Prietenul armean – O legatura civilizatoare
Prietenul armean este un roman despre oamenii care înving istoria ce le este potrivnică. Dintre aceștia, cei ale căror vieţi devin romane sunt tocmai aceia care par mai degrabă din tabăra învinșilor. În romanul tradus de Alexandra Cozmolici la Editura Polirom, Andrei Makine spune povestea unui băiat armean fragil care, prin vigoarea voinţei de a face bine, schimbă un om pe care îl așteptă o existenţă răpusă de violenţa crâncenă din mediul în care se născuse.
Cel pe care mediul îl codamnă la brutalizare își vede prietenul armean salvând o femeie. Era o femeie căreia societatea nu-i oferise decât rolul marginalei spre care se îndreaptă de obicei dorinţele abjecte.
Prietenul naratorului provine dintr-o familie educată dar săracită după genocidul căruia îi căzuseră victime armenii odată cu destrămarea Imperiului Otoman. Cel care privește uimit atunci când adolescentul armean apără ultima fărâmă a demnităţii unei femei umilite este un alt adolescent. Spre deosebire de armean, adolescentul rus din Siberia crește fără exemple demne de urmat. Învaţă de mic să se apere de lumea dură din orfelinat.
O întâlnire salvatoare
Cum ajung un rus crescut în legea junglei și un armean cu purtări delicate și înţelepciune de copil bătrân să se împrietenească? Rusul învaţă chiar la școala unde nimerește armeanul Vardan, după ce familia sa fusese nevoită să se mute într-o mahala plină de magherniţe, numită și Fundătura Diavolului.
Cu ultimele relicve ce aminteau de eleganţa unei lumi condamnate la pieire, câţiva armeni formează o comunitate efemeră la marginea unui oraș siberian. Închiriaseră niște cămăruţe rudimentare pentru a fi mai aproape de penitenciar. În această închisoare își așteptau sentinţa câţiva bărbaţi armeni care își doreau propria ţară, unde să le fie respectată identitatea și moștenirea culturală. Doar că autorităţile sovietice nu doreau destrămarea unui imperiu pentru a avea și armenii în sfârșit patria lor. Orice vis al acestora de a trăi într-o ţară a lor, independentă, era o ameninţare. Identitatea unor popoare devenise o trădare a Uniunii Sovietice.
Regatul Armean
Vardan face parte din ceea ce oamenii locului numesc Regatul Armean. Din cauza unei afecţiuni numite și boala armeană, trupul îi devine firav. Astfel, devine ţinta bullyingului. Nu ripostează. Degajă un calm de sfânt și o stăpânire demnă, de adolescent cu suflet bătrân.
În descrierile făcute de Andrei Makine te și aștepţi ca Vardan să-și ia zborul, asemenea tinerilor din picturile lui Chagall. Să plutească peste toţi, peste cartierele mizere, peste casele înghesuite. Doar că nu detașarea îl salvează pe Vardan, ci un coleg rus. Obișnuit să se lupte cu haitele de golani, acesta îl ia sub aripa lui protectoare pe Vardan. Primește în schimb nu numumai darul prieteniei ce îl va transforma dintr-o potenţială bestie într-o fiinţă profundă, într-un adult civilizat, capabil de introspecţie. Salvatorul lui Vardan – devenit și personaj-narator – primește o întreagă lume.
În căsuţa rudimentară din mahalaua aflată în Fundătura Diavolului armenii aduc frumuseţea. De fapt, totul respira frumuseţe în lumea lui Vardan. Își face loc până și în refugiul dezolant unde el ajunge să locuiască temporar. Această frumuseţe se revarsă în existenţa dură a colegului siberian prin aroma cafelei. Doar se știa că armenii erau și mari cafegii, renumiţi peste mări și ţări. Apoi încep să apară (și apoi să dispară) obiectele rafinate.
Cafeaua era servită ca-ntr-un decor demn de un regat. Chiar în Fundătura Diavolului își făceau loc rămășitele unui regat pierdut. Obiecte de argint pline de arabescuri, cercei fini, șaluri, siluete unduitoare de femei enigmatice. Toate îl uimeau pe adolescentul orfan. Datorită lui Vardan, el cunoaste o lume civilizată, plină de candoare. Rudele și vecinii armeni ai lui Vardan îl primesc pe orfan cu multă afecţiune, mai ales mama lui Vardan. Ea îl răsfăţa mereu cu aroma cafelei după o zi apăsătoare.
Curajul armeanului
Alături de prietenul având școala vieţii, delicatul Vardan începe să cutreiere mahalaua. Să prindă curaj. Își asumă astfel riscuri foarte mari când ajută oameni ce ar fi putut deveni victimele brutelor din mahala.
Vardan ajunge se se apere de brutalitate, salvându-i și pe alţii, prin isteţime. Mereu găsește o soluţie neconvenţională pentru a fi căștigătorul unei lupte inegale. Iar din soluţiile spontane ale lui Vardan nu lipsește iubirea pentru semeni.
După un astfel de episod în care Vardan își folosește ingenios mintea, prietenul său rus află o poveste. De fapt, povestea personală devine povestea unei famili, apoi a multor armeni. Vardan îi deschide cu delicateţe poarta spre adevărata istorie. Acea istorie tăinuită mai întâi de agresori, apoi de propaganda sovietică.
Aflând despre tragedia prin care au trecut armenii în secolul XX, prietenul orfan începe să pună la îndoială nu numai istoria predată la școală. El începe să privească altfel și modul în care își reprezenta până atunci poveștile. Romanele despre care studia la școală aveau nevoie de fapte extraordinare. Cele de propagandă mai conţineau ostentativ și câte o concluzie forţată.
Tot ce a putut citit până atunci i se pare inautentic. Doar povestea regatului armean din Fundătura Diavolului avea o altă naraţiune. Era o naraţiune ce trecea dincolo de orice roman cunoscut. Doar că nu se închega într-un roman monumental(ist). Ramânea mai degrabă în anonimatul locuit de cei ce suportau istoria. Care îi supravieţuiau în umbra discreţiei.
Istoria armenilor se derula chiar sub ochii localnicilor. Totuși, aceștia nu o vedeau. Se pierdeau în meschinăriile propriilor existenţe. Eroii armeni nu deveneau personaje de romane. Trăiau doar în memoria unui adolescent pe care acţiunile bruște de a-și salva colegul armean de haita colegilor l-au salvat pe el însuși de la abrutizare și delicvenţa devenită feroce prin părţile acelea de lume.
Personajele secundare ţi se lipesc de suflet
În paralel cu situaţiile riscante de care au parte cei doi prieteni, se desfășoară poveștile unor personaje secundare. Printre ele sunt câteva ce par venite din satul armenilor din romanul lui Narine Abgarian – Din cer au căzut trei mere. Aceiași armeni care și-au păstrat umanitatea, prinși în chingile istoriei. Cei care au mereu o vorbă bună, un gest tandru pentru oamenii mai vulnerabili decât ei.
Prietenul armean este și un roman al maturizării prin întâlnirea cu alteritatea. Cu un alt mod de a fi în lume, de a rezista, de a trăi cu tot ceea nu poţi schimba. În timp ce neputinţa îl făcea năvalnic pe cel devenit personajul-narator, pe armeanul Vardan îl ajuta să-și resemnifice relaţia cu lumea. Ştia că nu poate păstra ce iubește decât în amintiri. Doar acelea nu putea fi luate iar de istorie. De la Vardan află orfanul salvat de la violenţa strecurată în el despre forţa memoriei. În memorie Vardan rămâne același, neameninţat de timpul unei boli neîndurătoare.
Unele dintre cele mai frumoase pagini ale romanului sunt cele în care personajul-narator găsește legături între memorie, supravieţuirea unui popor ameninţat și modul în care fiinţa umană este învăţată de către societate să-și prezinte narativ propria viaţă. Când își dă seama că povestea lui Vardan și a vecinilor armeni cere un alt model narativ, personajul central ajunge să înţeleagă relaţia sa (dar și a celor din jur) cu timpul istoriei. Al acele istorii ce a fost mereu hrăpăreaţă și apoi insolent de nepăsătoare faţă de cei captivi sub ea. Doar cei ce înţeleg mesajele din spatele istoriilor zbuciumate pot trăi într-o astfel de istorie capricioasă, dar căreia nu i se pot sustrage.
Poţi comanda volumul de pe site-urile Polirom, Cărturești.
Te invit să citești și despre cartea Mărturii ale copiilor armeni.
Sunt Adriana Gionea si va invit sa imi descoperiti lumea populata de carti, filme, expozitii de arta, calatorii si festivaluri. Despre acestea scriu pe site-ul meu, Carti, filme si alte pasiuni. Va invit sa-mi descoperiti biblioteca, explorarile cinefile si artistii preferati. Sper sa va inspire, sa invite la dialoguri sau la discutii relaxate alaturi de prietenii vostri adunati la cafeneaua boema sau la ceainaria inconjurata de gradina visata. De asemenea, mi-ar placea sa imi spuneti, prin comentariile privind articolele mele, care sunt artistii, cartile si filmele recomandate de voi.
Cheia din Smirna – Drumul spre amintiri vechi de secole
8 noiembrie 2024Tacerea Seherezadei – Povesti din Smirna cosmopolita
7 noiembrie 2024Anora – Farmecul invinge privirea libidinoasa
29 octombrie 2024
Leave a reply Anulează răspunsul
Recomandari
-
The Black Sea Film Festival 2022
26 august 2022 -
Hoinar. Carnaval 2024
11 mai 2024 -
Patul Fridei – Pictura si tanjire
8 decembrie 2022
Cautare in site
Informatii Contact
Puteti lasa un mesaj privat pe aceasta pagina de facebook dedicata
Cele mai vizualizate
Recenzii Aleatorii
-
I miei stupidi intenti – Daca animalele ar fi precum oamenii
14 ianuarie 2023 -
La proie – Tinerii Frantei si istoria care se repeta
27 martie 2023 -
Consimtamantul – Sa mai scrii, te rog!
4 noiembrie 2021