August Blue – Memorie si muzica

Odată cu ecranizarea cărții Hot Milk (Lapte fierbinte), mulți cititori au descoperit-o pe Deborah Levy, una dintre scriitoarele al cărei stil te prinde într-o vrajă stranie dacă îți place să citești printre rânduri pentru a depista sensuri cu mize mari, ascunse între pliurile simplității evazive. În noul său roman, August Blue, Deborah Levy reia tema relației dintre părinți și copii, doar că de data aceasta este o relație între fiica devenită o celebră pianistă și mama ei rămasă la nivel de închipuire voalată de trecerea timpului, deoarece mama ei o dăduse spre adopție imediat ce o născuse. Peste relaţia mamă-fiică se va suprapune legătura dintre această pianistă faimoasă pe nume Elsa și profesorul ei genial de muzică, Arthur Goldstein, care o și adoptase.

Călătoria spre trecut

În ciuda unui început de viață sub semnul abandonului și al instabilităţii, Elsa își îndeplinește visul de a cânta pe marile scene ale lumii. Din copilul-minune al muzicii clasice devenise o personalitate adulată de milioane de melomani. Însă gloria ei se risipeste după seara în care, în mod inexplicabil, își întrerupe concertul. Nu a mai putut duce la capăt o creație a compozitorului Rachmaninov. Pentru a se regăsi, pleacă într-o călătorie. Ajunge în Paros, insula unde trăia și o familie înstărită ce o angajează pentru a-i preda lecţii de pian fiului. Din insula Paros va mai călători la Paris, unde locuiește altă elevă de familie bună.

După ce se achită de micile angajamente ce îi permit să își câștige existența în timp ce amână reîntoarcerea în sala de concert, Elsa află că maestrul și tatăl ei adoptiv este pe moarte. Acesta se retrasese de ani buni într-un orășel de lângă Cagliari, Sardinia.

Femeia misterioasă

Romanul August Blue are două fire. Unul este legat de relaţia Elsei cu profesorul care a format-o. O relaţie analizată din perspectiva unei ratări aparent inevitabile a carierei de mare pianistă a Elsei, după ce și-a întrerupt inexplicabil concertul. Celălalt – legat de obsesia ei pentru o necunoscută întâlnită într-o piaţă de vechituri din Atena – îi dă romanului misterul care te acaparează precum un thriller psihologic în care suspansul are ca sursă iluziile și închipuirile din mintea personajelor, ce iniţiază un joc absurd cu posibilităţile realului.

Când o întâlnește pe femeia misterioasă ce ajunge să cumpere tocmai căluţii de jucărie doriţi de ea (deoarece îi aminteau de un eveniment din copilărie devenit important pentru propria devenire), Elsa o consideră pe străină dublul ei. I se pare că se aseamănă. De aceea o urmărește obsesiv. La rândul ei, femeia pare să o urmărească pe Elsa. Nu întâmplător apare în Londra, trecând chiar prin faţa localului preferat de aceasta. Apoi își face apariţia în centrul Parisului, rămânând la fel de inaccesibilă pe măsură ce se apropie de locul unde se află Elsa.

Mama pierdută

Cine este această femeie? De ce o tot caută Elsa? Ţi se dau unele indicii, însă doar pentru a te face să accepţi că misterul nu îţi poate fi dezvăluit în totalitate. Aceste indicii stimulează memoria afectivă a Elsei. Îi aduc aminte de încercările de a o găsi pe mama ei biologică. De femeia ce părea în derivă și care locuia foarte aproape de casa profesorului ce o adoptase pe Elsa.

Amintirile Elsei despre această femeie ce părea pierdută nu sunt închegate într-o poveste cu sens. Rămân mai degrabă o succesiune de imagini ale căror urme emoţionale devin pregnante pe măsură ce dispare orice efort de a lipi amintirile într-o formă coerentă, lămuritoare prin (auto)dezvăluire.

Casa lămuririlor amânate

August Blue este un roman al memoriei ce devine casa lămuririlor amânate. De altfel, Deborah Levy este o maestră a dispersării oricăror certitudini formulate despre intenţiile din spatele acţiunilor personajelor sale. Preferă mai degrabă sugestia, aluzia, jocurile ambiguităţii. Înlocuiește naraţiunea cu atmosfera ce îi ancorează personajele într-un loc mirific. Unul aflat de obicei pe malul mării.

Amplasarea geografică a poveștilor din romanele sale devine esenţială pentru Deborah Levy. O dovedește cel mai bine în colecţia de proze scurte Black Vodka. De altfel, poate fi considerată una dintre cele mai talentate scriitoare în folosirea simbolică a geografiei. Relaţia personajelor sale cu locul devine indispensabilă în exteriorizarea (chiar și neclară) a dramelor acestora.

Întrevezi acea legătură în care personajele (mai ales cele feminine) absorb din locul unde ajung detaliile înșelătoare, pe care emoţiile să le prelucreze astfel încât să le dea unor locuri faimoase o perspectivă ruptă de stereotipuri. Totodată, locul extrage din personaje tot ce au ţinut ascuns o viaţă. Această legătură a personajelor cu locul este mediată de talentul scriitoarei de a face din real o hartă personală, în care locurile cartografiate devin asemenea unor simboluri ce strâng tot ceea ce personajele nu pot să expună direct, să strige, să revendice după o viaţă trăită cu propriile tristeţi și întrebări fără un răspuns.

Simboluri extrase din banal

Deborah Levy scrie despre marile drame cu maximă discreție. Preferă să invoce simboluri extrase din banal. O pălărie furată de Elsa de la femeia care a cumpărat căluţii din piaţa ateniană, o bucată de material transformată într-o rochie de inspiraţie africană și alte mici obiecte efemere sunt folosite de scriitoare pentru a ţese fire între episoade aflate mai degrabă la discreţia anarhică a unor flashbackuri derutante, a unor amintiri legate de evenimente mult prea timpurii, prin urmare suspendate între diferitele vârste înainte de organizarea lor într-un sens. Aceste amintiri ce își caută un sens fac legăturile dintre prezentul ce pare fără o continuitate imediată și trecutul marcat de căutărea unei identităţi la care se ajunge doar prin găsirea mamei.

Romanul August Blue duce spre mai multe direcţii. A căutării mamei, a căutării de sine, a unei ultime discuţii cu singura figură paternă cunoscută, a relaţiei cu propria menire de muziciană glorioasă. Deborah Levy reușește, ca de obicei, să menţină coerenţa între toate aceste direcţii. Reușește la fel de subtil și de sofisticat. Printr-o punere cap la cap a pieselor astfel încât să nu formeze neapărat o imagine de ansablu exactă, ci să rămână în zona revelaţiilor emoţionale ce își revendică dreptul de a-i permite cititorului propriile proiecţii subiective. În această nevoie de a ţine în frâu cu precizie numeroasele direcţii ale poveștii, astfel încât să nu bruscheze nici subtilitatea, rezidă farmecul romanelor și povestirilor pe care le scrie Deborah Levy.

Poţi comanda volumul de pe Libris, Cărturești sau Elefant.ro.