Black Vodka – Zece povesti de iubire

0

Black Vodka, cu ale sale zece povești de iubire, te va face să te consideri un privilegiat printre alţi pasionaţi de lectură care nu au descoperit-o încă pe Deborah Levy. Le vei spune, cu singuranţa de sine a unui cunoscător avizat, că ai dat peste una dintre cele mai bune (și pline de sensibilitate) cărţi de proză scurtă apărute în ultimii ani, având ca subiecte relaţiile de cuplu.

În cele zece povești de iubire adunate în Black Vodka te vei simţi un călător prin frumoasele orașe istorice, precum Viena, Praga, Londra, Barcelona sau Roma. Doar că nu ai ajuns în inima acestor orașe pentru a le admira monumentele, ci pentru a fi martorul unor legături puternice, ajunse într-un punct de cotitură.

Apele liniștite sunt adânci

Apele liniștite sunt adânci ar fi zicala prin care ai descrie personajele din cărţile scriitoarei Deborah Levy. Mulţi au descoperit-o și apreciat-o mai ales datorită romanelor iconice Lapte fierbinte și Înotând spre casă. În aceste romane, dar și în povestirile sale, apele liniștite pot fi și anumite replici simple. Cuvintele sunt adunate sumar în fraze care încep lămuritor, se adâncesc brusc, apoi se termină cu tăceri ambigui.

Deborah Levy excelează prin asocieri inedite între simbolurile oferite unui cuvânt sau unei imagini. Vei descoperi uimit legătura dintre votcă, arta abstractă, nevoia de afecţiune și poeţii francezi damnaţi din generaţia lui Baudelaire. Aceste legături neașteptate între sensurile unor cuvinte familiare au fost sudate prin readucerea în prezent a unor amintiri reinterpretare sau prin zgândărirea unor secrete amorţite.

Tensiunea imprevizibilă

Plăcerea lecturii este întreţinută de talentul scriitoarei în a doza tensiunea imprevizibilă. Este o tensiune care se acumulează tacticos. Mai ales în intervalul suspendat între cuvintele ferme, lămuritoare, și tăcerile ce ascund adevăratele intenţii și emotii. Acest rar talent este șlefuit și reflectat cum nu se poate mai bine în cele zece povești de iubire din Black Vodka. Stilul prin care expune crizele dintr-un cuplu, infidelităţile, mărturisirile ce pot despărţi până și acei parteneri dependenţi unul de celălalt sau impactul amintirilor asupra unui prezent incert îţi demonstrează câte sensuri nebănuite se pot ascunde în anumite scene cotidiene și întâmplări banale, pe care ai tendinţa să le ignori când se derulează în jurul tău.

Ritmul orasului, branșat la strategiile afective

Scriind prozele scurte din Black Vodka, talentata Deborah Levy face din tine un observator. Unul plimbat dintr-un oraș istoric în altul. Fiecare oraș din povestire are un ritm al său. Acest ritm este branșat simbolic la strategiile afective prin care oamenii zilelor noastre vor să umple golurile, absenţele, abandonurile. Doar că simbioza dintre fluxul emoţional și oraș este una subtilă, precum un jazz discret. Îl auzi în surdină, dar creează niște stări asurzitoare, acaparante, intense.

Dacă pictorul Edward Hopper ar fi scris povestiri

Când privești scenele din fiecare povestire din Black Vodka ai impresia că s-a apucat de scris pictorul marilor orașe și al personajelor enigmatice, Edward Hopper. Stând la cafenea, purtând niște discuţii fără direcţie precisă ori cu miză decisivă pentru viitorul unei relaţii, personajele îţi lasă aceeași impresie pe care ţi-ar da-o cele dintr-o pictură a lui Hopper: că trec prin situaţii care ţi se par familiare, dar, în aceleași timp, sunt undeva departe de tine, abandonate în lumea lor, plutind în tăceri misterioase.

Asemenea lui Hopper, Deborah Levy știe să devieze tristeţea și însingurarea personajelor spre stranietate. Şi tot asemenea lui Hopper le plasează în marile orașe reduse la arhitectura stilizată a unor spaţii de socializare unde, paradoxal, sunt izolate într-o bulă de intimitate greu de spart. Este bula ai cărei pereţi transparenţi ajung să fie tapetati de impresiile cititorului. Fiecare cititor va încerca discret să își explice gesturile, cuvintele sau golurile dintre tăcerile personajelor.

Nu mai există locuri banale

Camerele de hotel, încăperile unui apartament luxos, un bar oarecare din Dublin sau Barcelona, lacul dintr-o fostă zonă industrială aflată în apropierea unei păduri din Cehia au încetat să mai fie locuri oarecare. Așa cum ne-a obișnuit în romanele sale, Deborah Levy îi dă adancimi nebănuite oricărui spaţiu. Tot ce pare banal, auster, monoton, se transformă într-o poezie, în cărţile sale. La fel și locurile, cărora le atașează noi sensuri.

Cu talentul său de a găsi elemente care deturnează banalul de la previzibi, Deborah Levy re-creează spaţiile. Fie că este vorba despre orașe celebre sau repere urbane mult prea uniformizate pentru a ieși din decorul obișnuinţei. Reușește astfel să umple de impresii noi până si cele mai poluate de clișee orașe europene.

Black Vodka – Zece povești de iubire și tot atâtea scenarii de film

Fiecare dintre cele zece povestiri incluse in Black Vodka poate deveni un scenariu de film. Ar putea fi unul inspirat de Noul Val francez (din anii ’60). Sau un film care să aducă împreuna influenţe din Rohmer și Kiewslowski. Cei pasionaţi de pictura minimalistă actuală vor avea impresia că trec de la un tablou la altul. Fiecare tablou reprezintă cupluri în scene aparent statice. Personajele sunt încremenite în momentul unei discuţii hotărâtoare, chiar înaintea replicii prin care ar putea da o formă recognoscibilă deznodământului.

De fapt, Deborah Levy este asemenea unui pictor sau regizor ce își pune admiratorii să se uite în propria oglindă emoţională. Nu despre cuplurile din tablou este vorba, ci despre lumea privitorilor. Privitul fiecărei picture sau film în proză devine un exerciţiu de provocare prin indentificare. Te indentifici subtil (și revelator) cu personajele din carte. Ele sunt vocea marilor orașe, ale fugii de alienare prin apropierea de celălalt, prin regăsirea partenerului sau prin ultima încercare de a salva cuplul.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești, Elefant.ro

Te invit să citești și articolul despre volumul de proză scurtă Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii?

Leave a reply