Iasomie neagra – O viata in trei scrisori

O cântareaţă din Paris, cu doctorat în muzica tunisiană, își destăinuie secretele în trei scrisori. Ea povestește despre oscilaţia între doi bărbaţi. Cei mai importanţi din viaţa ei. Unul i-a devenit soţ și pansament împotriva unei traume timpurii, ce i-a mutilat stima de sine și a făcut-o să se teamă de erotism. Celălalt a fost umărul pe care ea putea plânge. Singurul care o înţelegea și care a încercat să-i redea încrederea în puterea de a-și învinge traumele și de a se bucura de propria feminitate liberă și cosmopolită. Mai apare și un al treilea bărbat: destinatarul scrisorilor. Lui îi sunt destinate destăinuirile incandescente și totodată dureroase. Cele trei scrisori-destăinuire alcătuiesc romanul Iasomie neagră, datorită căruita Wafa Ghorbel a devenit una dintre cele mai apreciate scriitoare franco-tunisiene.

O scriitură poetic-senzuală

Iasomie neagră este un roman care va fi apreciat de cei ce preferă o scriitură poetic-senzuală, ce alternează între melancolie și forţa unui șuvoi dezlănţuit. Plăcerea lecturii este dată și de misterul legat de unul dintre personaje. Acest personaj este destinatarul scrisorilor. Dezvăluirea identităţii sale este amânată, iar când este dezvăluită, ajunge să te șocheze. Să te zguduie.

Pentru a putea ajunge la paginile intense (și lămuritoare) ale romanului, trebuie să ai răbdare. Scriitura autoarei și cântăreţei Wafa Ghorbel seamănă cu o încăpere dintr-o casă veche, în care lumina pătrunde treptat, pe măsura ce se trece de la primele minute ale zorilor la lumina orbitoare a unei amiezi magrebiene.

La început ai impresia că totul este mai degrabă vag. Că ai nimerit într-o poveste care s-a derulat deja și că ţie nu ţi-a mai rămas decât să asculti reproșurile unei femei dezamăgite cumplit în urma evenimentelor la care tu nu ai fost martor. Sursa dezamăgirilor pare a fi un bărbat căruia îi scrie. Lui îi reproșează că i-a distrus viaţa, că i-a acaparat memoria. El i-a contaminat trecutul și viitorul. I-a furat dezinvoltura. Amintirile rămase în urma lui i-au vampirizat relaţiile de cuplu. De la prima până la ultimele pagini îl învinovăţește de lipsa bucuriei de a trăi. Dar cine este acest misterios destinatar?

Misterul destinatarului

Înainte de a-ţi dezvălui identitatea destinatarului, Wafa Ghorbel se joacă înșelător cu proiecţiile tale. Anumite fraze ale personajului său feminin seamănă cu tristeţea, furia și revolta unei tinere seduse și părăsite. Bărbatul misterios ar putea fi o primă iubire impozibil de uitat, care parazitează prezentul. Unele fraze, dimpotrivă, par adresate mai degrabă unui abuzator.

Nevoia de un ascultător

Acestui destinatar căruia îi atribuie cauzele problemelor sale de cuplu îi mărturisește despre cei doi bărbaţi din prezentul ei. Sunt doi bărbaţi care o inspiră. Fiecare o susţine în felul său. Unul reprezintă legătura cu ţara natală, Tunisia. Celălalt o încurajează să-și continue viaţa de artistă în Paris.

Ambii sunt muzicieni interesaţi de puntea între Orient și Occident. Cel ce devine soţul protagonistei cântă la violoncel și este pasionat de muzica tradiţională tunisiană. Cel ce poate fi considerat fructul interzis este un pianist întâlnit când soţul ei derula o cercetare în satele tradiţionale tunisiene. De acest bărbat ce ar putea juca rolul amantului o leagă dialoguri securizante. Lui îi poate dezvălui tot ce nu îi poate spune soţului. Îi dă încredere în ea și pare să-i respecte graniţele. Se arată răbdător, în ciuda încercărilor evidente de a o seduce. Alături de pianist ea înflorește ca artistă. Tot alături de el are impresia că ar putea înfrunta amintirile despre o traumă.

Romanul Iasomie neagră nu este despre un predictibil triunghi amoros. Infidelitatea este amânată prin fantezii și prin aluzii. La un moment dat, aluziile se transformă în dialoguri pline de compasiune. Bărbatul seducător uns cu toate alifiile se dovedește a fi și un excelent ascultător. Datorită acestei atracţii dublate de schimbul securizant de cuvinte și de mărturisiri acest roman devine mai nuanţat. Wafa Ghorbel te face să-ţi pui întrebări legate de ceea ce se poate ascunde în spatele unor întâlniri clandestine. Despre ce nevoi stau la baza unei tânjiri după cel considerat seducător precum fructul oprit.

Sensibilitatea unei lumi

Wafa Ghorbel reușește să te surprindă pe măsură ce te afunzi în destăinuirile personajului. Romanul pare mai sofisticat decât se anunţă în primele pagini. Multe pasaje pot fi consideate patetice, datorită sentimentelor expuse precum în cântecele orientale de dor și jale, în care sentimentele sunt exprimate intens precum acele parfumuri levantine tari, care te ameţesc, alungând subtilitatea. În schimb, cititorii familiarizaţi cu lirica arabă vor considera autentică această intensitate. Nimic forţat în exuberanţa sfâșietoare a protagonistei. Destainuirea precum o melodie orientală sfâșietoare este o prelungire în prezent a unei moșteniri culturale asumate prin continuitate. În Iasomie neagră, Wafa Ghorbel reușește adaptarea lirismului de influenţă arabă la temele și zbaterile contemporane.

Protagonista se dezlănţuie precum miresmele insolent-senzuale ale unei grădini orientale deoarece duce mai departe stilul cântecelor și poeziilor din cultura magrebiană, care nu se teme de frenezie, de exprimarea pătimașă a trăirilor sfâșietoare. Pentru a te împiedica să-i etichetezi nedrept stilul, Wafa Ghorbel a legat stilul pătimaș al destăinuirilor de pasiunea pentru muzica arabă a protagonistei ce vrea să gasească punţi estetice între marile cântece franţuzesti (printre care și faimosul Ne me quitte pas al lui Jacques Brel, ce pare a fi o prevestire pentru ea) și muzica ţării sale natale: Tunisia.

Lumea personală și contextul social

În romanul Iasomie neagră destăinuirea se transformă într-o ţesătură ce leagă lumea personală de schimbările sociale. Dacă la început ai impresia că totul se petrece în interiorul personajului feminin, capriciile memoriei involuntare fiind singurele ce influenţează fluxul evenimentelor, pe măsură ce te vei apropia de final vei descoperi cum presiunile sociale pot schimba dinamica emoţională din prezent. Lupta cu trauma și cu teama de abandon se întâlnește cu lupta împotriva unei societăţi tradiţionaliste.

Scriitoarea Wafa Ghorbel reia subiectul emancipării femeii prinse între două culturi. Doar că-l nuanţează din perspectiva legăturii cu explorarea emancipării la nivelul corpului. În urma unei traume, protagonista s-a înstrăinat emoţional de propriul corp. Deși continuă să urmeze ritualurile femeii cochete, întreţinând aparenţele celei ce se preocupă de alegerea vestimentaţiei astfel încât să nu treacă neobservată, personajul feminin consideră trupul un adăpost al amintirilor legate de traumă. Corpul exprimă ceea ce aparenţele maschează: teama de abandon în plăcere. Elibererea de această teamă este îngreunată de presiunea unei culturi patriarhale. În această cultură, femeia nu își poate vindeca trauma pe cont propriu. Nu își poate aloca un timp necesar cunoașterii. Trebuie să trateze trauma provocată de un bărbat doar formând un cuplu acceptabil social cu un alt bărbat.

Întrebarea care va rămâne în urma lecturii

Într-o lume unde explorarea autonomă a traumei devine invalidantă precum lipsa unui partener în societatea patriarhală, se va putea, până la urmă, elibera personajul feminin de niște presiuni incompatibile cu visurile sale? Este una dintre întrebările care le menţin interesul celor ce s-au atașat de acest personaj și care va rămâne în urma lecturii.

Poţi comanda romanul de pe site-ul oficial