Before, Now and Then – Frumusetea filmelor asiatice

Merită să vezi și Before, Now and Then dacă îţi plac filmele în care frumuseţea imaginilor dublează poveștile intense, dar intrepătrunse rafinat, cum vezi în lumea cineaștilor asiatici. Plasat în Indonezia anilor ’40 și ’50, filmul premiat la Berlinale în 2022 și prezentat în premiera la Bucharest International Film Festival, amintește de eleganţa cadrelor scurse delicat în filmul In the Mood for Love și de minuţiozitatea decorurilor din încăperile unei reședinţe specifice Indochinei, cu mobilier vechi, paravane, ţesături și vaze în nuanţe rare, din filumul The Handmaiden.

Istoria traită de femei

Filmul regizoarei Kamila Andina este o desfătare vizuală. Te bucuri de plăcerea estetică picurată atent în fiecare scenă, în ciuda contextului istoric dramatic. Povestea reflectă încercarea unei femei pe nume Nana de a scăpa cu viaţă din infernul care devenise Indonezia din ultimii ani ai colonialismului. În timpul conflictelor interne, ea își pierde tatăl și soţul. Fuge apoi pentru a scăpa de un lider al rebelilor care voia să o forţeze să-i devină soţie.

De la scena fugii în jungla unde vegetaţia o ascunde, permițându-i evadarea, se trece brusc la cele din noua viață domestică a Nanei. Scăpată dintr-un trecut traumatizant, Nana pare să-și fi refăcut complet viața. Are un nou soț și a devenit mamă. Prosperitatea soțului îi asigură mai ales luxul de a sta departe de tulburările politice. Prezentul ne-o înfățișează asemenea unei doamne elevate, cu gesturi măsurate și vestimentație care trădează gusturi de aristocrată.

Apariţia rivalei

Ai spune că Nana este un caz fericit. Că a reușit să ajungă într-un mediu ocrotit. Însă chiar dacă este departe de războaiele interne, visele ei amestecă suprarealist frânturi din trecut. De asemenea, spațiul domestic devine un nou câmp al posibilelor focare inflamabile. Doar că luptele sunt amânate.

Asemenea oricărei femei orientale, Nana știe că mariajul înseamnă tactici în situații de criză. Soția trebuie să evite luptele directe, rămânând cel mai bun strateg. Unul răbdător, duplicitar, mereu senzual și cu zâmbetul pe buze. Războiul poate fi câștigat înainte de a începe dacă soția își aminteste că-și poate strecura tacticile precum apa lină în care va continua să se scalde soțul când se întoarce în regatul conjugal după ce a trecut pe la amantă.

Chiar dacă vede cum defilează semnele evidente ale infidelității, Nana rămâne calmă. Este ajutată ce-i drept și de atitudinea amantei. Aceasta nu e deloc secreta concubină întreținută. Femeia din viața ascunsă a soțului este tot ce Nana nu poate fi. Independentă, dezinvoltă. Își câștigă singură traiul. Ține o tarabă în piața pe care Nana începe să o frecventeze din ce în ce mai des.

De la rivalitate la alianţă

Atitudinea prietenoasă a celei devenite amantă face din rivalitate o alianță. Femeile se ajută una pe cealaltă. Își fac și confidențe. Nana capătă astfel curajul de a-și asuma riscuri când un bărbat important din trecut revine clandestin în viața ei.

Relația personajelor feminine devine plauzibilă într-o societate în care primele victime ale conflictelor sunt chiar ele. Vei fi martorul unei solidarități exprimate subtil.

La început, Nana se apropie discret de amantă. Tatonează de la distanță. Își urmărește rivala cu stăpânirea de sine a unei feline rasate, nobile, care, în ciuda nesiguranței cauzate de noua situație, se convinge pe sine că își are statutul respectat în ierarhia socială. Trece precum o regină pe lângă taraba amantei. Fără a privi disprețuitor, ci vigilent. Dar este o vigilență mascată de manierele care nu lasă nici o emoție să i se citească pe chip. Nana pare mai degrabă o mare doamnă la paradă. O nobilă care știe că politețea marchează statutul superior prin eleganța tolerantă pe care doar cel ce își cunoaste locul privilegiat și-o poate permite în fața unui rival tenace.

La rândul ei, amanta inițiază un veritabil ritual de curtare a soției. Îi trimite daruri ce au o utilitate în spaţiul domestic al Nanei. Pare să-și trimită generos tributul. Până să ajungă să-și vorbească, rivalele desfășoară un ceremonial sofisticat al apropierii și al câștigării încrederii.

Arta privirilor aluzive

Gesturile, dar mai ales privirile contribuie la ispitirea spectatorului. Arta privirilor aluzive, a tergiversării, evazivul, toate fac parte dintr-un arsenal feminin care, dublat de splendoarea decorurilor, de strecurările secrete în grădini interioare, de pândirea din spatele unei vaze cu flori, nu fac decât să inteţească tensiunile. Subtilitatea personajelor arde la foc mic enigmele ce îmbracă mătăsos motivele din spatele unor acțiuni total diferite de cele ce ți s-ar fi părut firești într-un anumit context.

Rolul muzicii

Un rol vital în exprimarea emoţiilor îl are coloana sonoră. Este asemenea unui personaj-observator ce exprimă ceea ce personajele (mai ales Nana) ţin sub tăcere cu un tact ireal pentru spectatorul occidental. Muzica se prelinge insinuant când Nana își evaluează amanta. Când își pune la cale planurile și când își privește lucid situaţia. Prin muzică se exteriorizează niște gânduri ascunse ce pot deveni tensiuni care să modifice raporturile de putere, negocierile subînţelese.

Această muzică insinuantă îţi dă impresia că stăpânirea de sine a Nanei ascunde ceva deopotrivă hotărâtor și periculos. Că ţi se pregătește ceva. Astfel, suntem ţinuţi în tensiune până la ultima scenă. Așadar, nu te vei plictisi, dar vei avea și răgazul necesar de a te lăsa răsfăţat vizual.

Before, Now & Then continua tradiţia cineștilor asiatici premiaţi. Acei regizori capabili de a stabili un echilibru între tensiunile alerte, marile pasiuni umane universale ce dau în clocot și ritmul delicat al unor scene în care trăirile sunt proiectate asupra unor obiecte ce umplu decorurile minuţioase, în care te scufunzi ca-ntr-o bulă de splendoare, chiar și efemeră.

Poţi vedea trailerul aici.

Te invit să citești și despre filmul Chess of the Wind aici.

Chess of the Wind – Comoara din cufarul ascuns