Egypt, a Love Song – Redescoperirea unei povesti despre apropiere

Egypt, a Love Song a fost receptat cu entuziasm și curiozitate de participanţii la Bucharest Jewish Film Festival 2023. Foarte inspirată alegerea organizatorilor de a include acest film precum un licăr de speranţă.

Regizoarea Iris Zaki – din generaţia regizorilor actuali israelieni ce trec dincolo de graniţe pentru a explora perspective pline de nuanţe – alege să transpună, într-un stil intim-confesiv, povestea buncii sale evreice, Souad Zaki, devenită o mare cântăreaţă de muzică arabă în Egiptul anilor ’40. Fusese admirată de însăși zeiţa muzicii orientale, Umm Kulthum, alături de care a și jucat în câteva filme extrem de populare în acea epocă. Souad Zaki a fost căsătorită cu un faimos artist egiptean, Mohamed Elakkad, apreciat datorită modului în a care a revigorat muzica tradiţională arabă cântată la străvechiul instrument qanun, ducând-o până-n metropolele americane.

Adevărul din micile istorii

image: trailer

Documentarul Egypt, a Love Song demonstrează că trebuie să cauţi poveștile personale, micile istorii, pentru a înţelege ce nu ţi se spune despre marea istorie în mass-media și în tratatele semnate. Într-un interviu acordat jurnaliștilor italieni după ce i s-a decernat un premiu pentru acest documentar ce ţi se va lipi de suflet precum vocea tandră a bunicii ei Souad Zaki, regizoarea Iris Zaki a spus că vrea să exploreze mai degrabă zona gri, a nuanţelor, dincolo de stereotipuri și de opoziţia alb-negru.

Născută în Haifa, un oraș devenit un hub IT dar și un simbol al convieţuirii istorice între evrei și arabi, Iris Zaki este apreciată datorită documentarelor prin care explorează problemele spinoase ale societăţii israeliene mixte. Preferă să abordeze aceste probleme prin compasiune. Îi face pe oameni să i se dezvăluie. Este preocupată mai degrabă de perspectiva oamenilor obișnuiţi. Vocile lor trebuie să fie ascultate, deoarece tocmai perspectiva lor este adesea uitată când apar știri despre Israel și despre conflictele din Orientul Mijlociu.

Prin povestea familiei sale ce include evrei și arabi, Iris Zaki demonstrează că oamenii continuă să se iubească, să se atragă prin pasiunea pentru artă, să se amestece pătimaș în ciuda unor conflicte devastatoare, ce par fără de sfârșit. Participă ea însăși la scenele acestui documentar, alături de tatăl ei. Astfel, povestea bunicii pleacă de la relaţia din prezent dintre tată și fiică.

Redescoperirea unei lumi

image: https://jff.org.il/en/event/58001

Regizoarea își provoacă tatăl să își amintească de originile sale arabe și de venirea în Israel alături de mama lui. Multă vreme originile egiptene ale tatălui au fost ascunse. Motivul nu este legat doar de teama mamei de a nu fi marginalizat, în contextul războaielor din regiune.

Bunica lui Iris Zaki a fost nevoită să-și lase în urmă cariera de star al muzicii din Cairo. Să fugă pentru a-și păstra copilul după ce soţul său egiptean a anunţat-o, printr-o scrisoare, că vrea să divorţeze de ea. Întâlnise o altă femeie în turneul din Statele Unite (fiind el însuși un muzician de success). Legea egipteană i-ar fi acordat lui custodia copilului. Prin urmare, Souad Zaki, din comunitatea evreilor din Egipt, decide să se mute în Israel. Găsise un stat modern tânăr, confruntat des cu ostilitatea statelor vecine. Odată ajunsă în Israel, află că autorităţile egiptene au decis să-i renege moștenirea muzicală. Adulată precum un star hollywoodian, Souad primește o lovitură grea. Înregistrarile vocii sale, ale cântecelor și concertelor radiofonice au fost șterse.

În Egipt Souad Zaki avusese o viaţă de regină. Fusese răsfăţată, adulată. Făcea parte din înalta societate cosmopolită. În Israel nu se rușinează să își suflece mânecile și devine menajeră. Își întreţine astfel fiul. Îl dă la cele mai bune școli. Visul ei este să-și vadă fiul student, să devină cineva în viaţă.

Simbolul unei femei puternice

Construită din amintirile tatălui revitalizate de întrebările fiicei ajunse regizoare, povestea cantăreţei Souad Zaki este una demnă de un film despre femeile puternice, hotărâte. Scenele reprezentând momente din viaţa buncii par desprinse dintr-un elegant film alb-negru. Nu lipsesc umorul, bunica lui Iris Zaki fiind înfăţișată precum o femeie extrem de expresivă. Iubea pătimaș – regăsirea soţului va fi neașteptată, își muștruluia fiul dacă auzea că vrea să facă o pauză de la învăţat, că vrea să hoinarească înainte de a se apuca de facultate. Mulţi spectatori din ţările est-europene își vor aminti de bunicile și de mamele lor, la fel de tenace și capabile să ia hăţurile pentru a-și conduce familia pe drumul cel bun când istoria și patriarhatul făceau ravagii în istoriile personale ale femeilor și copiilor.

Vocile de dincolo de conflicte

Documentarul Egypt, a Love Song va fi o revelaţie pentru cei din afara Israelului. Îi va face să descopere un Israel precum un mozaic de culturi. Să înţeleagă fascinaţi că nu în toate mediile relaţiile dintre evrei și arabi sunt încordate. De asemena, îi va face să descopere un Egipt al starurilor feminine, al vocilor melodioase. Sunt multe scene în care muzica pătimaș-melancolică bucură precum o licoare parfumată într-o oază răcoaroasă. Vocea cântăreţei răzbate în vremurile în care vulcanul urii ameninţă din nou.

Căutând informaţii despre evreica Souad Zaki îndrăgostită de muzica arabă vei găsi și alte povești. Este posibil să dai și peste cântecele faimoasei Maya Casabianca. Originară din comunitatea evreilor din Casablanca (Maroc), Maya Casabianca a încântat o generaţie, fiind contemporană cu Dalida. La fel ca Souad Zaki, a fost nevoită să renunţe la cariera muzicală în contextul politic tensionat din Orientul Mijlociu. Redescoperirea acestor două mari cântăreţe poate fi un puternic argument împotriva urii. Muzica lor trebuie să acopere declaraţiile belicoase ale unor lideri oportuniști și bigoţi.

De asemenea, documentarul Egypt, a Love Song te face să reflectezi asupra modului în care urmașii celor direct implicaţi în conflicte pot repara niște răni transgeneraţionale. Te întrebi dacă nu cumva generaţia celor neimplicaţi direct poate respinge o moștenire a dezbinării, lănsându-se purtaţi mai degrabă de curiozitatea faţă de alteritate, faţă de Celălalt. Adesea, cei ce au trăit vremuri grele tind să le spună celor ce aleg o altă cale că sunt naivi, că ei n-au fost acolo să vadă ce le-au făcut buncilor și părinţilor cei din tabăra adversă. Dar tocmai faptul că nu au participat direct la războaie le poate da forţa de a trece dincolo de zidurile ridicate de generaţiile anterioare pentru a se apăra. Unde unii văd inconștienţă și idealism depășit, alţii văd încercarea de a căuta propriul drum. Propria soluţie de vindecare, de atenuare a unor ostilităţi.

Poţi vedea trailerul aici.