Pictures of Fidelman – Un pictor american la Roma

0

Un pictor american încă nedescoperit ajunge la Roma. De aici vrea să cutreiere locurile unde a creat Giotto, despre care vrea să scrie o biografie al cărei prim capitol îl poartă în valiză. Cei pasionaţi de artă presimt că va fi o lectură memorabilă. Iar Bernard Malamud nu i-a dezamăgit scriind Pictures of Fidelman, genul de carte al cărei farmec trece dincolo de timp. Însă nu doar cei pasionaţi de artă sau îndrăgostiţi de Italia vor aprecia romanul.

Mai multe stiluri

Bernard Malamud are de toate pentru toţi. Şi pagini cu descrieri care să-i farmece pe cei ce vor tablouri în proză, și paragrafe alerte. Cu greu îl vor lăsa din mână și cei ce nu sunt pasionaţi de artă, deoarece scriitorul are capacitatea de a pompa imprevizibilul în fiecare scenă, astfel încât mulţi vor avea impresia încă de la început că urmăresc un film în care nimic și nimeni nu e ceea ce pare, exact ca-n-tr-un thriller inteligent construit.

Îl vei aprecia pe Bernard Malamud mai ales datorită stilului cameleonic. Acest stil este reflectat cel mai bine în acest roman. Cunoscut mai ales datorită colecţiilor de proză scurtă, printre care și Lada fermecată, Malamud îi oferă acestui roman consistenţa unei proze scurte. De fapt, capitolele îţi dau impresia că ai de fapt o colecţie de șase proze scurte având același personaj ce rătăcește prin marile orașe italiene si care trece prin tot felul de peripeţii.  Iar fiecare proză are un stil diferit, îmbinând mai multe genuri literare, de la thriller la romanul picaresc.

Vraja Romei

Arthur Fidelman debarcă de pe vapor în Napoli, de unde ia trenul și ajunge la Roma. Nu apucă să se bucure prea mult de vraja orașului antic la care tot visează. Fidelman este luat pe sus de neprevăzut chiar în prima zi petrecută în Roma. Îl abordează un personaj misterios ce se ţine scai de el precum o pacoste. Nu vei ști cât din povestea lui de supravieţuitor devenit cerșetor este reală și cât este minciuna unui escroc. Indiferent de adevăr, Fidelman simte atât repulsie, cât și curiozitate faţă de acest personaj. Iar intersectarea cu acesta chiar în faţa gării din Roma îţi lasă impresia că străinul intruziv a fost trimis de zei pentru a-l obliga pe Fidelman să renunţe la planurile sale și să accepte aventura vieţii lui. Călătoria în Italia trebuie să fie una plină de aventuri, pericole, întâlniri cu personaje mai mult sau mai puţin bizare sau tenebroase, dar și senzuale.

Asemenea oricărui roman cu personaje din lumea picturii nimerite în Italia, Pictures of Fidelman îţi creează iluzia că te afli tu însuţi pe străzile Romei sau ale Florenţei. Primele treizeci de pagini sunt o desfășurare de picturi ale splendorii îngemănate cu decăderea și ruina.

Te plimbi prin cele mai vechi zone ale Romei, inclusiv în cartierul unde fusese ghetoul evreiesc. Dar nu este o plimbare liniștită, ci una marcată de umbrele prevestitoare, ce tulbură plutirea în splendoarea nocturnă. Din cauza unor întâlniri nefaste, peregrinările lui Fidelman pe străzile pitorești ale Romei îţi dau impresia că din zidurile vechi de sute de ani se pot desprinde oricând umbrele rău prevestitoare. Că nici o întâlnire nu este întâmplătoare și că până și cel mai banal locuitor îl poate înhăţa pe străinul ce nu cunoaște încă regulile acestui labirint de tentaţii care este Italia din primii ani de după al Doilea Război Mondial, o lume dornică de a-și reface gloria, dar încă aflată sub influenţa celor pe care anii cumpliţi i-au învăţat să devină la rândul lor niște hrăpăreţi inventivi pentru a supravieţui.

Femeile la care visează Fidelman

Dacă primul capitol îţi dă impresia că vezi un film pe care l-ar fi putut regiza Paolo Sorrentino dacă s-ar fi lăsat influenţat de Hitchcock, următoarele îmbină influenţele romanului picaresc și adrenalina unui thriller. La un moment dat, șederea derutantă a lui Fidelman în Italia se transformă într-un film de acţiune cu tablouri furate și urmăriri pe viaţă și pe moarte. Iar când nu fuge de escrocii dornici de a-l face prizonierul lor pentru a-l folosi la realizarea unor planuri de înavuţire ilicită, Fidelman intră în bucluc din cauza slăbiciunilor sale pentru femeile Romei sau ale Florenţei.

La rândul lor, femeile întâlnite, de care se simte atras, ajung să se comporte derutant. Când fragile, când manipulatoare, devin un mister pentru Fidelman. Îl năucesc nu numai prin senzualitatea lor dezinvoltă. Ele au un arsenal de gesturi ambigui, suprapuse peste o poveste de viaţă copleșitoare. Totodată, în povestea lor de viaţă apar contradicţii, goluri dătătoare de mister umplute de ele prin dezvăluiri înșelătoare.

Un abil negustor de tablouri

Prin modul în care își construiește naraţiunea, Bernard Malamud pare un abil negustor de tablouri. Își farmecă vizitatorii galeriei prin culori vii, compoziţii dinamice, trăiri intense. Apoi te invită să vezi simbolurile unor gesturi, culori ispititoare, nuanţe al căror amestec nu se lasă depistat cu una, cu două. Naraţiunea clară, adesea concisă precum o proză scurtă, devine un periplu coșmăresc. O călătorie halucinantă prin istoria artei.

Abia în penultimul capitol îţi dai seama că ai de-a face și cu o meditaţie febrilă asupra artei. Asupra obsesiei unui aspirant ca Fidelman de a lăsa o capodoperă în urma lui. Acest penultim capitol seamănă cu poezia în proză a unui artist damnat ce-și imaginează reuniunea celor mai nonconformiști pictori din istorie. Îi iese o retrospectivă oniric-delirantă a istoriei artei interpretate în cheie iconoclastă, dar în același timp devenită un omagiu adus creativităţii umane.

Pictures of Fidelman pleacă de la straturile recognoscibile ale realului și ale unei formule narative acroșante pentru a te adânci în reflecţie. Cartea este și o bucurie în faţa triumfului creativităţii. De asemenea, reamintește despre rolul artei în căutarea de sine. Rătăcind năucit prin Italia, Fidelman se caută de fapt pe sine. Își caută un trecut și, asemenea personajelor din poveștile psihanalistilor, are de îndurat o rușine, de ispășit un păcat de care numai el știe.

Cei pasionaţi de istoria artei vor aprecia talentul lui Bernard Malamud în aducerea împreună nu numai a mai multor genuri literare, cât și a mai multor influenţe din pictură. De la Renaștere la Barocul lui Rembrandt, de la Romantism la Suprarealism.

Peripeţiile lui Fidelman se succed precum tablorile într-o galerie de artă. Vezi periplul rătăcitorului din Romantism, ce se joacă dezinvolt cu umbrele, cu proria cădere în iraţional. Apoi ai impresia că Fidelman seamănă cu avangardiștii refugiaţi prin mansardele pariziene interbelice. Iar când rămâne fără bani, îl lovește inspiraţia unui pionier al artei conceptuale (Malamud l-ar face pe Ruben Ostlund să se declare învins în faţa unui asemenea regizor în proză când scriitorul abordează cu umor linia subţire dintre originalitate, impostură, ignoranţă și snobism în lumea aspiranţilor la statutul de trendsetter în arta contemporană).

Te invit să descoperi și cartea Black Vodka.

Leave a reply