Le jeune homme – Amintirea unei relatii

Annie Ernaux reușește să treacă dincolo de graniţa dintre ficţiune și autodezvăluire într-un mod nu numai asumat, ci năucitor de sincer. O sinceritate dusă până la capăt, limpede, cu exactitate, fără ocolișuri calofile sau alegorice. Noua carte, Le jeune homme, este rememorarea unei relaţii avute cu unul dintre admiratorii săi, un student mai tânăr cu treizeci de ani decât ea.

Relaţia s-a derulat chiar în perioada în care Annie Ernaux lucra la o altă carte autobiografică – L’evenement. Cartea stat la baza filmului omonim distins cu Leul de Aur în 2021, la Festivalul de Film de la Veneţia.

Pasiunea și nevoia de a scrie

Cei familiarizaţi cu stilul scriitoarei datorită unor cărţi precum Pasiune simplă. Confesiunea adolescentei regăsesc în Le jeune homme nu numai amintirea unei legături intense, dincolo de regulile impuse de mentalităţile unei anumite epoci, pe care Annie Ernaux le-a sfidat mereu. În această nouă confesiune vor descoperi de fapt voluptatea legăturii dintre autoanaliza ce se derulează în paralel cu o mare pasiune și gândurile despre propria memorie și despre menirea unei scriitoare.

Pentru Annie Ernaux, orice relaţie ieșită din comun, trepidantă, ce i-a zguduit certitudinile despre lume și mai ales despre ea însăși, devine o cheie spre propria memorie. Se întoarce în trecut pentru a le da un sens final experientelor trăite. Şi cum altfel decât analizându-le într-o carte. Iar noul sens dat peste ani, odată cu scrierea unei noi cărţi, începe cu analizarea propriului stil de a derula trecutul.

Scriind Le jeune homme, Annie Ernaux demonstrează încă o dată necesitatea de a face din propria memorie un personaj. Fiecare experienţă relatată în cărţile sale înseamnă o anchetare a mecanismelor propriei memorii. Ale propriului psihic antrenat în readucerea trecutului în prezent. Deși experienţele din trecutul ei sunt solicitante, copleșitoare chiar, reamintirea este fără patos.

Memorie și identitate

Annie Ernaux uimește pur și simplu prin scriitura elegantă ce învelește miezul confesiunii. Iar confesiunea este la rândul ei învelită în exprimarea unor idei memorabile despre identitate, schimbări emoţionale, emancipare și răzvrătiri.

Timpul petrecut alături de tânărul ei iubit îi dau impresia că retrăiește momente din propria studenţie. Rememorează provocările, sentimentul inechităţii între clasele sociale segregate în anii ’50 și ’60, când și-a conștientizat dorinţa de a-și exprima în scris ideile, de a deveni scriitoarea care să exprime ceea se simţeau femeile din mediul ei social, prinse între sărăcia văzută ca un fatalism și nevoia de a-și lua viaţa în propriile mâini, crezând în posibilitatea de a urma alt drum decât generaţiile anterioare, condamnate la pauperitate.

Mergând pe străzile propriei studenţii alături de iubitul ei, Annie Ernaux rememorează imagini din trecut. Își revede ipostazele, comparându-le cu ipostaza din prezent. Scriitoarea își conștientizează evoluţia și înţelege cum fucţionează propria memorie afectivă. De ce unele evenimente sunt retrăite mai intens, mai fidel realităţii din trecut, în comparaţie cu altele.

Paginile din Le jeune homme explorează și capcana aruncată de sentimentul inadecvării. Privirile dezaprobatoare ale celor din jur atunci când merge la plajă alături de iubit sau într-un local au ecouri ce reflectă evoluţia afectivă a scriitoarei de-a lungul diverselor etape ale existenţei.

Își amintește despre ceea ce o făcea să se rușineze și despre relaţia de putere din alte relaţii. Însă nu sunt amintiri care inhibă. Dimpotrivă, Annie Ernaux vede în această relaţie o sursă de inspiraţie. Îi stimulează nevoia de a se analiza în raport cu scrisul, cu viaţa ei literară. Ne reamintește astfel de ce ne întoarcem mereu la cărţile ei autobiografice. Nu numai că își asumă anumite sentimente apăsătoare, de care mulţi ne temem, ne rușinăm. Annie Ernaux reușește în primul rând să ne facă să înţelegem potenţialul avut de fiecare experienţă. Chiar și de una toxică. Este acel potenţial legat posibilitatea de a ne reconecta la forţa creatoare a memoriei revizitate. Acea revizitare ce ne arată profunzimea acolo unde găseam doar teamă, rușine, inadecvare.

Poţi comanda această carte de pe la librăria franceză Kyralina.

Te invit să descoperi și cartea Dimanches d’aout.