Cand am plecat din Cuba – Un roman de dragoste plin de suspans

Când am plecat din Cuba este o carte greu de lăsat din mână. Mai ales de către cei ce preferă un roman având intensitatea unui film în care se îmbină suspansul, povestea de iubire interzisă, derulată pe fundalul istoric ameninţător, și descrierile languroase ale unui paradis tropical pierdut.

După ce ne-a introdus în lumea Cubei trepidante ce anunţa revoluţia lui Fidel Castro (prin romanul Să ne vedem cu bine în Havana), scriind Când am plecat din Cuba, Chanel Cleeton ne confirmă talentul de a glisa natural, inspirat și seducător între genul romanului de dragoste, al celui ancorat în istoria contemporană și al unui thriller politic. Reușește astfel să apropie istoria complicată a spaţiului hispanoamerican de cititorii veniţi din alte culturi. Folosește o reţetă suculentă de povești cu personaje vii, ce sfidează reguli, acceptă să intre în situaţii riscante, punându-și reputaţia (și chiar viaţa) în joc, pentru a face mai accesibile niște episoade ale istoriei recente, asupra cărora planează mai multe variante controversate ale unui adevăr niciodată acceptat în unanimitate, nici măcar în aceeași tabără.

O iubire interzisă

Dacă romanul Să ne vedem cu bine în Havana îi aparţinea Elisei Perez, fiica unei familii cubaneze pricopsite de pe urma plantaţiilor cu trestie de zahăr (devenite și un iad al exploatării și al trocului politic), romanul Când am plecat din Cuba ne prezintă aventurile surorii acesteia, rebela Beatriz. Spre deosebire de Elisa, Beatriz își scandalizează familia. Mai ales când rezolvă, în felul ei, conflictul dintre propriile dorinţe și datorie. Nu acceptă perspectiva unei căsătorii aranjate. Preferă să își asigure într-un alt mod supravieţuirea financiară.

Regula conform căreia fetele din burghezia havaneză – care dorea să prindă rădăcini în partea bogată a Floridei odată alungată de Fidel Castro din Cuba – erau nevoite să își caute soţi din înalta societate americană este încălcată de Beatriz într-un mod ce ar putea stârni barfe picante, cu valuri de indignare la nivel înalt. Beatriz devine marea iubire a unui senator șarmant, logodit. Acesta face parte din cercul de apropiaţi ai președintelui Kennedy.

Misiuni riscante

În paralel cu legătura interzisă, Beatriz se mai implică într-o relaţie. Una la fel de riscantă. Ea devine colaboratoarea agenţilor secreţi americani. Aceștia vor să-i scape insula natală din mâinile lui Fidel Castro. Decizia lui Beatriz te face să descoperi niște contradicţii legate de Cuba. Deși face parte din burghezia care dorea să își păstreze privilegiile cu orice preţ, Beatriz crezuse în revoluţie. Asemenea tinerilor cosmopoliţi din Havana, îl ura pe coruptul președinte Batista. Visa la o Cubă democrată.

Ar părea ciudat ca tocmai fiica unei familii privilegiate să-și fi dorit revoluţia asupriţilor. Însă pe măsură ce ţi se prezintă lumea interioară a lui Beatriz, descoperi o tânără emancipată. Iar emanciparea visată de ea nu era deloc agreată în lumea burgheziei cubaneze. Beatriz își dorea să urmeze cursuri universitare, dar familia o voia maritată cât mai repede. Își mai dorea să cunoască lumea de dincolo de luxosul cartier havenez Miramar. Așadar, intrarea în lumea agenţilor secreţi a însemnat nu numai posibilitatea răzbunarii pe Fidel Castro, despre care ea spunea că a ordonat asasinarea fratelui ei.

Ca agent secret devotat cauzei eliberării Cubei de noul dictator, Beatriz îi îndeplinește un vis. Devine studentă. Primește suficienţi bani pe care să îi poată investi în propria educaţie. Devine astfel independentă financiar. Dorinţele familiei nu o mai presează. Nu mai este nevoită să-și amâne propriile visuri. Însă noile sentimenele asociate emancipării contrastează cu obligaţiile, la fel de rigide, ale noii lumi în care intră.

Şeful agenţilor secreţi, influent și de temut, dar extrem de generos cu oamenii loiali, vede în Beatriz un pion. Unul extrem de ispititor, mai ales pentru un bărbat precum Fidel Castro. Dictatorul cubanez era faimos și datorită numeroaselor aventuri cu femei ravisante. Iar Beatriz era la rândul ei o astfel de femeie. Întorcea toate privirile când intra într-o încapere. Ştia să îmbine stilul cu extravaganţa. Devenise vedeta exotica din exclusivista Palm Beach, unde se adăpostise burghezia cubaneză. Inteligenţa ei, determinarea și frumusetea o transformau în spioana perfectă pentru a-i suci minţile lui Fidel Castro. Odată adormită vigilenţa acestuia, îl putea asasina oricând.

Relaţii imprevizibile

Ca-n orice roman în care datoria idealiștilor faţă de ţară și contextul internaţional exploziv interferează cu povestea de dragoste, atenţia îţi va fi menţinută de imprevizibila turnură a relaţiilor. Evoluează trepidant relaţia cu lumea agenţilor secreţi. Apar trădări de personaje ce păreau devotate unei cauze. Pe frontul de acasă, Beatriz este asaltată de reproșurile tot mai dureroase ale familiei rigide, ajunsă ţinta bârfelor din Palm Beach, ca urmare a legăturii lui Beatriz cu noua stea a politicii americane – carismaticul senator logodit cu o tânără care făcea la rândul ei parte dintr-o familie influentă.

Exact ca-n romanul Să ne vedem cu bine în Havana, Chanel Cleeton reușește să împletească firele poveștilor personale cu ale marii istorii. Fiecare acţiune a personajelor este pusă în contextul istoric al anilor ’60. Povestea lui Beatriz se desfășoară pe fundalul relaţiilor încordate dintre Statele Unite și Cuba. Ameninţarea nucleară bătea la porţile nord-americane, în urma tentativei eșuate, din Golful Porcilor, de a-l răsturna pe Fidel Castro de la putere. Totuși, în ciuda contextului internaţional care dădea în clocot, într-o perioadă în care încă se mai simţeau ecourile traumelor dintr-un război mondial, atenţia cititorului va fi acaparată de un alt joc de putere. Acel joc despre care nu ni se spune la știri, dar care este la fel de influent. Este cel din insulele de lux, unde marile familii fac jocurile politice.

Mentalităţile unei lumi închise

Odată ajunsă în Palm Beach, familia lui Beatriz descoperă o burghezie asemănătoare cu a Havanei. Același snobism și aceeași obsesie pentru alianţele familiale prin căsătoriile potrivite. O lume în care se intra greu și în care xenofobia era la ea acasă. Dacă în Havana părinţii lui Beatriz erau niște regi, iar ea o prinţesă mondenă, în Palm Beach ei erau doar niște cetăţeni de mâna a doua. Venirea lui Castro la putere le diminuase averea. Nu mai erau invitaţi la petrecerile importante. Erau priviţi asa cum erau burghezii din Havana îi priveau pe cei ce nu aveau averi, și nici culoarea agreată a pielii: cu dispreţ.

Când am plecat din Cuba prezintă de fapt o dublă perspectivă a exilatului. Una este legată de situaţia Cubei sub dictatura lui Castro. În această Cubă, revoluţia își devorează copiii, le calcă în picioare idealurile. În locul libertăţii și a echităţii apar foametea și teroarea. Cealaltă perspectivă, la fel de necruţătoare, este legată de culisele înaltei societăţi. Deși au ajuns într-o ţară democrată, Beatriz se simte la fel de încorsetată. Înalta societate din Florida are aceleași prejudecăţi și sete de putere. Obsesia pentru pedigriul cuiva, ierarhie, statut și aparenţe, pentru alianţele economice și politice realizate prin căsătorii amintesc de alte vremuri. De acea burghezie colonială din America de Sud, care se temea de străinii de rang inferior.

Sub scriitura lejeră și acroșantă, asociată de obicei unei cărţi de vacanţă, din care te înfrupţi cu poftă într-o zi de plajă, vei descoperi și detalii care îţi vor trezi nevoia de informare. Vei dori să afli mai multe despre evenimentele din anii ’50 și ’60. Să înţelegi și mai bine straturile unei societăţi, jocurile și intrigile din paradisul Caraibelor.

Poţi comanda romanul de pe site-ul Editurii Univers, Libris, Cărturești.

Te invit să descoperi și cartea despre istoria tangoului: Twelve Minutes of Love.