Hotul din Curtea Miracolelor – In umbra stralucirii interbelice

Bucureștiul interbelic este plin de povești care pot deveni romane greu de lăsat din mână. Genul acela de romane care te acaparează atât datorită atmosferei, cât și umbrelor din vieţile personajelor, dătătoare de suspans. Din acest București vine și povestea unui bărbat care străbate toate straturile societăţii românești interbelice. Viaţa lui are toate ingredientele unui scenariu de film alert, plin de răsturnări de situaţie, din care nu lipsesc marile prietenii, iubirile, babilonia din orașele contrastelor, aflate între arhaic și modern.

Bucureștiul, personaj de crime thriller

Prin romanul Hoţul din Curtea Miracolelor, istoricul, scriitorul și antropologul Adrian Majurudemonstrează că există un București încă insuficient explorat de scriitorii actuali. Este Bucureștiul mahalalelor, al gangsterilor, demn de cel mai acroșant crime thriller. Bucucreștiul romanelor bune de transformat în scenariul unui film noir. Din perspectiva poveștilor, acest București era la fel de ofertant cum erau metropolele emblematice ale secolului XX – New York sau Chicago – devenite veritabile personaje în cărţile autorilor ce mizau pe suspans.

Când se raportează la Bucureștiul interbelic, mulţi scriitori sunt tentaţi de strălucirea anilor nebuni. De emanciparea femeilor ce dansau frenetic pe ritmurile sălbatice ale unei orchestre de jazz care încingea atmosfera în renumitele cabarete Alhambra sau Chat Noir, ce rivalizau cu localurile Parisului. Lumea acestor localuri este redată și în romanul Hoţul din Curtea Miracolelor. Însă Adrian Majuru creează mai degrabă imagini desprinse din tablourile lui George Grosz sau Otto Dix decât din lumea eleganţei Art Deco a la Fitzgerald.

Scriitorul descrie ceea ce se ascunde în spatele huzurului. Este preocupat de partea periferică, tenebroasă, nemiloasă, a Bucureștiului interbelic. Ne reamintește astfel că Bucureștiul seducea, dar și nimicea, strivea cinic visuri.

Din pântecele acestui București întunecat venea și Ion Şerbănescu, zis și Tata Moșu. Fost elev al Liceului Lazăr, ajunge încă de la pubertate la munca de jos, după imposibilitatea continuării studiilor ca urmare a lipsei banilor pentru achitarea taxelor de școlarizare. Din copil obligat de sărăcie să fie muncitor necalificat el devine unul dintre marii hoţi ai României. Bătea cabaretele și localurile dubioase când alţii abia ieșeau din pubertate. Până să atingă vârsta majoratului avea deja câteva evadări spectaculoase la activ.

Tata Moșu, un om al orașului ignorat

Se poate spune că Tata Moșu le cam văzuse pe toate, mult prea devreme. Nimic din orașul viciilor nu-i era străin, deși nu fusese el cel mai de temut infractor. Un strop de umanitate tot mai păstrase Tata Moșu. Exact cât să-l facă să viseze că o mai poate lua pe un alt drum, unul demn. Că poate schimba totul, chiar și în momentul încarcerării, în care salvarea ar fi părut prea târzie.

Tata Moșu era încă o dovadă că mediul deformează un om. Cel puţin așa credea și medicul legist Stănescu, interesat de cazul lui. Tata Moșu ajunge în preajma doctorului Stănescu odată arestat pentru o crimă ce se dovedește a fi de fapt legitimă apărare. Pe Tata Moșu (porecla moștenită de la bunicul său, un om de toată isprava, iubit de toată mahalaua) l-ar fi așpteptat o viaţă demnă de un băiat de familie bună, de mic burghez. În momentele grele își amintea de casa elegantă în care își petrecuse primii ani.

Divorţul părinţilor a însemnat pășirea pe calea pauperităţii și a unui abandon traumatizant. În timp ce tatăl și-a întemeiat o nouă familie, existenţa mamei divorţate luase calea periferiei cu străzi desfundate, mocirloase. Astfel ajunge Tata Moșu în mahalaua unde eșuau cei consideraţi neadaptaţi, scursuri. O mahala populată cândva de cerșetori, devenită între timp o veritabilă universitate pentru delicvenţii precoce.

Dacă te-ai născut în mahalaua insalubră, ai datoria de a deveni la rândul tău un delicvent. Să excelezi cât mai repede în fărădelegi de tot felul. Aceasta era o regulă aflată de protagonist în copilărie. Acesta se integrase destul de rapid în gașca de copii-problemă ai mahalalei.

Întâlnirea plină de revelaţii

Tata Moșu excela în furturi. Avea o dexteritate de invidiat. Nu degeaba i se dusese buhul printre toţi vardiștii orașului. Totuși, perspectiva asupra propriului destin i se schimbă după ce un medic având talent de antropolog îi devine confident. În faţa medicului interesat de oamenii periferiilor, Tata Moșu se deschide. Ajunge astfel să își deruleze povestea de viaţă. Asumat, cu tact, dar și cu francheţe. Nu fără a lăsa însă impresia că vrea să-și manipuleze ascultătorul.

Povestea lui Tata Moșu pare a unui copil abandonat, ascuns într-un corp de adult. Dar este de fapt povestea multor oameni săraci din marile orașe interbelice. Mai ales a celor naufragiaţi la periferie după Primul Război Mondial, când pauperitatea a însemnat lupta darwinistă pentru supravieţuire și unde cu greu se putea urca mai sus de noroaiele mahalalei.

Încă de la primele destăinuiri, ai impresia că Adrian Majuru manifestă compasiune pentru Tata Moșu, acest suflet chinuit al mahalalei, ce ar fi trebuit să aibă o altă viaţă dacă adulţii din jurul său ar fi fost mai responsabili. Totuși, construiește înșelător personajele. Din vulnerabil, Tata Moșu poate da impresia că este un mare escroc sentimental. Unul ce știe cum să spună o poveste care să înduioșeze ascultătorul. La rândul său, din ascultătorul dornic de a trece dincolo de aparenţe, medicul Stănescu îţi poate da impresia că manifestă mai degrabă un interes de entomolog faţă de Tata Moșu. Un interes pur știinţific legat de tipologii umane. De influenţa nefastă a mediului asupra dezvoltării unei fiinţe născute la periferie.

Greu de anticipat finalul poveștii

Asemenea oricărui roman pe care ajungi să-l citești cu poftă, Hoţul din Curtea Miracolelor este plin de răsturnări de situaţie. Adrian Majuru se joacă extrem de abil cu așteptările tale privind deznodământul. Exact când ești gata să afirmi că știi cum se va încheia parcursul existenţial al lui Tata Moșu, începe a doua parte a romanului, care ajunge să răstoarne totul. Nu numai destinul trist al lui Tata Moșu ia o altă cale. Întreaga societate românească se răstoarnă, în pas cu noua orânduire.

Tata Moșu nu este numai un om al mediului său. Parcursul existenţial i se schimbă, odată cu noua evadare, după cum se schimbă și istoria secolului XX. Trece dintr-un regim în altul. Dar mai întâi va descoperi o nouă viaţă, intrând (clandestin) într-un alt mediu social. Adrian Majuru se dovedește a fi darnic în relaţia cu personajul său. Nu înainte de a-l trece prin tot felul de încercări și de iubiri mai mult sau mai puţin împlinite.

Atracţia exercitată de roman este întreţinută și de preocuparea lui Adrian Majuru pentru dinamica unui oraș. Cunoștinţele despre istoria Bucureștiului, mai ales a Bucureștiului de la mahala, precum și cunoștinţele de sociologie și antropologie îl ajută să își plaseze personajul într-un anumit context. Vei înţelege mult mai bine de ce Tata Moșu ajunge cum ajunge. De ce face anumite alegeri. Dezvoltarea lui ca om este bine legată de metamorfozele uneori agresive cu oamenii vulnerabili, prin care trece mediul urban interbelic.

Poţi comanda volumul de pe Litera, Libris, Cărturești.

Te invit să citești si despre cartea Poziţia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine.