Par auriu ca porumbul, ochi cenusii – Un roman-avertisment

0

Sjon este unul dintre acei scriitori care ne plac deoarece ne invită să călătorim prin istoria (dar mai ales prin micile istorii) unor ţări considerate de mulţi dintre noi misterioase, îndepărtate, din zone demne de legende cu zeii ascunși printre gheţuri. Islanda ajunge să fie cunoscută în profunzimile ei și datorită romanelor scrise de Sjon. Al patrulea roman apărut în limba română la Editura Polirom, prin traducerea semnată de Ovio Olaru, transformă istoria postbelică a Islandei într-un avertisment pentru cititorii din prezent, indiferent de ţara unde locuiesc. Păr auriu ca porumbul, ochi cenușii este un roman despre adolescentul radicalizat, devenit adultul neonazist.

Fantomele unui trecut neasumat

Acţiunea romanului Păr auriu ca porumbul, ochi cenușii se petrece în anii ’50. O perioadă în care Islanda trecea prin schimbări majore. Fantomele nazismului coexistau debusolant cu noii muguri ai mișcărilor extremiste. Vechii naziști începeau să se regrupeze, să-și reia legăturile. Ideile lor ajungeau și la generaţiile mai tinere, ce doreau să le adapteze la delirul legat de rasa nordică pură.

Din rândul tinerilor atrași de nazism face parte și protagonistul romanului, Gunnar Kampen. Un eveniment banal din copilărie avea să coincidă nefast cu întâlnirea unei femei ce îi va schimba diabolic traiectoria. Această femeie devine vocea unui trecut recent, terifiant, pe care în loc să-l înţeleagă până-n străfundurile sale malefice, unele societăţi au încercat să-l ascundă, să se prefacă rușinate și/sau ignorante că acest trecut nu se va mai întoarce pentru a le zgudui liniștea și reputaţia.

Un roman ancorat în realitatea (redevenită) actuală

Povestea din roman se bazează pe o documentare necesară cu privire la reapariţia pericolului neonazist în societăţile civilizate. Sjon îmbină informaţiile din istoria postbelică (de la arhive la trimiteri din articole din presa extremistă) cu analiza unui psihic acaparat de admiraţia pentru unul dintre cei mai distructivi dictatori din istorie.

Sjon știe cum să redea prin observaţia psihologică sentimentele contradictorii și parcursul unui adult radicalizat. Însă transformă descoperirile obţinute prin această observaţie psihologică într-o proză enigmatică. Deși nu ezită să denunţe maleficul, să-l privească-n faţă lucid, recurge mai degrabă la sugestii evazive. La trimiterile spre atemporal, spre moștenirea culturii islandeze poluate prin delirul neonaziștilor. Ei transformă legendele în actul de legitimare a violenţei, a credinţei în existenţa unei rase pure, superioare.

Intens precum un thriller nordic

Scriitorul islandez este asemenea unui reputat regizor nordic. Folosește umbrele tenebroase din psihicul personajelor pentru a întreţine atmosfera potrivită mai degrabă unui thriller psihologic. Unul în care mintea devine o pădure cu hăţișuri derutante.

Exact ca-ntr-un thriller scandinav cu accente expresioniste din generaţia lui Munch, Sjon tulbură claritatea. Ascunde indiciile printr-o pâclă de flashback-uri biografice. Detaliile din biografia personajelor nu clarifică imediat. Sunt mai degrabă deviate spre noi piste (mai mult sau mai puţin false). Rătăcești printre aceste piste derutante întreţinute de amintiri sau de anumite secrete din trecutul personajului central. Apoi te trezești brusc în faţa unui adevăr nemilos, ce produce stupefacţie. Elucidezi misterul cazului, dar nu și al minţii rătăcite ce s-a lăsat acaparată de rău.

Sjon, un scriitor aparte

Unul dintre motivele care îi face pe mulţi să aștepte un nou roman al lui Sjon este stilul special al acestuia. În multe dintre cărţile sale povestea centrală se fragmentează în flashback-uri, în detalii biografice devenite precum niște fotografii voalate, în aluzii legate de secretele trecutului. Aceste fragmente nu sunt reunite într-o naraţiune care să facă lumină. Chiar dacă prezintă date istorice preţioase, extrem de relevante pentru contextul actual, pe Sjon nu-l interesează neapărat lămurirea. Caută să redea mai degrabă modul în care sunt reasamblate de obsesie aceste fragmente din memoria personajelor, din aluziile morbide care le înconjoară. De aici și caracterul hibrid, insolit, al romanelor sale. Unii le-ar compara și cu niște filme având tentă experimentală.

O altă caracteristică a prozei lui Sjon este legătura contradictorie dintre ficţiune și istorie. Deși informaţiile istorice sunt clare, bine legate, biografia personajului central radicalizat pare mai degrabă difuză. Este diluată prin aluzii legate de istoria mai puţin asumată a familiei sale. Astfel, Sjon știe cum să învecineze claritatea necesară a datelor istorice (pentru a le folosi ca avertisment pentru noi, cei din prezent) cu enigmele păstrate până la final, legate de resorturile psihologice ale personajului central. În timp ce marea istorie pare a fi mai clară, istoria personală este un ocean al enigmelor. Cauzele și motivele sunt mult mai greu de interpretat.

Poţi comanda romanul de pe site-urile Polirom, Libris, Cărturești.

Te invit să citești și despre cartea Asasinul timid.

Leave a reply