
sursa: badunicorn.ro
Les passagers de la nuit/The Passengers of the Night – Cuceritoarea nostalgie
Prezentat odată cu deschiderea Festivalului Filmului Francez 2022, Les passagers de la nuit/The Passengers of the Night te absoarbe cuceritor într-o capsulă de nostalgie unde muzica joacă un rol vital în fiecare trecere de la o ipostază la cealaltă a personajelor sau de la o scenă decisivă pentru evolutia lor la alta. Este o capsulă securizantă datorită prieteniilor și întâlnirilor ce pot schimba un parcurs existenţial, vindeca sau măcar atentua efectele unor emoţii copleșitoare din trecut. După succesul cu Amanda, din 2019, lui Mikhael Hers îi reușește încă un film sensibil plin sensibilitate, degajând acea tandreţe reconfortantă, datorită căreia pleci nu numai cu o stare de bine din sala de cinema, dar și cu încrederea în solidaritatea umană (re)consolidată.
Revizitarea Parisului din anii ‘80
Ai spune că Les passagers de la nuit/The Passengers of the Night readuce în prezent atmosfera unei decade efervescente așa cum doar în filmele cu acţiunea la Paris poţi găsi: adică prin acea intersectare irezistibilă dintre entuziasmul unei generaţii care a schimbat regulile societăţii, euforia noilor începuturi, nostalgia și pofta de a resuscita energia protestelor. De fapt, Mikhael Hers revizitează cu voluptate muzicală (dar si vizuală) Parisul anilor ’80. Acel Paris de care se simte foarte atașat.
Les passagers de la nuit îi va face să suspine la fiecare scenă mai ales pe cei îndrăgostiţi de Paris. Folosind niște decoruri având genul de farmec desuet ce devine irezistibil în prezent, atât de savurat de colecţionarii imaginilor vintage, vibrantele nuanţe ale acelei decade intense, de cotitură, și elementele vestimentare ce au revenit la modă, regizorul îţi creează o dublă impresie.
Pe de-o parte, simţi că plonjezi în atmosfera unui Paris din trecut (datorită imaginilor de arhivă inserate în film sau cadrelor poetice, în care textura imaginii devine lăptoasă, ca-ntr-o pâclă a nostalgiei). Apoi Parisul acelor vremuri îţi dă impresia ca s-a prelungit peste prezentul nostru. Filmul îţi dă această impresie datorită acelorași revendicari ale tinerilor, acelorași speranţe ce nu mai aveau rabdare și mai ales datorită acelorași impresii că existenţa marcată de căutarea fericirii este un neîncetat mers pe sârmă între entuziasmul asociat ieșirii din adolescenţă și intensitatea situaţiilor imprevizibile care aduc fie teama de ratare, fie o nouă iubire sau un nou început după o criză existenţială demoralizantă. De o astfel de criză existenţiala urmată de regenerarea prin redescoperire și reinventare are parte și personajul feminin interpretat de Charlotte Gainsbourg.
Charlotte Gainsbourg – unul dintre cele mai bune roluri ale sale

Intrând în lumea personajului Elisabeth – o mamă divorţată recent, nevoită să meargă spre un nou drum profesional – Charlotte Gainsbourg face unul dintre cele mai bune și autentice roluri din cariera sa. De fapt, ai impresia că rolul a fost creat special pentru aceasta. Atât de natural îi dă viaţă lui Elisabeth, o femeie pe care mulţi ar dori s-o întâlnească în momente de vulnerabilitate.
Deși se zbate să iasă din cea mai dificilă perioadă, Elisabeth devine salvatorul celor din jur. Mai ales al adolescentei Talulah (Noee Abita). Ajunsă precum un homeless, Talulah este invitata emisiunii radiofonice nocturne în care este implicată și Elizabeth. Impresionată de povestea ei de viaţă, Elizabeth o invită sa locuiescă în apartementul său. Talulah devine astfel marea dragoste adolescentină a lui Mathias, fiul ocrotitoarei sale.
Iubiri și trimiteri cinefile

Apropierea dintre adolescenta fragilă și Mathias (interpretat la fel de credibil de Quito Rayon Richter) va fi pe placul cinefililor. La rândul său un rătăcitor, dar în lumea artei, visând să ajungă poet, Mathias este și un amator de filme. Periplurile pariziene ale personajelor abundă în referinţe cinefile, mai ales la filmele-cult ale lui Eric Rohmer. De fapt, și unele cadre de o eleganţă fotografică par sa fie un omagiu adus lui Rohmer.
În paralel cu Parisul visătorilor ce se regăsesc în sala unui cinematograf de artă din cartierul boemilor se desfășoară evenimentele trepidante din Parisul tinerilor ce visează să schimbe lumea. Anii ’80 sunt anii unei generaţii revoltate. Această generaţie este reprezentată de fiica lui Elisabeth, implicată în mișcările studenţești. Ea îţi aminește de urmașii din anii ’80 ai tinerilor din filmele lui Godard.
Interpretări actoricești credibile

Plăcerea oferită de film se bazează pe două elemente. Ambele potenţate de farmecul vizual ce îmbracă fiecare imagine a Parisului surprins fotografic în diveritele momente ale zilei. Unul este autenticitatea interpretărilor actoricești. Celălalt este conectarea emoţiilor și tipologiilor la mesajele privind schimbările aduse de anii ’80.
Fiecare actor pare să-și iubească personajul. Cel puţin așa îţi transmite naturaleţea interpretării. Datorită acestei naturaleţi ai impresia că te afli în vizită la cei mai buni prieteni. Că dansezi alături de ei pentru a ieși din momentele tale dificile. Tot prin aceste personaje înţelegi (fără intervenţii didactice inserate artificial, tezist) zvâcnirile de entuziasm ale tinerilor din anii ’80, dar și ale femeilor trecute de patruzeci de ani care abia începeau să înţeleagă importanţa propriilor alegeri și mai ales dreptul de a-și construi (autonom) propriul scenariu de viaţă după divorţ, așa cum va face și Elisabeth.
În ciuda plasării acţiunii într-o perioadă a schimbărilor petrecute într-un ritm alert, nu vezi o coliziune între generaţii. Mai degrabă ele se armonizează. Iar coloana sonoră surprinde cel mai bine armonia. Se trece de la ritmul dinamic, adolescentin, la nostalgia unei melodii iconice de-a lui Joe Dassin (într-una dintre cele mai emoţionante scene ale filmului). Aceeași trecere se face și la nivelul dialogurilor. Vocea tandră, aproape șoptită, a timidei Elisabeth, alternează cu zvâcnirile de energie a copiilor săi ce străbat Parisul la ore târzii.
Uneste generaţiile ajunse în sala de cinema

Les passagers de la nuit este mai mult decât o reîntoarcere nostalgică. Este un suspin după niște ani care pentru unii au fost cei mai frumoși. Acel suspin simţit la nivel cromatic și muzical. Regizorul știe cum să aleagă decorul și cadrele urbane astfel încât muzica să unească generaţiile din sala de cinema. Toţi cei crescuţi în anii ’80 vor plonja într-o nostalgie precum un balsam. Cei care își trăiesc adolescenţa sau stundeţia în zilele noastre vor fi seduși de acei ani. Vor simţi nostalgia după vremuri netrăite. S-ar putea ca noul lor playlist să includă și melodiile anilor ’80, alese pentru coloana sonoră a filmului.
De asemenea, Les passagers de la nuit este o declaratie de iubire pentru oamenii de radio. Titlul este inspirat chiar de emisiunea pentru care lucrează protagonista. Astfel, regizorul amintește de anii în care vocile de la radio invitau la mărturisiri. Invitaţia nu ameninţa coconul protector al intimităţii emotionale. Într-o perioadă a schimbărilor sociale și politice exprimate zgomotos, radioul făcea înca vedete din persoanele capabile să-și exprime aproape șoptit gândurile, temerile, speranţele.

Ascultând vocea lui Elisabeth, ai impresia că poţi recupera farmecul unei epoci de aur din istoria radioului. Unul dintre personaje îţi dă de înţeles că trăiește ultimele clipe ale radioului așa cum îl știa, înainte de a capitula în faţa asaltului dat de vizualul care îndemnase la supraexpunere odată cu succesul formatelor TV ce aveau să modeleze ori să dicteze tendinţele comunicării începând cu finalul anilor ’80.
Poţi vedea trailerul aici.
Te invit să descoperi un alt film memorabil, France.
Sunt Adriana Gionea si va invit sa imi descoperiti lumea populata de carti, filme, expozitii de arta, calatorii si festivaluri. Despre acestea scriu pe site-ul meu, Carti, filme si alte pasiuni. Va invit sa-mi descoperiti biblioteca, explorarile cinefile si artistii preferati. Sper sa va inspire, sa invite la dialoguri sau la discutii relaxate alaturi de prietenii vostri adunati la cafeneaua boema sau la ceainaria inconjurata de gradina visata. De asemenea, mi-ar placea sa imi spuneti, prin comentariile privind articolele mele, care sunt artistii, cartile si filmele recomandate de voi.
Nordic Festival 2025
9 februarie 2025Il Cinema Ritrovato on Tour – Bucuresti 2025
5 februarie 2025
Leave a reply Anulează răspunsul
Recomandari
-
Bucharest Jazz Festival 2023
6 septembrie 2023 -
Congo Jazz Band – Cicatricile memoriei colective
7 noiembrie 2023
Cautare in site
Informatii Contact
Puteti lasa un mesaj privat pe aceasta pagina de facebook dedicata
Cele mai vizualizate
Recenzii Aleatorii
-
Amos Oz: Writer, Activist, Icon – O carte esentiala
22 noiembrie 2023 -
Indragostiti la Seoul – La capatul unor aventuri de-o noapte
16 decembrie 2024 -
Megalopolis – Decadenta care avertizeaza
17 noiembrie 2024