Femeia cu fusta violet – Japonia personajelor misterioase

0

Indiferent de perioada în care au trăit, artiștii japonezi au știu să găsească nișe de mister în zidul obișnuinţei, al unei ordini riguros respectate. Au intuit prezenţa unor adâncimi tulburătoare sub claritatea liniilor simple, armonioase, ori a unei existenţe cumpătate. Nu întâmplător, în povestirile sau în romanele japonezilor găsești unele dintre cele mai abrupte treceri de la o stare la alta a personajelor când se apropie punctul de maximă tensiune sau unele dintre cele mai impetuoase manifestări. Personajele și evenimentele din cărţile japonezilor sunt precum natura arhipelagului: o eternă oscilaţie între delicateţea grădinilor și trepidaţiile seismice sau izbucnirile vulcanilor.

Această tradiţie a cultivării misterului continuă în literatura actuală. Cei ce preferă misterul pitit în cotidianul urban din proza lui Murakami sau a lui Yoko Ogawa merită să descopere și romanul Femeia cu fustă violet. Romanul scriitoarei Natsuko Imamura a fost recompensat cu Premiul Akutagawa, unul dintre cele mai importante din Japonia.

O apariţie stranie

Femeia cu fustă violet este porecla dată protagonistei. Vecinii din cartier o văd mereu purtând o fustă având această nuanţă. Dacă pentru adulţi ea rămâne o simplă curiozitate, o apariţie ciudată, pentru copiii din cartier devine un stimulent oferit imaginaţiei. Asemenea unei făpturi mitice, îi atrage, le stârnește curiozitatea. O consideră ieșită din comun, de aceea vor să o implice în jocurile lor. Însă cel mai acaparant efect îl are asupra personajului feminin devenit narator.

Povestea femeii ce pare să fi făcut o veritabilă obsesie pentru violet este redată prin ochii unei alte femei. Această observatoare din umbra, devenită personajul narator, proiectează asupra enigmaticei având fustă violet propriile amintiri și visuri mai mult sau mai puţin împlinite.

Femeia cu fustă violet i se pare la un moment dat familiară naratoarei, pe cât de nelumească este apariţia ei. Ar putea fi prietena pierdută din copilărie. Sau poate sora înstrăinată. Amintește și de colega rebelă ce a preferat o viaţă mult prea plină de riscuri. Ţi se dă de înţeles, încă de la început, că ar putea exista o legătură tainică între cele două personaje feminine. Doar că, în stilul scriitorilor japonezi, răspunsul este amânat. Legătura va rămâne timp de multe pagini învăluită în pâcla enigmelor, în penumbrele intimităţii sufletești.

Roman demn de un scenariu de film

Cartea scriitoarei Natsuko Imamura a devenit cunoscută în lumea întreagă în perioada în care festivalurile internaţionale de film s-au deschis către imaginarul regizorilor niponi și coreeni. Așadar, cei îndrăgostiţi de Orient (și) datorită cinematografiei vor aprecia și mai mult romanul. Dacă derulezi paginile de parcă ai vedea scenele unui film, în Femeia cu fustă violet regăsești aceeași poveste ce începe lin, în decorul urban aparent lipsit de orice element spectaculos. Ţi se prezintă rutina personajului central. Camera insistă asupra gesturilor banale și asupra chipului închis în propriul mister. Apoi apare acel element care anunţă umbrele ce hrănesc povestea. Enigmele pot împinge povestea fie în direcţia unui thriller psihologic la foc mic, fie în direcţia unei legături sentimentale răvășitoare, ce invită la reflecţii asupra fragilităţii umane printr-o abordare inedită a unui subiect vechi de când lumea.

Vechile subiecte abordate în roman sunt legate de nevoia de afecţiune și apartenenţă, dar și de păstrare a propriei intimităţi, de nevoia de prietenie bazată pe legături autentice. Însă nimic din evoluţia poveștii și din apropierea personajelor nu încurajează infiltrarea clișeelor. Nici un element nu îţi permite să anticipezi următoarea mișcare a femeii cu fustă violet. Misterul rămâne total, până la ultimele pagini. Chiar și după explozia emoţională provocată în cel mai tensionat moment din relaţia clandestină apărută în viaţa protagonistei. O relaţie bazată pe atracţie, ce pare să o schimbe.

Poţi comanda volumul de pe LibHumanitas.

Te invit să descoperi și romanul Ce încredinţăm vântului.

Leave a reply