Pasarile se duc sa moara in Peru – Cautarea umanitatii in jurul lumii

Le vei recomanda și celorlalţi Păsările se duc să moară în Peru. Te va face să afirmi că ai descoperit unul dintre cele mai consistente volume de proze scrise vreodată. De fapt, îl vei regăsi pe același Romain Gary oferind un tur de forţă când explorează natura umană. Romain Gary te va purta în jurul lumii, impresionându-te prin ușurinţa de a folosi peisajele sau detaliile urbane pentru a exprima alegoric adâncimile psihicului, care se sustrag de obicei concluziilor ferme, preferând umbrele ambiguităţii.

Filme în proză

Fiecare povestire lansează jerbe de revelaţii în mintea cititorului. Îţi confirmă încă o dată că Romain Gary a fost unul dintre cei mai buni scriitori. Capabil de a înţelege sentimentele intraductibile, motivaţiile cele mai ascunse. Dacă până acum l-ai descoperit datorită romanelor, printre care și ecranizatul Ai toată viaţa înainte, nuvelele ţi-l dezvăluie în ipostaza povestitorului capabil de activarea mai multe stări. Unele nuvele învecinează aproape nelumesc tandreţea și moartea. Sinistrul și umorul. Exuberanţa și rigiditatea ce ascunde teama de propriile dorinţe.

Prozele din Păsările se duc să moară în Peru nu te uimesc doar prin trecerea de la o stare la alta. Romanin Gary are flerul unui regizor versatil. Ar fi putut regiza la fel de bine un crime thriller cu gangsteri, în care teroarea să capete dimensiuni halucinant-suprarealiste, sau un film demn de bijuteriile cinematografiei franceze clasice.

Unele pagini pot fi comparate cu niște cadre de film memorabile. Îţi dau astfel impresia că te așpteaptă de fapt un festival de film în proză. Romain Gary alternează ritmul alert al dramatismului cu langoarea meditareneană de pe malul Bosforului sau cu acel răgaz cerut pentru absorbirea prin reflecţie a metaforelor expuse într-un peisaj solitar îndepărtat (cum descoperi și în nuvela ce dă și titlul volumului).

De la o lume la alta

Prin trecerea de la un stil la altul sau de la un spaţiu geografic familiar la unul misterios, mai puţin cunoscut, ajungi să ai mari așteptări când dai paginile spre următoarea nuvelă. Iar așteptările îţi sunt confirmate. De fapt, vei avea impresia că treci de la o lume la alta. Romain Gary se joacă pișicher și uneori stupefiant cu așteptările tale. În unele pasaje îţi dă fiori, lăsându-te să vezi până unde poate duce răutatea umană. Alteori te înduioșează. Te răscolește prin melancolia unui personaj ce ratează șansa la o ultimă iubire, ce ar fi putut fi salvarea lui.

Pe cât de generos este Romain Gary cu tine, oferindu-ţi niște nestemate ale prozei de mici dimensiuni, pe atât de neînduplecat este cu personajele sale. Romain Gary este un păpușar nemilos. Are și un condei precum o sfredelitoare gheară de leu, ascunsă în catifeaua sofisticatei observaţii psihologice. Nu le iartă personajelor nicio slăbiciune, niciun dram de naivitate. La dă idealuri, dar le aruncă apoi într-o lume care nu mai crede în ele, ci doar în oportunism. Reușește să le înzestreze cu o capacitate de a iubi ieșită din comun, din alte vremuri. Însă marile lor povești de iubire iau calea unei farse.

Cele cincisprezece nuvele din Păsările se duc să moară în Peru sunt un spectacol al deghizărilor pe care le pot lua forma autoamăgirii și a deziluziei. Iar această deghizare este cu atât mai dramatică pe fundalul unor peisaje de o frumuseţe stranie, ce amintesc de arta unui fotograf sau a unui director de imagine ce a transformat în capodopere ideile abisale și au deviat caricaturile spre adâncimile mesajelor existenţialiste.

Te invit să citești și despre cartea de povestiri Să fii bărbat.