Hotul si cainii. Cafeneaua Al-Karnak – Visurile tinerilor din Cairo

0

Îţi vine greu să-l așezi pe Naghib Mahfuz pe raftul clasicilor dacă asociezi clasicii literaturii cu acele volume pe care se depune praful. Moștenite, dar evitate de tinerele generaţii. Naghib Mahfuz adoptase un stil care avea să-l transforme într-unul dintre cei mai citiţi autori. A impresionat indiferent de cultura și generaţia din care făceau parte cititorii săi. Considerat reprezentativ pentru literatura secolului XX, continuă să cucerească și prezentul nostru, iar cele două romane scurte din volumul Hoţul și câinii. Cafeneaua Al-Karnak, traduse la Editura Polirom de Nicolae Dobrișan și Costel Dina, reflectă foarte bine o scriitură acaparantă, ce își păstrează prospeţimea.

Filme în proză

Succesul lui Naghib Mahfuz se datorează mai ales capacităţii sale de a crea imagini cinematografice în proză. Iar acest talent este vizibil mai ales în romanele de mici dimensiuni, ce au tensiunea unui thriller când redau melancolia orașului mediteranean, rătăcit între lumi și epoci, și furnicarul stradal reprezentat autentic, așa cum vezi într-un film neaorealist din anii ’50 și ’60.

Hoţul și câinii are intensitatea și suspansul asociate unui crime thriller, al cărui ingredient principal este setea de răzbunare, și calităţile unui roman în care orașul devine un alt personaj central. Orașul-personaj este Cairo, într-o continuă schimbare și totodată consecvent cu propriul spirit. Un oraș al citadelei medievale și al cartierelor rău-famate în care mișună ecourile tulburărilor politice pe care Naghib Mahfuz le-a simţit din plin și nu a ezitat să le redea subsersiv în scrierile sale.

Un ritm alert

Romanul începe cu porţile deschise ale unei închisori. Pe ele iese Sa’id. Acesta fusese un celebru spărgător de vile din cartierele de lux. Devenise cel mai bun hoţ din Cairo, specializat în prăzi valoroase. Pătrundea dincolo de ușile celor bogaţi, dorind să se răzbune pentru o copilărie trăită în sărăcie, în cămăruţa destinată paznicului Universităţii din Cairo, post ocupat chiar de tatăl său. I-ar fi plăcut și lui să înveţe, dar ni se dă de înţeles că sărăcia îl împiedicase.

Sa’id nu ar fi ajuns după gratii dacă unul dintre foștii săi asociaţi nu l-ar fi dat pe mână poliţiștilor. Cel ce l-a trădat a devenit apoi soţul femeii pe care Sa’id o considerase marea lui iubire.

După mai mulţi ani de carceră, Sa’id nu vrea decât să se răzbune. Primii pe lista răzbunării: fosta lui soţie și noul ei soţ. Următorul este chiar cel ce-l luase cândva sub aripa lui protectoare. Considerat un mare jurnalist, acest protector cu idei de haiduc devenise el însuși un om foarte bogat, deţinător al unei vile precum un palat impozant, înconjurat de o generoasă grădină înmiresmată.

Planul de răzbunare interferează cu existenţele altor personaje reprezentative pentru societatea egipteană postbelică. Sa’id se va muta în casa uneia dintre cele mai seducătoare femei din Cairo. Își va găsi aliaţi într-o cafenea frecventată de cei ce doreau să caute acele spaţii aflate la întâlnirea orașului cu vastitatea deșertului.

Imaginea unei epoci

Acţiunile lui Sa’id fac din roman un film de acţiune având suspansul unui film de Hitchcock și reflecţia asupra legăturii dintre om și metamorfozele social-urbane dintr-un film neorealist. Cei ce prefară paginile în care poveștile personajelor se îmbină cu ale unui mare oraș istoric vor parcurge cu voluptate pasajele descriptive ale romanului Hoţul și câinii. Se vor întreba dacă nu cumva povestea plină de imprevizibil nu este decât un pretext folosit de Naghib Mahfuz pentru a-și declara încă o dată fascinaţia pentru Cairo.

Orașul devenit olginda cutremurelor politice, ale discrepanţelor faraonice dintre locuitori și ale nostalgiei după vechea grandoare este descris panoramic și alegoric. Se fac multe referiri la zidurile citadelei ridicate de cel poreclit Leul Deșertului, Saladin (Salah ad-Din). Măreţia de zeitate impasibilă a orașului medieval contrasteaza cu destinele mărunte ale celor precum Sa’id. Cairo este o capcană, un martor impozant, care vede toate nedreptăţile, dar nu intervine.

Idealurile tinerilor

Tot din fascinaţie pentru Cairo, Naghib Mahfuz a scris și Cafeneaua Al-Karnak. Un alt microroman cuceritor datorită atmosferei. De data aceasta personajele sunt alese din rândul boemilor subsersivi. Ei uneltesc împotriva unui conducător asociat cu dictatura. Poveștile lor se împletesc uimitor cu evenimentele istorice. Pentru cei din afara spaţiului arab, trimiterile pline de tâlc la marea istorie sunt revelaţii.

La mesele cafenelei deţinute de una dintre fostele staruri ale muzicii arabe din Cairo studenţii și alţi locuitori ce au fost martorii marii Revoluţii din 1952 schimbă impresii. Patroana le aplaudă entuziasmată ideile progresiste. Ea se simte atrasă de un student șarmant, care atrage și prin opiniile sale.

Istoria unei ţări

Din replicile personajelor ce frecventează cafeneaua se formează o retrospectivă a marilor schimbări din istoria Egiptului, de la ascensiunea sultanului Saladin până la prima dinastie autohtonă și la răsturnarea acesteia în anii ’50. De asemenea, ai ocazia să înţelegi divergenţele politice. Egiptul lui Naghib Mahfuz devenise un teritoriu al fertil pentru viziuni politice opuse. Stângiști, progresiști, retrograzi ce nu puteau accepta conducerea laică, tinere emancipate cosmopolite, turnători și hedoniști oportuniști își făceau veacul prin cafenea.

Cafeneaua era o oază de pace și favoriza tolerant schimbul de idei. Tinerii și cei din generaţiile trecute puteau discuta fără a se jigni. Totuși, umbrele terorii ameninţau cafeneaua. Pentru cei ce se ocupau de menţinerea ordinii sociale, cafeneaua era un loc de propagare a ideilor ce puteau naște revolte. Opiniile tinerilor erau considerate periculoase.

Povești intersectate

În Cafeneaua Al-Karnak, Naghib Mahfuz spune atât povestea unor tineri cosmopoliţi și idealiști, cât și a celui devenit călăul acestora. Citindu-le povestea, îţi dai seama cât de bine a intuit Naghib Mahfuz că unele probleme pot reveni ciclic în societăţile nord-africane atâta vreme cât nu luptă împotriva adevăratelor cauze ale acestora. Iar aceste cauze sunt interne, conform scrierilor sale. Ţin de profunzimele societăţii pline de inechităţi, de lacomia și de setea de putere, de pericolul reprezentat de fanatism, nicidecum de armata altei ţări vecine (acţiunea se desfășoară pe fundalul unui conflict militar).

Lui Naghib Mahfuz îi plăcea să călătorească prin istoria ţării sale. Informaţiile furnizate în Cafeneaua Al-Karnak rămân de actualitate. Scriind aceste pagini dedicate istoriei Egiptului, pare că a prevăzut urmările unor conflicte nesoluţionate ci doar aţipite asupra prezentului. Ajungi să-ţi imaginezi cum ar discuta azi tinerii de la mesele cafenelei Al-Karkank despre ce s-a ales din Primăvara Arabă sau despre noile conflicte din Orientul Mijlociu.

Poţi comanda volumul de pe site-ul Polirom.

Te invit să descoperi și filmul Egypt, a Love Song.

Egypt, a Love Song – Redescoperirea unei povesti despre apropiere

Leave a reply