Une histoire pour deux – O viata in cateva pagini

Există scriitori care ne impresionează prin talentul de a surprinde nu numai o existenţă, ci întreaga natură umană, în cateva pagini. Fără a intensifica superficial ritmul, fără a recurge la arderea etapelor și la comprimarea timpului și fără lecţii de înţelepciune aruncate ostentativ și tezist. Ei preferă subtilitatea, ritmul răbdător, înţelepciunea delicată precum fuioarele de abur peste Bosfor, înainte ca pâcla dimineţii să se ridice. Sait Faik Abasiyanik este unul dintre acești scriitori.

Emblematic pentru modernizarea literaturii turce a secolului XX, a fost tradus în mai multe limbi, printre care și franceza. Dacă ajungi în faţa raftului unde sunt acele ediţii dedicate celor ce preferă volumele ce includ o singură nuvelă cu mesaj consistent, vei descoperi și Une histroire pour deux. După ce o vei citi, vei căuta și alte cărţi scrise de Sait Faik Abasiyanik.

Între Hemingway și Nuri Bilge Ceylan

Povestirea Une histoire pour deux îţi dă impresia că s-au întâlnit, dincolo de limitele timpului, Hemingway, cu a sa capacitate de a strecura marile trăiri ale omenirii printre cuvinte simple, și privirea pătrunzătoare a unui regizor turc de talia lui Nuri Bilge Ceylan, obișnuit să alterneze tăcerile cu niște replici pline de tâlc despre dragoste, visuri, speranţe pierdute, amintiri, nevoia de afecţiune, timp ireversibil și legătura fiinţei umane cu natura, cu peisajul atât de necesar pentru a-și proiecta asupra lui tot ce nu poate spune direct. Din lumea lui Hemingway pare să vină și marinarul din această povestire. Are o legătură simbolică atât cu marea, cât și cu fiinţele ce depind de ea.

Importanţa pescărușului

Marinarul lui Sait Faik Abasiyank folosește atașamentul faţă de un pescăruș pentru a-și exprima regretele ascunse. Simte că are o legătură specială cu pescărușul care apare în zbor ori de câte ori ambarcaţiunea lui iese în larg. Pescărușul pare un confident, un prieten, o dovadă că există o fiinţă care îi simte lipsa. Acest pescăruș poate scoate la suprafaţă durerile și amintirile pierdute.

Omul mării este mai degarabă închis in el. Își exteriorizează trăirile auster. Evită cât poate dantelăriile sentimentale. Totuși, când îi vorbește prietenului său despre pescăruș, devine brusc sentimental. De o puritate primordială, cum doar în poveștile despre oamenii mării, înăspriţi de experienţele de pe mal poţi găsi. Acest personaj îi dă de înţeles prietenului său că viaţa nu i-a fost ușoară. Nu îi dă multe detalii, dar poţi să descifrezi totul din modul în care vorbește despre pescăruș. Din cuvintele sale răsare o nevoie de apropiere, de regăsire a unui ţărm de afecţiune zi de zi.

Regăsirea unei surse de afecţiune

Apariţia pescărușului devine promisiunea regăsirii unei surse de afecţiune. A unei vieţi care poate fi și plină de tandreţe. Imaginea pescărușului îl obligă totodată să accepte inevitatbilul. Iar inevitabilul este sinonimul efemerului. Posibilitatea pierderii, confruntarea cu sfârșitul a ceea ce a devenit obiectul afecţiunii sale.

Povestirea tradusă în limba franceză Une histoire pour deux îţi amintește de toate revelaţiile pe care le ai privind marea. De modul în care natura poate scoate la suprafaţă tot ceea ce îţi vine să ascunzi ori să nu exprimi în cuvinte pentru a nu risca să vulgarizezi tot ce pare să aibă viaţa mai profund.

De profunzimile vieţii este atras Sait Faik Abasiyanik. Doar că preferă lecţia simplităţii, a minimalismului ce transformă apăsările într-o pâclă suspendată asemenea unei priviri atotcuprinzătoare, dar neintruzive, aruncate asupra întregii umanităţi. Proza scriitorului turc devine o lecţie despre existenţele cuprinse în câteva priviri aruncate mării, în care totul pare înţeles deja, de la începutul timpurilor, dar adus la suprafaţă în momentele confruntării cu dureroasa percepţie a neputinţei de a păstra până la capăt tot ce te ancorează în frumuseţea lumii.

Poţi găsi cartea pe rafturile librăriei Kyralina sau pe site-ul librăriei franceze.