Nous sommes a la lisiere – Mesajul simbolic transmis de aparitia unui animal

Nicio întâlnire cu animalele din jurul nostru nu este întâmplătoare. Le atribuim (mai mult sau mai puţin conștient) toate calităţile pe care le căutăm la oameni apropiaţi. Sau pur și simplu nevoia noastră de a ne apropia de anumite animale are la bază descoperirile cu privire la propria existenţă. Acesta pare mesajul ce unește poveștile de viaţă adunate în cartea Nous sommes a la lisiere. O vei considera una dintre cele mai sensibile scrise vreodată despre legătura oamenilor cu necuvântătoarele.

Natura și interioritatea umană

Laureată a Premiului Goncourt pentru proză scurtă datorită volumului Nous sommes a la lisiere, scriitoarea Caroline Lamarche te invită să reflectezi la motivele din spatele simpatiei faţă de animale. Alături de personajele sale vei descoperi importanţa simbolică pe care o are întâlnirea cu ele, dar și legătura vindecătoare cu natura în perioada unor crize personale.

Legătura dintre oameni și animale rămâne mai degrabă în zona subtilităţilor. A metaforei. Marcată de tăceri enigmatice, îţi amintește mai degrabă de romanele scandinave sau japoneze, în care se încetinește ritmul evenimentelor pentru a-i da glas interiorităţii. Adesea, necuvântătoarele apar pentru a-i permite unui personaj să proiecteze asupra lor tot ceea ce nu ar putea exprima prin cuvinte.

Personajele din cele nouă proze scurte incluse în volumul Nous sommes a la lisiere trăiesc fie lângă o pădure, unde ajung să descopere un animal sălbatic a cărui apariţie pare să le transmită un mesaj în legătură cu singurătatea lor ori cu niște relaţii pe cale de a se destrăma, fie au în preajmă un animal domesticit pe care îl asociază cu momentele în care a început maturizarea lor emoţională. Apropierea de aceste necuvântătoare este legată de amintirile din copilărie sau de încercarea de a înţelege mai bine legăturile cu cei din jur.

Întâlnirea din momentul de cotitură

Întâlnirea cu animalul de care se simt legate sufletește devine posibilă, în viaţa personajelor, într-un moment de cotitură. Acel moment ce face trecerea de la o vârstă la alta. Sau în care simt că tensiunea interioară se revarsă precum un torent. Animalul de care se simţeau legate reprezintă adesea un trecut devenit și o lume dispărută. Sau poate simboliza la fel de bine o reîmprietenire cu un prezent marcat de pierderi ori de tristeţe.

Fiecare povestire este scrisă în așa fel încât să te simţi legat de personaje. Să înţelegi de ce se simt apropiate de lumea necuvântătoarelor. De ce aleg să trăiască în apropierea unei păduri. La acea graniţă dintre lumea oamenilor și enigmatica natură neîmblânzită.

Anumite povestiri scrise de Caroline Lamarche au eleganţa și acea subtilitate asociată de obicei unui clasic. Parcă și vezi în anumite pagini cadrele unui film realizat de Robert Bresson. Una dintre ele ar putea inspira la fel de bine un regizor contemporan. De la povestirea despre un actor care începe să se poarte imprevizibil într-un bar, Caroline Lamarche s-ar putea duce spre zona scenariilor de film precum o piesă de teatru, în care toate evenimentele se petrec într-un spaţiu restrans, unde se acumulează tensiunile mai multor personaje intersectate fără voia lor.

Caroline Lamarche știe pe ce butoane emoţionale să apese. Dozează expresiv ingredientele unei proze scurte. Mizează pe imprevizibil, sensibilitate și acea punte necesară dintre lumea cititorului și personaje. Fiecare povestire excelează prin calitatea analizei psihologice dublate de subtilitate, mister și compasiune. Datorită acestui talent, vei căuta și alte cărţi scrise de Caroline Lamarche.

Poţi comanda volumul de la librăria franceză Kyralina.

Te invit să descoperi și articolul despre o altă carte interesantă – Coeur tambour.