Un roman natural – Dintr-o poveste in alta

Un roman natural confirmă statutul de revelaţie literară de care a început să se bucure Gheorghi Gospodinov și dincolo de graniţele ţării natale, Bulgaria. Scrie povești acaparante cum respiră. Are o rară ușurinţă în a detecta până și cel mai banal detaliu pentru a-l arunca într-o acrobaţie a imaginaţiei ce unește umorul, absurdul și compasiunea pentru fiinţa umană copleșită de pierderea unei mari iubiri.

O carte stranie

După ce a impresionat prin romanul Fizica tristeţii, în care istoria, poveștile transgeneraţionale și miturile Greciei antice se împleteau într-o ţesătură ce-și prindea în mreje cititorul, Gheorghi Gospodinov revine în lumea cititorilor din România prin strania carte Un roman natural. Este o carte greu de plasat într-o categorie.

Un roman natural amintește de experimentele ce hibridizau influenţe literare, de care era capabil Milorad Pavic, de năstrușnicia lui Hrabal când privea un cotidian plin de neajunsuri, de umorul prin care esticul maschează, faţă de el însuși, fatalismul, și de abilitatea lui Cortazar de a folosi banalul ca pe cel mai bun material pentru poveștile ce sfidează orice logică, dar au un mesaj cât se poate de clar despre graniţa volatilă dinte convenţiile pe care se sprijină plauzibilul și haosul ce pândește momentul oportun pentru a ne juca tot felul de feste, exact atunci când ne credem stăpâni pe evenimentele ce gravitează în jurul vieţilor noastre ordonate.

O viaţă cât de cât previzibilă credea, la un moment dat, că are și personajul-scriitor din Un roman natural. Dar totul se năruie când soţia îl anunţă că așteaptă un copil, dar nu el este și tatăl. De fapt, nu totul se dărâmă. Unde se termină certitudinile începe inspiraţia. Manuscrisul său ajunge în mâinile celui având același nume și prenume, care sunt aceleași cu ale lui Gheorghi Gospodinov (tehnica derutantă, dar fertilă pentru experiment, folosită de scriitorul care bagă capul în propria ficţiune).

Povestea supravieţuirii după o despărţire

Povestea cuplului destrămat și a scriitorului ajuns aproape un homeless înainte de-ai fi descoperit manuscrisul nu urmează un fir continuu. Este fragmentată, în tradiţia romanului experiemental. Între evenimentele din viaţa personajului-scriitor, traumatizat de iminenţa divorţului, se interpun alte povești. Aceste povești îţi dau impresia că intre punctele A și B ale romanului se inserează un volum de proze scurte. Unele cum rar ţi-a fost dat să citești. Genul de proze ce te fac să te simţi ca-ntr-o grădină abundentă, unde nu trebuie decât să fii atent la ramuri. Ştii că din ele poate cădea oricând un fruct zemos, revigorant, sau cu gust ceva mai pretenţios.

Imaginaţia abundentă

Imaginaţia lui Gheorghi Gospodinov are de toate pentru toţi. Şi o poveste despre dragoste și însingurare. Şi un suprarealism bine camuflat într-un cotidian gata să se sustragă oricărei ordini logice. Pe măsură ce înaintezi cu lectura, te simţi precum pasagerul unui tren bizar. Nu vei ști destinaţia, dar nici nu te interesează. Ești mult prea atent la ce se întâmplă în vagoane. Iar fiecare vagon traversat pare scena pe care se desfășoară o poveste precum un vis. Exact ca-ntr-un vis excentric, elementele recognoscibile sunt regrupate în tablouri fără noimă. Însă pe cât de ilogice sunt, pe atât de relevante sunt pentru acea parte anarhică a psihicului.

Cititorii est-europeni vor fi impresionaţi de stilul lui Gospodinov, în descrierea realităţii. Anumite scene amintesc de violenţa tranziţiei din anii ’90, apoi de apatia neputinţei de a mai schimba ceva. Totuși, există în viaţa personajelor din această carte o scăpare. Iar scăparea vine din posibilitatea de a-și dilata realitatea. De a trage de ea, de monotonia cenușiului, până să o scoată din limitele pereţilor. Deodată, apatia capătă stranietate. Cenușiul este vitalizat de vigoarea umorului ce însoţește anumite amintiri. Iar când experienţa unui personaj nu mai este suficientă pentru propria salvare, apare dublul său.

Odată cu apariţia acestui dublu nelumesc, obsedat de simbolurile florilor, detectezi adevăratul mesaj. Ceea ce începuse precum o variantă slavă a unui posibil scenariu demn de un regizor inspirat de Roy Andersson, cu acea derulare dezolantă a singuratăţii, devine o reflecţie asupra cuvintelor. Asupra sensurilor și puterii lor în relaţie cu mintea noastră. Personajul pasionat de botanică, apărut din senin în roman, vrea de fapt să ragăsească primele sensuri ale cuvintelor. Simte că s-au pierdut. Că s-a ajuns la acea inflaţie de cuvinte folosite greșit, de a căror putere iniţială omenirea a cam uitat.

Datorită personajului preocupat de sensurile cuvintelor, Un roman natural deconspiră nevoia unui scriitor de a șterge din mintea noastră prăpastia dintre ceea ce este important și ceea ce este banal. Reușind să extrgă povești captivante și din piatră seacă, din realităţi terne, Gospodinov face ca invizibilul să fie spectaculos. Adică scoate în faţa noastră – uneori excentric și ireverenţios – tocmai acele cuvinte, evenimente devenite automatisme, luate de-a gata, ce sunt considerate banale, dar capabile de a genera povești pline de originalitate.

Poţi comanda volumul de aici sau de pe Libris, Cărturești.

Te invit să citești și despre un alt roman interesant, Femeia-urs.