în proză, vei aprecia și această carte. De fapt, Krishna Monteiro amintește de acei regizori ce preferă o lentoare care să transforme cadrele într-un răsfăţ vizual, în care obiectele să degaje o încărcătură simbolică pentru a reprezenta ceea ce personajele nu pot traduce în cuvinte. Poţi citi recenzia aici.

Două bijuterii ale literaturii turce

Ploaie de vară de Ahmet Hamdi Tanpinar

Ploaie de vară este o un roman despre o iubre efemeră înfiripată pe malul Bosforului. Într-un Istanbul al anilor ’40, ce încă mai poartă nostalgia după farmecul vechilor case decorate abundent, cu saloane ample unde marile doamne emancipate și îmbrăcate după moda occidentală ascultau instrumentele tradiţionale de la curtea sultanilor otomani, se întâlnesc un scriitor și o femeie misterioasă. Femeia misterioasă ajunge să se adapostească în curtea casei lui de vacanţă dintr-un cartier cochet cu priveliște spre Bosfor. Scriitorul nu știe cum aceasta a ajuns chiar în grădina lui, dar decide să o adăpostească în casa familiei. În timp ce soţia lui pleacă să își viziteze părinţii, Își face apariţia femeia misterioasă. Aceasta pare să cunoască bine casa. Trăise aici în altă perioadă a vieţii ei. Poţi citi recenzia aici.

Une histoire pour deux de Sait Faik Abasiyanik

Raftul special dedicat ediţiilor ce includ doar o povestire-bijuterie, care se găsește în fiecare librărie franceză, te face să descoperi mereu autori care te conving să le cauţi apoi toate cărţile. Unul dintre acești autori este Sait Faik Abasiyanik. Povestirea lui te face să-ţi imaginezi cum ar fi fost o colaborare între maestrul conciziei, al existenţelor expuse în câteva pagini – Hemingway – și marele cineast Nuri Bilge Ceylan, cu ale sale cadre demne de arta fotografică.

Un histoire pour deux se rezumă la cuvintele unui marinar atașat de un pescăruș. Pescărușul devine simbolul nevoii sale de afecţiune. De a regăsi mereu o fiinţă care să-l întâmpine așa cum face pescărușul când îi vede ambarcaţiunea. Imaginea pescărușului îl ajută să se destăinuie. Să își amintească de copilărie, de pierderi, de speranţe. Povestirea este de o frumuseţe melancolică, precum un film de artă. Poţi citi recenzia aici. Cartea poate fi găsită pe raftul librăriei franceze Kyralina.